Două minuni

Lucan — Wed, 12 Apr 2023 10:47:21 +0000

Uite cum a fost:
Într-un rând a căzut trăsnetul peste casa unui om de vază și toate bogăţiile aceluia au ars dintr-o dată. I-a rămas nefericitului doar un uriaș ceaun de tuci, pe care nici focul nu l-a putut vătăma.
Și, iacă, omul – pe care-l chema Nanduka — s-a hotărât să plece din locurile sale de baştină, pentru a-și uita nenorocirea. Înaintea plecării s-a dus Nanduka la vecinul lui, pre nume Lakșmana, și i-a zis:
— Rogu-ie, prietene binevoitor, păstrează-mi până la înapoiere singura avere, ceaunul de tuci.
Doi ani de zile a pribegit Nanduka pe meleaguri străine, dar într-al treilea i s-a făcut dor de locurile de baştină şi s-a întors în satul lui.
Şi, iacă, înapoindu-se, s-a dus Nanduka la vecinul său. Văzându-l pe Nanduka, Lakșmana a rostit cu prefăcută amărăciune:
— Ce nenorocire, prietene! Ceaunul tău de tuci a fost mâncat de şoareci!
Nanduka n-a arătat de fel că nu crede cuvintele vecinului. A spus cu glas tare:
— Aş vrea să cobor până la râu, să mă spăl de păcate după drumul cel lung. Roagă-l pe feciorul tău să vina să mă ajute. Şi să aducă la mal tot ce trebuie pentru spălarea de păcate.
Grăind așa, Nanduka s-a îndreptat către râu, iar după el mergea, ascultând de porunca părintelui său, feciorul de şapte ani al lui Lakșmana.
Alegând un loc mai ferit, lângă o stâncă, s-a spălat Nanduka de păcate, apoi l-a apucat pe feciorul lui Lakșmana şi l-a vârât într-o peşteră din apropiere, răsturnând la intrare şi un bolovan mare şi greu. După care, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, s-a îndreptat către casă.
Către seară a venit in goana mare Lakșmana şi-a strigat:
— O, Nanduka, unde mi-e feciorul? De ce nu s-a întors acasă?
— S-a întâmplat o mare nenorocire, prietene! Cât m-am spălat, o rândunică l-a înhăţat pe drăguţul tău fecior, de pe un bolovan care se afla la malul râului…
— O, ce spui, ticălosule! a strigat Lakșmana. Cine-ar putea crede că o rândunică poate căra un copil de şapte ani?… Hai chiar acu’ la judecată!
Dacă s-au înfăţişat ei înaintea judecăţii, a ieşit Lakșmana în față şi a zis:
— Stăpâne înţelept şi preadrept! Mincinosul ăsta zice că o rândunică l-a răpit de pe un bolovan de la marginea râului pe feciorul meu de şapte ani. Porunceşte-i ticălosului să-mi înapoieze băiatul…
Ascultându-l pe Lakșmana, s-a întors judecătorul către Nanduka:
— Tare ne mai socoți proști, într-adevăr! Pe daţă să-i înapoiezi vecinului feciorul!
— Dar cum i-l pot înapoia, dacă i la răpit o rândunică?
Atunci toţi judecătorii câți se aflau în încăpere n-au mai putut răbda şi-au strigat într-un glas:
— Ce tot vorbeşti? O rândunică poate ridica oare un copil în văzduh?
Nanduka a prins a râde şi-a bolborosit printre hohote:
— Acolo unde şoarecii pot mânca un ceaun de tuci, rândunica poate ridica în văzduh un copil de şapte ani.
Şi-a povestit cum îi lăsase în păstrare vecinului ceaunul de tuci şi ce s-a petrecut după aceea.
Atunci au râs cu toţii şi-au prins a vorbi:
— Nanduka şi Lakşmana, de-i aşa, împăcați-vă şi nu vă mai certați. Lakşmana să-i înapoieze lui Nanduka ceaunul, iar Nanduka lui Lakşmana feciorul.
Şi-aşa au şi făcut. Iar amândoi s-au aflat mulţumiţi.
Dar oamenii din satul acela spun şi azi:
— Acolo undo şoarecii pot mânca un ceaun de tuci, rândunica poate ridica un copil de şapte ani în văzduh!

The post Două minuni first appeared on Povesti pe Scriem.ro.

Două minuni - Povesti pe Scriem.ro

Două minuni