Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Iată vin în cale,

Se cobor la vale

Trei turme de miei,

Cu trei ciobănei.

Unu-i moldovan,

Unu-i ungurean

Şi unu-i vrâncean.

Iar cel ungurean

Şi cu cel vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan,

Că-i mai ortoman

Ş-are oi mai multe,

Mândre şi cornute

Şi cai învăţaţi

Şi câni mai bărbaţi.

Dar cea mioriţă,

Cu lână plăviţă,

De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Iarba nu-i mai place.

– Mioriţă laie,

Laie, bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace!

Ori iarba nu-ţi place,

Ori eşti bolnăvioară,

Drăguţă mioară?

– Drăguţule bace,

Dă-ţi oile-ncoace,

La negru zăvoi,

Că-i iarbă de noi

Şi umbră de voi.

Stăpâne, stăpâne,

Îţi cheamă ş-un câne,

Cel mai bărbătesc

Şi cel mai frăţesc,

Că l-apus de soare

Vreau să mi te-omoare

Baciul ungurean

Şi cu cel vrâncean!

– Oiţă bârsană,

De eşti năzdrăvană

Şi de-a fi să mor

În câmp de mohor,

Să spui lui vrâncean

Şi lui ungurean

Ca să mă îngroape

Aice, pe-aproape,

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;

În dosul stânii,

Să-mi aud cânii.

Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui

Fluieraş de fag,

Mult zice cu drag;

Fluieraş de os,

Mult zice duios;

Fluieraş de soc,

Mult zice cu foc!

Vântul, când a bate,

Prin ele-a răzbate

Ş-oile s-or strânge,

Pe mine m-or plânge

Cu lacrimi de sânge!

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m-am însurat

C-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Că la nunta mea

A căzut o stea;

Soarele şi luna

Mi-au ţinut cununa.

Brazi şi păltinaşi

I-am avut nuntaşi,

Preoţi, munţii mari,

Păsări, lăutari,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!

Iar dacă-i zări,

Dacă-i întâlni

Măicuţă bătrână,

Cu brâul de lână,

Din ochi lăcrimând,

Pe câmp alergând,

De toţi întrebând

Şi la toţi zicând

„Cine-a cunoscut

Cine mi-a văzut

Mândru ciobănel,

Tras printr-un inel?

Feţişoara lui,

Spuma laptelui;

Mustăcioara lui,

Spicul grâului;

Perişorul lui,

Peana corbului;

Ochişorii lui,

Mura câmpului?“

Tu, mioara mea,

Să te-nduri de ea

Şi-i spune curat

Că m-am însurat

C-o fată de crai,

Pe-o gură de rai,

Iar la cea măicuţă

Să nu spui, drăguţă,

Că la nunta mea

A căzut o stea,

C-am avut nuntaşi

Brazi şi păltinaşi,

Preoţi, munţii mari,

Păsări, lăutari,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!

The post Mioriţa first appeared on Povesti pe Scriem.ro.