Intâi,însă,viaţa,bolind de durată,
Să nu înceteze deodată,
Şi chinul să-nceapă cu-ncetul.
Să usture aerul greu ,ca oţetul.
Să şchiopete ziua ca luntrea dogită,
Sa-ntârzie ora în timp să se-nghită,
Şi,nemărginită,secunda
Să-şi trecă prin suflet,gigantică ,unda:
Pe sârma tăioasă-a veciei ,în scame
Şi rumegătura să vi se destrame.
Gâtlejul,fierbinte de sete,
Să cate scuipat să se-mbete,
Şi limba umflată-ntre buze
Să lingă lumina şi ea să refuze,
Şi-n vreme ce apa din şesuri se strânge,
Să soarbă-n mocirla copitelor sânge.
Şi strugurii viei storşi cu muşcătura
Să lase în gură coptura.
Coboară-se cerul,furtuni de alice
În câmp să v-alunge cu stelele-n bice.
Despice-se piatra în colţi mici de cremeni,
Vârtej urmărindu-i pe semeni.
Odihna cerându-i, pământul să-nţepe
Ivindu-se şerpii când somnul începe.

The post Blesteme first appeared on Povesti pe Scriem.ro.