Frunză verde a malinii,

Plecat-o turma Dunchii

Şi cu fratele Bercii.

Marţi stâna Dunchii o plecat,

Joi, Ion Berciu s-o-necat

La Luha, din sus de sat,

Că grea ploaie o plouat,

Izvorul s-o turburat

Şi Ion Berciu s-o-necat.

După-aceea l-o aflat

La Luha, din jos de sat.

Şi el, bietul, n-o avut

Nice pânză pe obraz,

Fără scoarţă de buhaş;

Nici scânduri de copârşeu,

Fără scoarţă de durzeu.

Numai el ş-o poruncit

Pe un fir de iarbă verde

Şi la feciori şi la fete

Să facă bine să-l ierte.

Şi soru-sa, Palaguţă

Tot să-l cânte mândru-n frunză,

Tot să-l cânte răspicat

Să se-audă peste sat

Că Ion s-o înecat.

Pe Ion că l-or jeli

Fetele cu mununile,

Nevestele cu cepsele.

Colea la Sfântă Mărie,

Vremea-i oilor să vie

Ion Berciu să rămâie.

La mormântul lui i-o pus

Trâmbiţa lui de-a dreapta

Şi fluierul de-a stânga.

Vânturi mari că şi-or sufla,

Trâmbiţa şi-a trâmbiţa,

Fluierul şi-a fluiera,

Mare jele-n lumea-a fa’.

Tot pe Ion l-o jelit

Oile cu lânile,

Mieii cu jocurile,

Berbecii cu coarnele.

The post Balada lui Ion Berciu first appeared on Povesti pe Scriem.ro.