The post Adevărul sau cucoşul de la moară first appeared on Povesti pe Scriem.ro.

– Da dincotro şi unde
Alergi tu aşa iute?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat.
– Oh, dragă cumătre, am dat peste păcat,
Sunt, iată, surghiunită!
Tu ştii că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie.
Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,
Şi sănătatea mi-am stricat;
Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,
Pe nişte pâri nedovedite,
Precum că luam mite.
Tu singur martor eşti, în adevăr să spui:
De m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?
– Nu, dragă cumătră; dar când ne întâlneam
Eu cam ades vedeam:
Că tu pe botişor
Aveai şi pufuşor.
Se-ntâmplă şi la noi de vezi
Cum altul, având loc, aşa se tânguieşte,
Încât îţi vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrăneşte.
Dar astăzi butcă, mâine cai,
De unde oare-i vin? Şi când ar vrea să stai
Să-i faci curată socoteală
Pentru venit şi cheltuială,
N-ai zice ca bursucul că are pufuşor
Pe botişor?

The post Vulpea şi bursucul first appeared on Povesti pe Scriem.ro.

Un zmeu cu-o coadă lungă şi cu-o zbârnâitoare
De tot răsunătoare,
Văzându-se odată sub nouri ridicat,
La fluturul din vale, acestea au strigat:
– Zburdalnică fiinţă!
Tu, care toată ziua cu-atâta uşurinţă,
Te-alungi tot după flori,
De ce nu cutezi oare să te ridici ca mine,
Să răspândeşti în aer miroase şi fiori?
Mi-e milă, zău, de tine,
Căci în întinsul spaţiu abia te mai zăresc.
– O, nu-ţi mai fie milă, lui fluturul îi zice.
Eu soarta-ţi n-o doresc.
Tu zbori legat,
Eu liber mă desfătez aice
De flori înconjurat.
A ta zbârnâitură e şărlătănerie;
Chiar starea ta atârnă de vânt şi de copii;
În fine, tu eşti jucărie,
Iar eu sunt dintre vii.
Aşa şi între oameni sunt şarlatani, sunt zmei,
Ce zbârnâiesc, se-nalţă cât vântul lor le bate;
Iar cum a lui suflare ori stă, ori se abate,
Ca vântul cad şi ei.

The post Zmeul first appeared on Povesti pe Scriem.ro.

The post Vulturul şi albina first appeared on Povesti pe Scriem.ro.