<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Povesti vietnameze - Povesti pe Scriem.ro</title>
	<atom:link href="https://scriem.ro/povesti/category/povesti-pentru-copii/povesti-vietnameze/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://scriem.ro/povesti</link>
	<description>Povești, povestiri, fabule, nuvele, balade, poezii</description>
	<lastBuildDate>Sun, 11 Jun 2023 08:12:25 +0000</lastBuildDate>
	<language>en-US</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	

<image>
	<url>https://scriem.ro/povesti/wp-content/uploads/2020/05/cropped-favicon-1-32x32.png</url>
	<title>Povesti vietnameze - Povesti pe Scriem.ro</title>
	<link>https://scriem.ro/povesti</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>​Vulpea a scăpat, tigrul a fost ucis</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/vulpea-a-scapat-tigrul-a-fost-ucis/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:18:55 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<category><![CDATA[tigrul a fost ucis]]></category>
		<category><![CDATA[​Vulpea a scăpat]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12206</guid>

					<description><![CDATA[<p>Fugind odată după un iepure, vulpea s-a prăbușit într-o groapă adâncă. S-a zbătut cât s-a zbătut, labele și le-a julit, botul și l-a zdrelit, dar tot n-a putut să iasă. ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="​Vulpea a scăpat, tigrul a fost ucis" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/vulpea-a-scapat-tigrul-a-fost-ucis/#more-12206" aria-label="Read more about ​Vulpea a scăpat, tigrul a fost ucis" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/vulpea-a-scapat-tigrul-a-fost-ucis/" data-wpel-link="internal">​Vulpea a scăpat, tigrul a fost ucis</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Fugind odată după un iepure, vulpea s-a prăbușit într-o groapă adâncă. S-a zbătut cât s-a zbătut, labele și le-a julit, botul și l-a zdrelit, dar tot n-a putut să iasă.<br />
De spaimă, tare s-a mai văicărit!<br />
În vremea aceea tigrul vâna prin apropiere. S-a dat el lângă buza gropii și-a întrebat:<br />
— Ce te-ai vârât, vulpe, în groapă? Ce te văicărești?<br />
I-a răspuns vulpea:<br />
— Oare nu știi că cerul va cădea astăzi pe pământ și că-i va strivi pe toţi?<br />
— N-am auzit — a mărturisit tigrul, înspăimântat.<br />
— De aia m-am ascuns în groapa asta adâncă. Acu&#8217; nu mai are de ce să-mi fie frică.<br />
— Hai, dă-te mai încolo! a strigat tigrul, nerăbdător. O să mă vâr și eu oleacă-n groapă!<br />
— Pentru tine, stăpâne, se găsește loc întotdeauna — a rostit tare mărinimoasă vulpea.<br />
Când l-a văzut pe tigru alături, l-a întrebat:<br />
— Spune, stăpâne, n-ai ucis azi?<br />
— Nu — i-a răspuns tigrul — n-am avut noroc.<br />
— Foarte bine!<br />
— Nu pricep de ce te bucuri! s-a mirat tigrul.<br />
Atunci vulpea și-a izbit labele și-a zis:<br />
— Ah, unde-mi sunt mințile! Am uitat să-ți spun că cel ce ucide sau schilodește azi, nu scapă nici în groapa cea mai adâncă!<br />
Şi, grăind așa, l-a muşcat de coadă. Şi-a strâns tigrul coada și s-a uitat urât la vulpe. Dar vulpea, fără să se sperie, l-a muşcat rău de tot de ureche.<br />
— Te fac bucăți! s-a stropșit stăpânul junglei.<br />
— Dacă mă ucizi sau mă lovești, cade cerul peste tine! a grăit vulpea și iar l-a mușcat de ureche.<br />
Atunci tigrul a zvârlit-o din groapă și-a răcnit:<br />
— Să te strivească pe tine cerul, neobrăzato!<br />
Dar asta și căuta vulpea, să iasă din groapă.<br />
S-a repezit până într-o poiană, unde un văcar își păştea bivolii și i-a povestit ce-i cu tigrul. Văcarul n-a mai stat să piardă vremea: s-a apropiat de groapă și l-a ucis.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/vulpea-a-scapat-tigrul-a-fost-ucis/" data-wpel-link="internal">​Vulpea a scăpat, tigrul a fost ucis</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>O prietenie perfectă</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/o-prietenie-perfecta/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:17:51 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[O prietenie perfectă]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12203</guid>

					<description><![CDATA[<p>Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, pp. 104-106 Duong Le era un student sărac nevoit să muncească asiduu că orice lucrător pentru a-şi plăti studiile. Pe de altă ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="O prietenie perfectă" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/o-prietenie-perfecta/#more-12203" aria-label="Read more about O prietenie perfectă" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/o-prietenie-perfecta/" data-wpel-link="internal">O prietenie perfectă</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: courier new, courier, monospace;">Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, pp. 104-106</span></p>
<p>Duong Le era un student sărac nevoit să muncească asiduu că orice lucrător pentru a-şi plăti studiile. Pe de altă parte, prietenul său Luu Binh, care moştenise o mică avere, părea a avea parte de o existenţă stabilă. Când Luu Binh a aflat că studiile lui Duong Le aveau de suferit datorită lungilor ore de muncă, s-a hotărât să-l invite să locuiască în casa sa până la examinarea trienală. De atunci, cei doi prieteni au împărţit aceeaşi hrană şi au studiat la lumina aceleiaşi lămpi.<br />
Aşa cum se întâmpla adesea, Duong Le era conştient de situaţia sa nevoiaşa şi trudea petrecându-şi nopţi lungi studiind. Luu Binh a devenit mai încrezător datorită siguranţei dată de bunăstarea sa şi a încetat să mai înveţe ca înainte.<br />
Când examinările au avut loc, Duong Le a primit titlul de nhan (bacalaureat) cum era de aşteptat şi a fost numit demnitar. Luu Binh, însă, nu a promovat. Tânărul bogat s-a întors acasă trist şi dezamăgit. După acest eşec s-a lăsat pradă milei faţă de propria persoană şi, în mod necugetat, a risipit întreaga avere. Deznădăjduit, a încercat să dea din nou examenele însă nici de această dată nu le-a promovat.<br />
Amintindu-şi că Duong Le se ocupă de una din administraţiile districtului, şi-a înfrânt mândria şi a mers la el să-i ceară sprijinul. Imaginaţi-vă mâhnirea sa când Duong Le nu doar că a refuzat să-l primească, ba mai mult, a ordonat gărzilor să-l alunge. Luu Binh a plecat târându-şi picioarele, mica-i boccea cu lucruri atârnând la capătul unui băţ ce îl purta pe umăr.<br />
În acea noapte, Luu Binh a ajuns la un mic han de pe marginea drumului şi a făcut cunoştinţă cu stăpâna acestuia, o tânără femeie atrăgătoare pe nume Chau Long. Ea l-a primit cu o ceaşcă de ceai fierbinte şi a ascultat cu compătimire lungă <a href="https://scriem.ro/povesti/" data-wpel-link="internal">poveste</a> a eşecurilor sale. Chau Long l-a încurajat să încerce din nou. I-a sugerat să rămână la han promiţându-i că-l va ajuta cu tot ce are nevoie.<br />
​ Eliberat de tentaţiile unei bunăstări excesive, Luu Binh s-a dedicat exclusiv studiilor sale. Zilele blânde au trecut rapid iar timpul pentru examinări s-a apropiat. Când rezultatele au fost publicate, numele lui Luu Binh se afla în fruntea listei. El s-a întors la han cu veşti bune, dar, spre surprinderea sa, Chau Long dispăruse. A căutat-o pretutindeni însă nu era de găsit. În final noul numit demnitar s-a resemnat, nu a mai căutat-o şi a plecat la postul său.<br />
Mulţi ani au trecut, până într-o zi când, exercitându-şi îndatoririle, Luu Binh a trecut prin districtul vechiului său prieten Duong Le. Amintirea lipsei sale de recunoştinţă nu l-a împiedecat să-i facă o vizită. De această dată, Duong Le l-a primit pe colegul său, demnitarul Luu, cu mare plăcere şi i-a oferit ceai. În timp ce aceştia beau şi discutau, o femeie a intrat în camera de primire a oaspeţilor. Când s-a apropiat de cei doi bărbați zâmbind, consternarea şi uimirea se puteau citi pe faţa lui Luu Binh, pentru că în acea femeie a recunoscut-o pe Chau Long, presupusa stăpâna a hanului. Duong Le i-a explicat vechiului său prieten ca dacă l-ar fi ajutat în mod deschis nu i-ar fi făcut niciun bine. Aşadar el şi-a trimis propria soţie să-l încurajeze şi să-l ajute până îşi va fi trecut examenele. A fost dispus să facă acest sacrificiu în numele vechii lor prietenii.<br />
De aceea, vietnamezii aprobă înţelegători şi dau ca exemplu povestea lui Luu Binh şi Duong Le ori de câte ori aud vorbindu-se despre povestea unei prietenii de nezdruncinat.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/o-prietenie-perfecta/" data-wpel-link="internal">O prietenie perfectă</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Mandarinul purcel</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/mandarinul-purcel/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:16:33 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Mandarinul purcel]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12201</guid>

					<description><![CDATA[<p>Ha Ku şi Van Tan erau prieteni din copilărie. Au crescut împreună. Împreună au învăţat şi şi-au jurat ca la bine şi la rău să se ajute unul pe altul. ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Mandarinul purcel" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/mandarinul-purcel/#more-12201" aria-label="Read more about Mandarinul purcel" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/mandarinul-purcel/" data-wpel-link="internal">Mandarinul purcel</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Ha Ku şi Van Tan erau prieteni din copilărie. Au crescut împreună. Împreună au învăţat şi şi-au jurat ca la bine şi la rău să se ajute unul pe altul.<br />
Ajungând studenţi, au locuit în aceeaşi încăpere şi cine-i vedea se bucura de marea lor prietenie.<br />
Şi s-a întâmplat că Ha Ku şi-a dat cel dintâi examenele şi împărâtul l-a şi numit pe dată mandarin în provincia alăturată. Ha Ku și-a luat ziua bună de la prietenul lui şi a plecat.<br />
Au trecut aşa câteva luni de zile şi studentul Van Tan şi-a pus în gând să-i facă o vizită vestitului său prieten. Dar nu ştia că noul mandarin le poruncise slugilor să nu îngăduie nimănui să i se înfăţişeze dacă nu-i aduce daruri de preţ.<br />
Când a vrut să intre Van Tan în palatul mandarinului, la poartă l-a întâmpinat o slugă dolofană. Văzând că studentul vine fără niciun dar, a grăit sluga :<br />
— Stăpânul îşi bucură ochii cu peştişorii lui de aur şi-a dat poruncă să nu fie stânjenit&#8230;<br />
În ziua următoare a venit Van Tan din nou. Văzându-l că iar soseşte cu mâinile goale, sluga cea dolofană i-a grăit:<br />
— Stăpânul se joacă acum cu maimuţa care-i e tare dragă şi a dat poruncă să nu fie stânjenit.<br />
Dacă s-a ivit pentru a treia oară la poarta palatului, s-a mâniat sluga şi i-a grăit studentului :<br />
— Stăpânul le deschide uşa numai celor ce-i aduc daruri.<br />
Van Tan a ascultat cuvintele slugii şi a răspuns:<br />
— Bine. Mâine voi veni cu ploconul.<br />
A cumpărat a doua zi Van Tan din piaţă un purcel fript, l-a aşezat pe o tavă, l-a acoperit cu o năframă de mătase şi s-a îndreptat către palat.<br />
Văzând sluga că studentul vine cu daruri, i-a dat drumul în casa mandarinului. Mult a aşteptat bietul student până să i se ivească prietenul! Când s-a ivit Ha Ku, studentul abia dacă l-a cunoscut. Mandarinul purta veşminte lungi de mătase, cusute cu păsări şi dobitoace în fel de fel de culori. Se fudulea cu tichia roşie, pe care o purta pe cap, împodobită cu o bilă trandafirie de mărgean.<br />
Mandarinul a bătut din palme şi sluga cea dolofană i-a adus frunze de <em>betel</em> pe o tavă de aur. Mandarinul a luat mai întâi de pe tavă un miez de nucă, pe care l-a scos din frunze. Atunci a luat şi studentul o nucă şi-a potrivit-o&#8230; în râtul porcului.<br />
— Ce faci? s-a mirat mandarinul.<br />
Van Tan nu i-a răspuns, dar a făcut trei plecăciuni adânci în faţa purcelului şi a rostit cu glas tare ca să-l audă slugile:<br />
— O, purcelule, primeşte-mi mulţumirile! Nici prin gând nu-mi trecuse că ai asemenea puteri şi că numai mulţumită ţie mi-am putut vedea cel mai bun prieten&#8230;<br />
Grăind aşa. Van Tan s-a răsucit pe călcâie şi, fără a-i arunca măcar o privire mandarinului stacojiu de ruşine, a ieşit din palat.<br />
Nicicând n-a mai încercat Van Tan să-l întâlnească pe lacomul mandarin.<br />
Dar de-atunci toţi supuşii i-au zis între ei lui Ha Ku «Mandarinul-purcel&#8221;.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>*betel — planta cu gust piperat, în frunzele căreia se înfășoară nucile de arechier.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/mandarinul-purcel/" data-wpel-link="internal">Mandarinul purcel</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>​Logodnicul prostănac</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/logodnicul-prostanac/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:14:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[​Logodnicul prostănac]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12198</guid>

					<description><![CDATA[<p>În provincia Tai-Nguen trăia o văduvă. Şi-avea un fecior cam prostănac, pre nume Viet Soi. Odată. Viet Soi a văzut în ușa unei colibe o fată nespus de frumoasă. A ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="​Logodnicul prostănac" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/logodnicul-prostanac/#more-12198" aria-label="Read more about ​Logodnicul prostănac" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/logodnicul-prostanac/" data-wpel-link="internal">​Logodnicul prostănac</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>În provincia Tai-Nguen trăia o văduvă. Şi-avea un fecior cam prostănac, pre nume Viet Soi.<br />
Odată. Viet Soi a văzut în ușa unei colibe o fată nespus de frumoasă. A venit acasă și a spus:<br />
— Măicuţă, am zărit la marginea satului o fată nespus de frumoasă. Îngăduie-mi să mă-nsor cu ea.<br />
— Însoară-te, dacă o vrea să te ia — i-a răspuns mama.<br />
— Dar cum să știu dacă vrea sau ba?<br />
— Dă-i niște betel. Dacă nu ți-l înapoiază, se cheamă că i-ai plăcut. Dacă ți-l înapoiază, cată-ți altă logodnică. Aşa-i la noi obiceiul pământulul.<br />
Dimineaţa, când Viet Soi își pregătea betelul, mamă-sa i-a spus:<br />
— Părinţilor fetei să le-arăți cinstea cuvenită. Nu lenevi. Fă tot ce face tatăl logodnicei, împlinește-i toate dorinţele.<br />
— Mi-oi aminti de sfaturile tale, măicuţă — a făgăduit feciorul cel prostănac.<br />
Şi, iacă, a ajuns Viet Soi la coliba frumoasei. I-a dat Viet Soi betelul și fata l-a primit. S-a bucurat Viet Soi și și-a zis : „Acu&#8217; trebuie să urmez al doilea sfat al măicuţei, să nu lenevesc, să fac tot ce face și tatăl fetei, să-i împlinesc toate dorinţele&#8230;&#8221;<br />
Şi, dacă a văzut Viet Soi că tatăl fetei a apucat toporul și-a ieşit din colibă, îndată a sărit și el din loc, a pus mâna pe al doilea topor şi-a întins-o după bătrân.<br />
Bătrânul a intrat în pădure și s-a oprit lângă un palmier uscat.<br />
Numai ce a început a da cu toporul, că Viet Soi l-a și prins de mâini și-a zis:<br />
— Îngăduie-mi să tai eu palmierul!<br />
— Tale-l! a rostit mulţumit bătrânul şi s-a îndreptat către un bambus.<br />
Abia începuse să dea cu toporul, că Viet Soi l-a oprit din nou:<br />
— Îngăduie-mi să tai eu copacul!<br />
— Bine, dacă puterile nu te ajută să tai palmierul, taie bambusul — a grăit bătrânul și s-a îndreptat din nou către palmier.<br />
Dar nici n-a apucat să dea o dată ca lumea în trunchiul palmierului, că Viet Soi se afla iar înaintea lui.<br />
— Nu, nu — a zis logodnicul cel prostănac — îmi cunosc îndatoririle. Îndată am să-ţi tai palmierul!<br />
„E nebun, pe cât se pare&#8221; — a gândit înspăimântat bătrânul și a zis cu glas tare:<br />
— Bine, taie palmierul şi eu am să dobor bambusul&#8230;<br />
Din nou s-a îndreptat bătrânul către bambus și din nou, cum a izbit cu toporul, cum l-a prins Viet Soi de mână.<br />
​ — Nu te osteni, că-l retez eu îndată!<br />
„E nebun, fără doar și poate!&#8221; — s-a încredinţat bătrânul şi-a tulit-o către casă.<br />
„Fă tot ce face și tatăl logodnicei&#8221; — și-a amintit Viet Soi cuvintele mamei și-a rupt-o la fugă pe urmele bătrânului.<br />
Când a văzut bătrânul că Viet Soi goneşte după el, de groază, s-a împiedicat de o tufă şi şi-a agățat pălăria într-o cracă. Dacă a ajuns în dreptul tufei, şi-a scos Viet Soi pălăria cea nouă şi a agăţat-o şi el de cracă. Fiindu-i greu să alerge cu toporul, bătrânul l-a lepădat in iarbă. Atunci şi-a zvârlit toporul în iarbă şi Viet Soi.<br />
Fugea acu&#8217; bătrânul fără a-şi mai alege drumul. La un cot se-mpiedică de o buturugă şi căzu în şanţ. Nici nu izbutise încă să iasă, că Viet Soi se şi prăbuşi lângă el. De spaimă, bătrânul a îngheţat locului. Viet Soi stătea şi el culcat şi nu se clintea.<br />
„Nebunul, pe cât se pare, s-a lovit de moarte! se bucură bătrânul. S-o iau către casă degrabă, până nu-și vine-n fire“.<br />
Cu chiu cu vai a ieşit din şanţ şi s-a îndreptat spre casă. Când, deodată, aude că cineva îi calcă pe urme. Se uită îndărăt — Viet Soi!<br />
Pe cât îl ţineau picioarele, bătrânul a luat-o din nou la sănătoasa.<br />
Mai mult mort decât viu, bătrânul a ajuns în sat, a dat buzna în coliba lui şi-a răcnit:<br />
— A-nnebunit Viet Soi! Aleargă după mine cu toporul! Vrea să mă ucidă! Vă omoară şi pe voi! Feriţi-vă de nebun!<br />
Speriate de moarte, mama şi fata s-au pitit într-un ungher întunecat. Bătrânul s-a ascuns într-un sac, în care ţinuse orez.<br />
În vremea asta a dat buzna şi Viet Soi în colibă. Văzând că tatăl fetei s-a vârât în sac, s-a băgat peste el.<br />
Mama şi fata au ţipat atunci cât au putut:<br />
— Săriţi! Ajutor! Ne omoară!<br />
Bătrânul a bolborosit şi el:<br />
— Săriţi! Ajutor! Ne omoară!<br />
Amintindu-şi de vorbele maică-si, Viet Soi a prins a răcni şi el cât îl ţinea gura, împreună cu ceilalţi:<br />
— Săriți! Ajutor! Ne omoară!<br />
La asemenea strigăte, fireşte, s-a adunat tot satul.<br />
Oamenii l-au scos din sac pe bătrânul înspăimântat<br />
S-a scuturat bătrânul de pleava de orez şi, mânios, s-a răstit către logodnic:<br />
— Cară-te din casa mea!<br />
Şi-a plecat prostănacul de Viet Soi către casă. Tot drumul n-a făcut decât să se întrebe de ce fusese alungat. Dar n-a putut să-şi răspundă cu niciun preţ.<br />
Cică tot neînsurat a rămas Viet Soi şi până-n ziua de azi. Toată lumea a aflat că, nu se știe de ce, tatăl logodnicei nu l-a plăcut.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/logodnicul-prostanac/" data-wpel-link="internal">​Logodnicul prostănac</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cum și-a căpătat tigrul dungile</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/cum-si-a-capatat-tigrul-dungile/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:13:25 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Cum și-a căpătat tigrul dungile]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12195</guid>

					<description><![CDATA[<p>Legende şi povești vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, pp. 17-19 Povestea a avut loc în timpuri preistorice când animalele deţineau încă darul vorbirii. Un tânăr fermier tocmai se oprise din ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Cum și-a căpătat tigrul dungile" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/cum-si-a-capatat-tigrul-dungile/#more-12195" aria-label="Read more about Cum și-a căpătat tigrul dungile" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/cum-si-a-capatat-tigrul-dungile/" data-wpel-link="internal">Cum și-a căpătat tigrul dungile</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: courier new, courier, monospace;">Legende şi <a href="https://scriem.ro/povesti/" data-wpel-link="internal">povești</a> vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, pp. 17-19</span></p>
<p>Povestea a avut loc în timpuri preistorice când animalele deţineau încă darul vorbirii.<br />
Un tânăr fermier tocmai se oprise din plantarea orezului. Era amiază şi s-a aşezat să mănânce la umbra unui bananier din apropierea pământului sau. Nu foarte departe bivolul de apă, care îl ajutase până atunci, păştea de-a lungul digului cu iarbă care împrejmuia câmpul de orez. După ce a mâncat, fermierul s-a întins pe spate şi urmărea animalul voinic care mestecă în linişte. Din când în când el îndepărta muştele insistente cu mişcări viguroase ale capului său masiv.<br />
Deodată marele bivol s-a alarmat. Vântul aducea mirosul unui animal periculos. Bivolul s-a ridicat în picioare şi a aşteptat sosirea inamicului. Cu viteza fulgerului un tigru a ţâşnit din luminiş.<br />
– Nu am venit ca inamic, a spus el. Doresc doar să-mi dai câteva explicaţii. M-am uitat la tine în fiecare zi, de la liziera pădurii, şi am observat spectacolul straniu al muncii tale alături de om. Această fiinţă mică şi verticală, care nu are o putere mare, nici o privire pătrunzătoare, neavând nici simţul ascuţit al mirosului este capabil să te ţină în sclavie şi să munceşti în folosul lui. Tu eşti de zece ori mai greu decât el, mult mai puternic şi mult mai îndârjit în munca ta. Totuşi, el te stăpâneşte. Care este sursa puterii lui magice?<br />
– Îţi spun adevărul, a spus bivolul, nu ştiu nimic despre toate acestea. Ştiu doar că nu voi fi niciodată eliberat de puterea sa, pentru că el deţine un talisman care se numeşte înţelepciune.<br />
– Trebuie să ştiu mai multe despre înţelepciune, a spus tigrul, pentru că, vezi, tu, dacă eu am această înţelepciune voi putea avea o putere şi mai mare asupra celorlalte animale. Deocamdată mă mulţumesc doar cu atacarea lor dar, cu ajutorul ei, voi putea pur şi simplu să le ordon să rămână nemişcate. Pot alege dintre toate animalele pe cel care îmi place şi care are carnea cea mai gustoasă.<br />
– Bine! A replicat uimit bivolul. De ce nu îl întrebi pe fermier despre această înţelepciune?<br />
Tigrul a decis să se apropie de fermier.<br />
– Omule, a spus el, sunt mare, puternic şi agil dar îmi doresc mai mult. Am auzit că tu ai ceva ce se numeşte înţelepciune cu care este posibil să guvernezi peste toate animalele. Poţi să îmi transmiţi şi mie această înţelepciune? Ea este foarte preţioasă în căutarea mea zilnică de hrană.<br />
​ – Din nefericire, a replicat omul, mi-am lăsat înţelepciunea acasă. Niciodată nu o port cu mine în câmp. Dar, dacă doreşti, mă duc după ea.<br />
– Pot să te însoţesc? A întrebat tigrul bucurându-se de cele tocmai auzite.<br />
– Nu, tu mai bine rămâi aici, a răspuns fermierul, dacă sătenii te văd cu mine se vor alarma şi, probabil, îţi vor da o bătaie soră cu moartea. Aşteaptă aici, mă duc să caut ce ai nevoie şi mă întorc.<br />
Fermierul a făcut câţiva paşi ca şi cum s-ar fi îndreptat spre casă, dar, încreţindu-şi fruntea s-a întors şi s-a adresat tigrului.<br />
– Sunt puţin neliniştit de posibilitatea că, în absenţa mea, tu, stăpânit de dorinţa pântecului, să îmi mănânci bivolul. Am o mare nevoie de el în muncile mele zilnice. Cine mă poate despăgubi pentru această pierdere?<br />
Tigrul nu a mai ştiut ce să răspundă. Fermierul a continuat:<br />
– Dacă tu eşti de acord, te voi lega de un copac şi astfel voi fi liniştit.<br />
Tigrul dorea înţelepciunea misterioasă atâta de mult încât era în stare să accepte orice. El i-a permis fermierului să-i treacă o funie în jurul corpului şi să îl lege de trunchiul unui copac mare. Fermierul s-a dus acasă şi a strâns un mănunchi mare de paie uscate, după care s-a reîntors la copac şi le-a pus sub tigru dându-le foc.<br />
– Iată înţelepciunea mea! A strigat el nefericitei fiare pe care flăcările o încercuiau şi o ardeau năprasnic.<br />
Tigrul a urlat atât de puternic încât copacii din vecinătate s-au clătinat. El răgea şi se ruga dar fermierul nu dorea să-l dezlege. Într-un final, când focul a ars funiile care îl legau, el a putut să scape din vâlvătaie. Liber fiind, a intrat în pădure urlând de durere.<br />
Cu timpul rănile i s-au vindecat dar nu a putut niciodată să scape de dungile lungi şi negre lăsate de funiile care au ars pe spatele lui.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/cum-si-a-capatat-tigrul-dungile/" data-wpel-link="internal">Cum și-a căpătat tigrul dungile</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Cum l-a speriat iepurele pe tigru</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/cum-l-a-speriat-iepurele-pe-tigru/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:12:03 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Cum l-a speriat iepurele pe tigru]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12192</guid>

					<description><![CDATA[<p>Iepurele s-a-ntâlnit odată cu elefantul. — Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti? — Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Cum l-a speriat iepurele pe tigru" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/cum-l-a-speriat-iepurele-pe-tigru/#more-12192" aria-label="Read more about Cum l-a speriat iepurele pe tigru" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/cum-l-a-speriat-iepurele-pe-tigru/" data-wpel-link="internal">Cum l-a speriat iepurele pe tigru</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Iepurele s-a-ntâlnit odată cu elefantul.<br />
— Ce-i cu tine, unchiule? l-a întrebat. De ce ţi-s ochii atât de trişti?<br />
— Ce mă mai poate înveseli, dacă trebuie să mor la prânz? i-a răspuns elefantul.<br />
Nu l-a crezut iepuraşul.<br />
— De ce să mori, unchiule elefant? Priveşte cât eşti de uriaş.<br />
— Toată tărășenia porneşte de la tigru — a spus elefantul, răsuflând atât de aprig, încât frunzele prinseră a se scutura din copaci. Toată tărăşenia porneşte de la tigru. Mi-a poruncit ca la prânz să mă înfiinţez la adăpătoare. Şi mi-a făgăduit că mă mănâncă acolo&#8230;<br />
Şi bietul elefant şi-a lăsat atât de jos capul, că trompa i-a ajuns pân&#8217; la pământ.<br />
— Ai și găsit de cine să te temi! De tigru&#8230; — a grăit iepurele. Suie-mă pe capul tău şi-ai să scapi!<br />
Dacă elefantul i-a dat ascultare, iepurele a mai spus:<br />
— Acu&#8217; ia-o către adăpătoare. Şi nu uita: când te-oi iovi cu lăbuţa, lasă-te la pământ și fă-te c-ai murit.<br />
Numai ce-a coborât elefantul către izvor, că tigrul s-a și ivit în depărtare. Atunci iepurele a scos un ţipăt, l-a muşcat de ureche pe elefant şi-a strigat:<br />
— Ptiu, ce carne greţoasă! Nici nu se poate mânca! Mai degrabă oi face din pielea ăstui elefant un aşternut pentru pui!<br />
Şi iepurele l-a lovit pe elefant cu lăbuța. Elefantul o dată a căzut grămadă și s-a prefăcut c-a murit.<br />
S-a înspăimântat tigrul. Of, ce mai fiară! Dintr-o singură lovitură a doborât ditai elefantul&#8230;<br />
Iar de pe capul elefantului, iepurele a sărit pe malul adăpătoarei, s-a întors către tigru și-a grăit:<br />
— În sfârșit, voi prânzi și eu ca lumea! De când mă ştiu n-am mâncat ceva mai gustos decât ficat de tigru!<br />
Şi, ridicindu-se pe labele dindărăt, iepurele fără frică s-a îndreptat către stăpânul junglei.<br />
Nemaiputându-și înfrâna spaima, tigrul a zbughit-o în desiș. Atunci iepurele i-a strigat din urmă:<br />
— N-ai să-mi scapi! Să știi că răscolesc azi toată pădurea și, cum dau de tine, cum te înghit!<br />
A tot fugit tigrul până-n peştera lui; acolo s-a odihnit, a răsuflat și și-a spus:<br />
&#8220;Cu fiare d-astea-i mai bine să n-ai de-a face! Pe dată mă și mut în codrul de alături!&#8221;<br />
Zis şi făcut.<br />
Iar elefantul le-a povestit tuturor dihăniilor din junglă cum a scăpat. Şi cu toate l-au lăudat pe iepuraşul cel isteţ, în vreme ce au râs de tigrul cel prost.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/cum-l-a-speriat-iepurele-pe-tigru/" data-wpel-link="internal">Cum l-a speriat iepurele pe tigru</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Culmea lăcomiei</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/culmea-lacomiei/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:11:03 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Culmea lăcomiei]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12189</guid>

					<description><![CDATA[<p>Basme și legende vietnameze, Editura pentru Literatură Universală, 1961 Trăia odată un bătrân încărcat de ani, căruia îi mersese vestea pentru bogăţia pe care o adunase, dar mai cu seamă ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Culmea lăcomiei" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/culmea-lacomiei/#more-12189" aria-label="Read more about Culmea lăcomiei" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/culmea-lacomiei/" data-wpel-link="internal">Culmea lăcomiei</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: courier new, courier, monospace;"><a href="https://scriem.ro/povesti/" data-wpel-link="internal">Basme</a> și legende vietnameze, Editura pentru Literatură Universală, 1961</span></p>
<p>Trăia odată un bătrân încărcat de ani, căruia îi mersese vestea pentru bogăţia pe care o adunase, dar mai cu seamă pentru cărpănoşenia lui fără pereche. În ruptul capului nu şi-ar fi împlinit vreo toană, numai şi numai ca să poată pune ban peste ban; şi adesea, în loc de mâncare, se îndestula zornăindu-şi gologanii. Într-o bună zi omul căzu la pat şi, tot bolind aşa, simţi că i se apropie sfârşitul; atunci îi chemă la căpătâi pe cei trei feciori ai săi, să le împartă averea. Le spuse din capul locului că o bună parte din ea va fi hărăzită celui care se va dovedi în stare s-o păstreze şi s-o sporească. Apoi începu a-i descoase, întrebându-l pe cel mai mare dintre feciori:<br />
— Ia spune, când o fi să mor, cum te gândeşti să mă înmormântezi în aşa chip, încât să nu se facă nicio risipă ?<br />
— Mă gândesc, îi răspunse acesta, să cumpăr o raclă de lemn negru şi un giulgiu, ca să-ţi înfăşor trupul&#8230;<br />
— Auzi colo, i-o reteză taică-său, vrei să ajungi în sapă de lemn?! Ce nevoie am de raclă şi de giulgiu ? Atâta cheltuială fără rost! Ce mână spartă!<br />
Apoi, întorcându-se către cel mijlociu, îl întrebă:<br />
— Dar tu, cum socoteşti să mă petreci la groapă fără să dai prea mult din pungă?<br />
— Am să te vâr într-un sac şi am să iau o luntre cu împrumut, şi când oi ajunge pe la mijlocul râului, am să te-arunc în apă; aşa n-o să mai am de plătit nici preoţii şi nici groparii.<br />
— Vai de mine! suspină bătrânul cu glas stins. Câtă osteneală şi ce cheltuieli fără rost! şi-l privi cu toată nădejdea pe mezin.<br />
— Eu am pus la cale totul mai demult, îi răspunse acesta. Când ţi s-o împlini sorocul, am să-ţi ard trupul pe rug, şi cenuşa am s-o împrăştii în grădină, să îngraş pămânlul; pomii au să lege roade bogate şi am să adun bănet, nu glumă.<br />
În sfârşit, zgârcitul răsuflă uşurat.<br />
— Cuminte şi cu socoteală te-ai gândit, fiule! îl lăudă el. Acum pot să închid ochii liniştit. Cel puţin ştiu că avutul meu a încăput pe mâini bune&#8230;</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/culmea-lacomiei/" data-wpel-link="internal">Culmea lăcomiei</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>​Croitorul și mandarinul</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-mandarinul/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:09:41 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[​Croitorul și mandarinul]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12186</guid>

					<description><![CDATA[<p>Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, p. 34. În capitala Vietnamului trăia o dată un croitor renumit pentru talentul său. Fiecare veşmânt care ieşea din magazinul lui trebuia ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="​Croitorul și mandarinul" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-mandarinul/#more-12186" aria-label="Read more about ​Croitorul și mandarinul" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-mandarinul/" data-wpel-link="internal">​Croitorul și mandarinul</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="font-family: courier new, courier, monospace;">Legende şi povesti vietnameze. – Cluj-Napoca: Limes, 2012, p. 34.</span></p>
<p>În capitala Vietnamului trăia o dată un croitor renumit pentru talentul său. Fiecare veşmânt care ieşea din magazinul lui trebuia să i să potrivească perfect clientului indiferent de greutatea, statură, vârsta sau statutul acestuia.<br />
Într-o zi, un înalt demnitar l-a chemat şi a ordonat să îi croiască o haină de ceremonie. După ce a luat măsurătorile necesare, croitorul l-a întrebat respectuos pe demnitar de cât timp se afla în funcţie.<br />
– Ce importanţă are durata funcţiei în croirea robei mele? L-a întrebat mandarinul cu naturaleţe.<br />
– Are o mare importanţă, domnule, a răspuns croitorul. Ştiţi, un mandarin numit în funcţie, plin de importanță, îşi ţine capul sus şi pieptul bombat, în afară. Trebuie să luăm acest lucru în considerare şi să tăiem din poală, astfel încât partea din faţa să fie mai lungă decât cea din spate. După aceea, încetul cu încetul, o să o lungim. Atunci când mandarinul ajunge la jumătatea carierei sale merge drept iar poalele din faţă şi din spate sunt tăiate la aceeaşi lungime. În final, încovoiat de oboseală lungilor ani de serviciu şi de greutatea vârstei, el aspira doar să se alăture înaintaşilor săi din cer, iar, pentru poziţia sa cocârjată, roba trebuie să fie mai lungă la spate decât în faţă. Deci, vedeţi domnule, un croitor care nu cunoaşte vechimea în serviciu a demnitarilor nu le poate croi perfect hainele.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-mandarinul/" data-wpel-link="internal">​Croitorul și mandarinul</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Croitorul și calfa</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-calfa/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:08:11 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Croitorul și calfa]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12183</guid>

					<description><![CDATA[<p>Un meşter croitor avea o calfă, un băieţaş pe nume Son. Dacă se pricepea croitorul la cusut, sau ba, nu se prea ştie, dar ce se ştie e că era ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Croitorul și calfa" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-calfa/#more-12183" aria-label="Read more about Croitorul și calfa" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-calfa/" data-wpel-link="internal">Croitorul și calfa</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Un meşter croitor avea o calfă, un băieţaş pe nume Son. Dacă se pricepea croitorul la cusut, sau ba, nu se prea ştie, dar ce se ştie e că era zgârcit şi hulpav. Se-ntâmpla ca meşterul şi calfa să plece la careva acasă să-i lucreze şi-ndată se şi ivea acela cu două străchini de orez fiert: una, mai mare, pentru croitor, alta, mai mică, pentru calfă. Dar nici n-apuca biata calfă să se atingă de mâncare, că-i şi trăgea croitorul strachina dinainte, zicând către stăpânul casei:<br />
— Son a mai mâncat azi, iar eu n-am pus nimic în gură de ieri, c-am tot lucrat.<br />
Uite-aşa, ori de câte ori li se aducea câte ceva. Umbla Son flămând și croitorul sătul pentru amândoi.<br />
Nemaiputând îndura foamea, hotărî Son să-l înveţe minte pe stăpân.<br />
I s-a poruncit croitorului într-un rând să-i coasă un veşmânt de sărbătoare chiar mandarinului. Venind ziua când să-i încerce haina, s-au înfățișat croitorul și calfa la palat. O slugă a mandarinului a dat cu ochii de ei și le-a spus:<br />
— Domnilor croitori, treceți pe la bucătărie, unde vă așteaptă niște se (1).<br />
Croitorul a sărit îndată:<br />
— Son a prânzit azi. Iar eu n-am mâncat de ieri, că am tot lucrat.<br />
Şi, înfigând acul într-o rogojină, a plecat la bucătărie.<br />
Flămând, Son era gata să plângă de necaz. Şi poate că ar fi plâns chiar, dacă mandarinul n-ar fi intrat tocmai atunci.<br />
— Unde ţi-e stâpânul? l-a întebat mandarinul.<br />
Băiatul a oftat din rărunchi și-a răspuns:<br />
— Sărmanul, bietul meu stăpân mănâncă se la bucătărie!<br />
— Şi de asta îl căinezi?<br />
— Oare nu știţi că stăpânul meu își pierde minţile săptămână de săptămână? Şi că sfâșie atunci bucăţi-bucăţi pânza sau mătasea muşteriilor&#8230; Noroc că pot spune întotdeauna dinainte dacă stăpânul va avea sau nu o izbucnire de nebunie!<br />
— Dar cum de-ți dai seama?<br />
— Am eu semnele mele. Dacă stăpânul nu mănâncă una, ci două străchini de orez, înseamnă că boala se apropie. Dacă, după ce a mâncat, începe să umble cu mâinile pe rogojină, înseamnă că peste o clipă se-apucă să ciopârţească pânza sau mătasea muşteriului.<br />
— Şi-l ţine mult? a întrebat cu nelinişte mandarinul.<br />
— A, nu ! Numai ce-i tragi douăzeci de beţe de bambus la călcâie, că-ndată-şi vine în fire!<br />
Grăind aşa, Son a scos din rogojină, pe furiş, acul pe care croitorul îl înfipsese acolo. Şi-abia îl scosese, când, hop! se ivi din bucătărie şi croitorul.<br />
​ Se plecă frumos înaintea mandarinului şi-i spuse:<br />
— Mulţumesc, strălucite domn! Orez mai gustos decât la domnia-voastră n-am mâncat nicăieri.<br />
Mandarinul se trase într-o parte şi-l întrebă :<br />
— Dar câte străchini cu orez ai mâncat?<br />
— Două, strălucite domn, chiar două — răspunse mulţumit croitorul.<br />
Şi, aşezându-se pe rogojină, se-ntinse după ac. Dar, ia-l de unde nu-i! Croitorul, care nici nu prea vedea bine. a început să caute acul, de zor, în rogojină.<br />
— Puneţi mâna pe el! a ţipat mandarinul către slugi. Apucaţi-l de mâini, că altminteri îmi sfâşie-n bucăţi minunata mătase!<br />
Îndată ce slugile-i îndepliniră porunca, mandarinul a vorbit către Son:<br />
— Ei, şi-acum, începe lecuirea! Ia băţul de bambus de colo şi trage-i stăpânulul tău douăzeci de lovituri peste călcâiele goale!<br />
Ce să mai vorbim de mulţumirea cu care Son i-a îndeplinit porunca!<br />
— Dar pentru ce, pentru ce mă pedepsiţi? a întrebat croitorul.<br />
— Pentru ca să-ţi treacă boala mai degrabă — i-a răspuns mandarinul.<br />
— Ce boală ? N-am fost bolnav niciodată!<br />
— Cum n-ai fost bolnav? Calfa spune că-ţi pierzi minţile săptămână de săptămână&#8230;<br />
Auzind una ca asta, l-a prins croitorul pe Son de guler şi a răcnit:<br />
— Cum ai cutezat să mă faci nebun, netrebnicule?<br />
— Oare nu-i adevărat? a grăit Son. Judecă singur: ori de câte ori sunt flămând, domnia ta zici că am mâncat foarte bine. Parcă un om sănătos spune despre flămând că-i sătul? Vorbe d-astea nu poate rosti decât cine nu-i în toate minţile!<br />
Din ziua aceea croitorul nu s-a mai atins de orezul lui Son.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/croitorul-si-calfa/" data-wpel-link="internal">Croitorul și calfa</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Bogătanul păcălit</title>
		<link>https://scriem.ro/povesti/bogatanul-pacalit/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 15 Mar 2023 03:07:09 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti vietnameze]]></category>
		<category><![CDATA[Bogătanul păcălit]]></category>
		<category><![CDATA[povești pentru copii]]></category>
		<category><![CDATA[povesti vietnameza]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=12180</guid>

					<description><![CDATA[<p>Un bogătan viclean de la țară avea o fată frumoasă. O mulţime de flăcăi buni de însurătoare și-au trimis peţitorii la casa bogătanului, dar tatăl cel neînduplecat i-a respins pe ... </p>
<p class="read-more-container"><a title="Bogătanul păcălit" class="read-more button" href="https://scriem.ro/povesti/bogatanul-pacalit/#more-12180" aria-label="Read more about Bogătanul păcălit" data-wpel-link="internal">Continuați să citiți</a></p>
<p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/bogatanul-pacalit/" data-wpel-link="internal">Bogătanul păcălit</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Un bogătan viclean de la țară avea o fată frumoasă. O mulţime de flăcăi buni de însurătoare și-au trimis peţitorii la casa bogătanului, dar tatăl cel neînduplecat i-a respins pe toți și-a zis:<br />
— Am să-mi mărit fata după cel care mă va păcăli de două ori.<br />
Numai că nimeni n-a izbutit să-l păcălească de două ori pe vicleanul bogătan.<br />
Nu departe de casa lui locuia un biet păstor. Şi, iacă, a venit păstorul la bogătan și i-a spus:<br />
— Dacă te-oi păcăli de două ori, mi-o dai pe fie-ta de nevastă?<br />
A râs bogătanul:<br />
— Ţi-o dau, sigur că ţi-o dau. Numai că nimeni nu mă poate păcăli de două ori, așa că n-ai să mă păcăleşti nici tu.<br />
— Şi dacă te-oi păcăli, totuşi?<br />
Bogătanului i-a sărit ţandăra :<br />
— Ia-o din loc, lăudărosule! Hai, că sunt gata să plec la pescuit. Iacă, m-aşteaptă luntrea.<br />
Atunci i-a răspuns păstorul :<br />
— Îngăduie-mi să merg cu tine. Am să-ţi dau ţie ce prind eu.<br />
— Fie, aşează-te și vâsleşte!<br />
S-a așezat păstorul la vâsle şi-a îndreptat luntrea către un loc cu stufăriș. Ştia el că lacul nu-i adânc acolo, că are pe fund pietroaie și că prin părţile acelea nu-s peşti de fel.<br />
A aruncat păstorul undita, a tras, dar de scos n-a mai putut-o scoate. „S-a agăţat de o piatră&#8221; — şi-a dat el seama. Dar bogătanului i-a zis:<br />
— Tii, straşnic! Am prins un peşte atât de mare, că nici nu-l pot scoate din apă!<br />
— Hai că-ţi ajut — a grăit bogătanul cel hrăpăreţ. Dar nu uita de învoială: peştele-i al meu!<br />
Au prins amândoi a trage, undița nici că s-a clintit.<br />
Atunci a zis păstorul:<br />
— Stai să dau o fugă până acasă, să beau o cană cu ceai. Ceaiul îmi dă putere.<br />
A rămas bogătanul singur în luntre, cu amândouă mâinile pe bățul undiței, şi l-a aşteptat pe păstor.<br />
Iar în vremea cât a lipsit, a cumpărat păstorul un ditai peşte afumat şi un ardei, a pitit cumpărăturile în sân şi s-a înapoiat la bogătan. Din nou s-au apucat amândoi să tragă, trag, trag, dar undița rămâne nemişcată.<br />
— Nu ne-a mai rămas decât să mă arunc în apă — a zis păstorul. Și tot scot eu peştele, cu mâna.<br />
S-a aruncat păstorul în apă, a înotat până-n stufăriş şi s-a ascuns. Acolo a stat cât a stat, apoi iar a înotat pe sub apă şi a ieşit chiar lângă luntre.<br />
​ A-ntrebat bogătanul :<br />
— Unde-ai pierit! Dă peştele!<br />
— Nu te supăra c-am zăbovit atât — i-a răspuns păstorul. Am nimerit pe nepusă masă la un praznic al dragonului apelor. Tocmai îşi serbează cei o mie de ani.<br />
— Şi cu ce te-a ospătat dragonul?<br />
— Nici nu-mi pot aminti toate felurile cu care m-a cinstit. Iar, când am plecat, mi-a dăruit stăpânul apelor un săculeţ cu mărgăritare şi un peşte afumat.<br />
Auzind una ca asta, bogătanul a prins să tremure de lăcomie.<br />
— Dă-mi repede săculeţul cu mărgăritare!<br />
I-a răspuns păstorul:<br />
— Nu te supăra, cinstită faţă, dar am lăsat săculeţul cu mărgăritare pe fundul apei&#8230; Ia te uită ce mai peşte mi-a dat dragonul! Am fost nevoit să-l ţin cu amândouă mâinile, să nu-l scap&#8230;<br />
— Of, nătărău vrednic de dispreţ! i-a strigat cu răutate bogătanul. Cum de-ai avut îndrăzneala să schimbi mărgăritarele pe un peşte?<br />
— Nu te amărî — i-a răspuns păstorul. I-am făgăduit dragonului că vii tu după mărgăritare. Zvârle-te degrabă în unde, până n-apucă stăpânul apelor să-l dea altcuiva săculeţul cu mărgăritare!<br />
Nepregetând o clipă, s-a zvârlit bogătanul în apă şi atât de zdravăn a dat cu capul de-o piatră, încât abia a putut să mai iasă. L-a tras atunci păstorul în luntre şi l-a întrebat;<br />
— Parcă te-ai lovit? Ce nenorocire! Noroc că am eu nişte leacuri straşnice împotriva loviturilor!<br />
Şi, apucând ardeiul roşu, păstorul i-a frecat bine-bine rana, de-a urlat bogătanul ca din gură de şarpe. La strigătele lui au prins oamenii a alerga către ei. Atunci păstorul a spus:<br />
&#8211; A venit vremea să-ţi împlineşti făgăduiala.<br />
&#8211; Ce făgăduială? a întrebat mânios bogătanul.<br />
&#8211; Ia socoteşte de câte ori te-am păcălit azi! Acu&#8217;, dă-mi fata!<br />
De răutate, s-a schimonosit fața bogătanului. Dar înapoi nu mai putea da, că-l auzise tot satul.<br />
Aşa s-a însurat păstorul cel şiret cu fata bogătanului.</p><p>The post <a href="https://scriem.ro/povesti/bogatanul-pacalit/" data-wpel-link="internal">Bogătanul păcălit</a> first appeared on <a href="https://scriem.ro/povesti" data-wpel-link="internal">Povesti pe Scriem.ro</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
