{"id":12126,"date":"2023-03-15T03:27:49","date_gmt":"2023-03-15T00:27:49","guid":{"rendered":"https:\/\/www.povesti-nemuritoare.ro\/?p=12126"},"modified":"2023-06-11T11:12:30","modified_gmt":"2023-06-11T08:12:30","slug":"povestea-lui-atoglu-si-a-lui-gulhanim","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/povestea-lui-atoglu-si-a-lui-gulhanim\/","title":{"rendered":"Povestea lui Atoglu \u0219i a lui Gulhan\u00eem"},"content":{"rendered":"<p>De mult de tot, \u00een vremi \u00eendep\u0103rtate, tr\u0103ia un padi\u0219ah. \u00cen ziua \u00een care \u00eei aduse pe lume un fiu, \u00eemp\u0103r\u0103teasa muri. \u0218i cum, \u00een aceea\u0219i clip\u0103 cu feciorul de padi\u0219ah, se n\u0103scu, \u00een grajduri, un m\u00e2nz, b\u0103iatul fu hr\u0103nit cu lapte de iap\u0103 p\u00e2n\u0103 ajunse la v\u00e2rsta s\u0103 m\u0103n\u00e2nce de toate. Astfel se f\u0103cu c\u0103 prin\u021bul se sim\u021bea legat de m\u00e2nz cu o dragoste de frate. Iar oamenii, \u0219tiindu-i povestea, \u00eei d\u0103dur\u0103 porecla de Atoglu \u2014 Fiul Calului \u0219i a\u0219a \u00eei r\u0103mase numele p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.<br \/>\nTrecur\u0103 zilele. Atoglu deveni un fl\u0103c\u0103u voinic \u0219i ne\u00eenfricat. M\u00e2nzul de odinioar\u0103 era acum un cal iute \u0219i puternic. Padi\u0219ahul \u00ee\u0219i lu\u0103 o nou\u0103 so\u021bie, care pizmuia tot ce-ar fi putut s\u0103-i aduc\u0103 aminte de prima \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103. E lesne de \u00een\u021beles c\u0103 Atoglu \u00eei st\u0103tea ca un ghimpe \u00een inim\u0103.<br \/>\n\u00centr-o bun\u0103 diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd mai \u00eenainte de-a pleca la medrese1, Atoglu trecu, ca de obicei, s\u0103-\u0219i vad\u0103 calul, acesta \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu un nechezat de bucurie, \u00een timp ce din ochi \u00eei picurau lacrimi.<br \/>\n&#8211; O, frate, ce-i cu tine? se mir\u0103 Atoglu. Pentru ce \u0219i te bucuri \u0219i pl\u00e2ngi?<br \/>\n&#8211; Ast\u0103zi \u00eemp\u0103r\u0103teasa, printr-o slug\u0103 credincioas\u0103 ei, a pus la cale moartea ta. M-am bucurat c\u0103 te-am v\u0103zut, dar, amintindu-mi ce te a\u0219teapt\u0103, am pl\u00e2ns.<br \/>\n&#8211; N-ai grij\u0103, \u00eel lini\u0219ti prin\u021bul. N-am s\u0103 m\u0103 dezlipesc toat\u0103 ziulica de padi\u0219ahul-tat\u0103 si r\u0103ul n-o s\u0103 m\u0103 ating\u0103.<br \/>\nV\u0103z\u00e2ndu-\u0219i planul z\u0103d\u0103rnicit, \u00eemp\u0103r\u0103teasa se d\u0103dea de ceasul mor\u021bii. Atunci sluga ei \u00eei spuse:<br \/>\n&#8211; Degeaba te mai fr\u0103m\u00e2n\u021bi, st\u0103p\u00e2n\u0103. C\u00e2t tr\u0103ie\u0219te calul lui Atoglu, n-o sa izbutim. Ispr\u0103ve\u0219te \u00eent\u00e2i cu calul \u0219i apoi u\u0219or \u00eei venim de hac \u0219i prin\u021bului.<br \/>\nPeste c\u00e2teva zile, duc\u00e2ndu-se la medrese, Atoglu trecu iar s\u0103-\u0219i vad\u0103 calul, care \u00eel primi din nou pl\u00e2ng\u00e2nd \u0219i bucur\u00e2ndu-se \u00een acela\u0219i timp.<br \/>\n&#8211; Ce ai, c\u0103lu\u021bul meu? \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie Atoglu. De data asta ce sup\u0103rare te pa\u0219te?<br \/>\n&#8211; Ei, bunul meu st\u0103p\u00e2n! De bucurat, m\u0103 bucur ca ori de c\u00e2te ori dau ochii cu tine. Dar team\u0103 mi-e c\u0103 mai mult n-am s\u0103 te mai v\u0103d, \u0219i de-asta pl\u00e2ng.<br \/>\n&#8211; Cum a\u0219a?<br \/>\n&#8211; \u00cemp\u0103r\u0103teasa a hot\u0103r\u00e2t moartea mea, ca s\u0103-i fie mai u\u0219or s\u0103 loveasc\u0103 \u00een tine. C\u00e2nd ai s\u0103-mi auzi nechezatul, s\u0103 \u0219tii, st\u0103p\u00e2ne \u0219i frate, c\u0103 \u00eemi iau r\u0103mas bun de la tine pentru totdeauna!<br \/>\n&#8211; Om vedea noi de-i chiar a\u0219a! spuse Atoglu \u0219i plec\u0103 la \u0219coal\u0103.<br \/>\nDar, tocmai c\u00e2nd hogea \u00eel puse s\u0103 citeasc\u0103 din Coran, se auzi un nechezat at\u00e2t de puternic, \u00eenc\u00e2t z\u0103ng\u0103nir\u0103 geamurile medresei. Amintindu-\u0219i de spusele calului, Atoglu se ridic\u0103 \u0219i d\u0103du s\u0103 fug\u0103 afar\u0103. \u0218i cum hogea \u00eei st\u0103tea \u00een drum, prin\u021bul \u00eel p\u0103li cu hangerul de la \u0219old \u0219i, trec\u00e2nd peste trupul lui, goni spre grajduri. Aici, ce s\u0103 vad\u0103? O mul\u021bime de slujitori, cu fe\u021be crunte \u0219i iataganele ridicate, se \u00eembulzeau \u00een jurul calului s\u0103u tr\u00e2ntit la p\u0103m\u00e2nt \u0219i legat fedele\u0219.<br \/>\n&#8211; A\u0219tepta\u021bi! le strig\u0103 Atoglu. L\u0103sa\u021bi-m\u0103 s\u0103-l mai \u00eencalec o dat\u0103, \u0219i-apoi face\u021bi ce vre\u021bi \u0219i cu el, \u0219i cu mine!<br \/>\nC\u00e2nd \u00ee\u0219i sim\u021bi st\u0103p\u00e2nul \u00een spinare, calul parc\u0103 prinse aripi. Se smuci zdrav\u0103n de rupse leg\u0103turile de la picioare \u0219i, av\u00e2nt\u00e2ndu-se \u00een \u00eenaltul cerului, disp\u0103ru \u00een nori.<br \/>\n&#8230;Se oprir\u0103 departe, pe o poian\u0103 \u00eentins\u0103, numai iarb\u0103 \u0219i flori.<br \/>\n&#8211; Iat\u0103-ne sc\u0103pa\u021bi de urgia \u00eemp\u0103r\u0103tesei, st\u0103p\u00e2ne \u0219i frate! Tu \u00eens\u0103, dragul meu, ai o Vin\u0103 grea de isp\u0103\u0219it: ai luat viata unui om nevinovat, a hogei. O vreme va trebui s\u0103 r\u0103t\u0103ce\u0219ti singur prin lume, supus la fel de fel de \u00eencerc\u0103ri. \u00cen tot acest r\u0103stimp al pribegiei tale, ajutor nu pot s\u0103-\u021bi mai dau. Totu\u0219i, ia c\u0103p\u0103strul \u0103sta. Poate c\u0103 odat\u0103 \u0219i odat\u0103 o s\u0103-\u021bi prind\u0103 bine. \u0218i-acum ne desp\u0103r\u021bim! \u0218i calul se f\u0103cu nev\u0103zut.<br \/>\n\u200b Singur, \u00eeng\u00e2ndurat, Atoglu o lu\u0103 pe jos, prin meleaguri necunoscute. \u0218i colind\u0103, \u0219i colind\u0103 p\u00e2n\u0103 ajunse pe malul unei m\u0103ri necuprinse. Ostenit, se cuib\u0103ri pe nisip \u0219i adormi. La miezul nop\u021bii un vuiet surd \u00eel trezi din somn. \u00ce\u0219i arunc\u0103 ochii spre mare \u0219i r\u0103mase \u00eenlemnit: din valuri ie\u0219ea o herghelie de cai. To\u021bi erau albi, albi de tot, ca fulgul de om\u0103t, \u00een afar\u0103 de unul singur. Acesta, negru ca pana corbului, avea \u00een frunte o stea argintie care str\u0103lucea \u00een lumina lunii de te orbea. S\u0103rind u\u0219or peste ape, caii venir\u0103 la \u021b\u0103rm \u0219i \u00eempr\u0103\u0219tiindu-se printre ierburi \u0219i tufi\u0219uri, p\u0103scur\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een apropierea zorilor, c\u00e2nd se \u00eentoarser\u0103 \u0219i fur\u0103 \u00eenghi\u021bi\u021bi de valuri.<br \/>\nPrins ca \u00eentr-o vraj\u0103, Atoglu a\u0219tept\u0103 \u00eenfrigurat s\u0103 vin\u0103 din nou noaptea. C\u00e2nd caii, ivi\u021bi iar\u0103\u0219i din valuri, atinser\u0103 \u021b\u0103rmul, el se ridic\u0103 \u00een picioare \u0219i iute ca fulgerul zv\u00e2rli c\u0103p\u0103strul pe grumazul arm\u0103sarului negru. Acesta, cu fruntea plecat\u0103, p\u0103\u0219i supus \u00een fa\u021ba prin\u021bului, urmat \u00eendeaproape de \u00eentreaga herghelie.<br \/>\n&#8211; De-acum \u00eencolo suntem ai t\u0103i, st\u0103p\u00e2ne. Po\u021bi face cu noi ce vrei. Te-om urma pretutindeni, dar nu de bun\u0103 voie. C\u0103ci dragi ne sunt grajdurile noastre de m\u0103rgean din fundul m\u0103rii, dragi, t\u0103inuitele noastre \u021binuturi. Mai bine, rogu-te, d\u0103ruie\u0219te-ne libertatea \u0219i, noi, la orice chemare a ta, s\u0103rim \u00een ajutor. E destui s\u0103 \u021bii \u00een m\u00e2n\u0103 un fir de p\u0103r din fruntea mea, c\u0103 eu, cu toat\u0103 herghelia, \u00ee\u021bi \u00eemplinim orice porunc\u0103.<br \/>\n&#8211; S\u0103 fie dup\u0103 voia voastr\u0103, hot\u0103r\u00ee Atoglu \u0219i lu\u00e2nd un fir de p\u0103r argintiu din fruntea calului, \u00eel ascunse cu grij\u0103, \u00een timp ce caii se aruncar\u0103 \u00een mare, mistui\u021bi de ape.<br \/>\nDiminea\u021ba, Atoglu porni s\u0103 pribegeasc\u0103 mai departe. Merse ce merse p\u00e2n\u0103 ce d\u0103du de o p\u0103dure. A\u0219ezat la umbr\u0103 s\u0103 se odihneasc\u0103, auzi un f\u00e2\u0219\u00e2it: era un \u0219arpe care se strecura tiptil spre cuibul unei p\u0103s\u0103ri, s\u0103-i m\u0103n\u00e2nce puii. Atoglu nu st\u0103tu o clip\u0103 pe g\u00e2nduri. Lu\u0103 o s\u0103geat\u0103 din tolb\u0103, \u00ee\u0219i \u00eencord\u0103 arcul, ochi \u0219i trase \u00een capul \u0219arpelui, care r\u0103mase mort pe loc.<br \/>\n&#8211; S\u0103 tr\u0103ie\u0219ti, Atoglu, c\u0103 mult bine mi-ai f\u0103cut, \u00eei gr\u0103i pas\u0103rea-mam\u0103. De nou\u0103 ani de zile n-am apucat s\u0103-mi v\u0103d un pui mare, din pricina t\u00e2lharului ucis de tine. De-acum \u00eencolo, datorit\u0103 \u021bie, to\u021bi puii mei or s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u021aine pana asta. De c\u00e2te ori ai s\u0103 fii la str\u00e2mtoare, ia-o \u0219i g\u00e2nde\u0219te-te la mine, \u0219i toat\u0103 p\u0103s\u0103rimea, de aici \u0219i aiurea, o s\u0103 alerge s\u0103 te ajute.<br \/>\nAtoglu mai z\u0103bovi \u00een p\u0103dure, de se odihni, \u0219i plec\u0103 iar\u0103\u0219i mai departe. Dup\u0103 zile \u0219i zile de umblat, ajunse \u00eentr-o cetate. O lu\u0103 agale pe str\u0103zi, s\u0103 cunoasc\u0103 locurile \u0219i oamenii.<br \/>\nC\u00e2nd trecu prin fata seraiului \u00eemp\u0103r\u0103tesc, v\u0103zu adunat\u0103 acolo o mul\u021bime de b\u0103rba\u021bi. Amestec\u00e2ndu-se printre ei, \u00eentreb\u0103 pe unul:<br \/>\n&#8211; Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<br \/>\n&#8211; Fetele padi\u0219ahului nostru \u2014 trei la num\u0103r \u2014 \u00ee\u0219i aleg azi so\u021bii. To\u021bi b\u0103rba\u021bii ne\u00eensura\u021bi din \u021bar\u0103 au venit buluc s\u0103-\u0219i \u00eencerce norocul. Vorba aceea: &#8220;\u015etie ea musca ce e dulce&#8221;.<br \/>\nNici nu-\u0219i sf\u00e2r\u0219i omul bine spusele, \u0219i str\u0103jerii deschiser\u0103 por\u021bile din piatr\u0103 alb\u0103, d\u0103ltuit\u0103, ale seraiului, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 afar\u0103 mai \u00eent\u00e2i pe padi\u0219ah, apoi pe cele trei fete, frumoase \u00eentre frumoase. Ele venir\u0103 spre mul\u021bimea de b\u0103rba\u021bi, \u00een m\u00e2n\u0103 cu vase de aur pline cu ap\u0103 de trandafir. Una din fete, apropiindu-se de un fecior chipe\u0219 \u0219i, dup\u0103 cum \u00eel ar\u0103ta \u00eembr\u0103c\u0103mintea, \u0219i de neam, \u00eel stropi cu ap\u0103 de trandafiri.<br \/>\n&#8211; Ura! izbucnir\u0103 sutele de voci. Iar crainicii vestir\u0103:<br \/>\n&#8211; Cea mai mare fiic\u0103 a padi\u0219ahului nostru va lua de so\u021b pe fiul mai marelui vizir, primul sfetnic al \u021b\u0103rii!<br \/>\nA doua fat\u0103 se \u00eendrept\u0103 spre alt fl\u0103c\u0103u, la fel de bogat \u00eenve\u0219m\u00e2ntat ca primul, \u0219i \u00eel stropi cu apa de trandafiri din vasul s\u0103u.<br \/>\n&#8211; Ura! strigar\u0103 iar\u0103\u0219i oamenii. Iar crainicii vestir\u0103 din nou:<br \/>\n&#8211; Fiica mijlocie a padi\u0219ahului nostru \u0219i-a ales de so\u021b pe fiul marelui nostru vistiernic!<\/p>\n<p>Mai r\u0103m\u0103sese mezina. Ea p\u0103\u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een dreptul lui Atoglu \u0219i-l stropi cu ap\u0103 de trandafiri.<br \/>\n&#8211; Ce ru\u0219ine! se ridicar\u0103 din mul\u021bime glasuri m\u00e2nioase. Gulhan\u00eem s\u0103 se \u00eenjoseasc\u0103 \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t s\u0103 vrea de so\u021b un cer\u0219etor pribeag!<br \/>\nC\u0103ci oamenii judecau dup\u0103 straie, ori ve\u0219mintele \u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile lui Atoglu erau numai zdren\u021be colbuite.<br \/>\n&#8211; Mai g\u00e2nde\u0219te-te, fiica mea! O \u00eembie padi\u0219ahul. Recunoa\u0219te c-ai gre\u0219it \u0219i te voi ierta. Alege-\u021bi un alt mire, vrednic de tine, \u0219i cu cer\u0219etorul o scoatem noi la cap\u0103t. \u00cei d\u0103m c\u00e2\u021biva b\u0103nu\u021bi \u0219i ne mai s\u0103rut\u0103 \u0219i m\u00e2na.<br \/>\n&#8211; Pe el \u00eel vreau de b\u0103rbat, tat\u0103. N-am gre\u0219it de loc, a\u0219a-mi spune mie inima.<br \/>\nLa un semn al padi\u0219ahului, str\u0103jile vestir\u0103 peste capetele \u00eencremenite ale adun\u0103rii:<br \/>\n&#8211; Mezina padi\u0219ahului nostru se va \u00eenso\u021bi cu un str\u0103in prip\u0103\u0219it nu se \u0219tie de unde. M\u00e2ine se va s\u0103v\u00e2r\u0219i nunta \u00eentreit\u0103 a domni\u021belor noastre!<br \/>\nLa nunt\u0103, mezina \u0219i Atoglu fur\u0103 a\u0219eza\u021bi la coada mesei, printre l\u0103utari \u0219i slugi, \u00een timp ce celelalte dou\u0103 perechi erau \u021binute la locul de cinste, de-a dreapta \u0219i de-a st\u00e2nga padi\u0219ahului.<br \/>\nSpre sf\u00e2r\u0219itul petrecerii, padi\u0219ahul \u00eencuno\u0219tiin\u021b\u0103 mesenii c\u0103 d\u0103ruie\u0219te celor dou\u0103 fiice mai mari \u0219i so\u021bilor lor c\u00e2te un palat, la alegere, \u0219i at\u00e2tea avu\u021bii, c\u00e2t s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i \u00een bel\u0219ug \u00eemp\u0103r\u0103tesc neam de neamul lor. Iar lui Gulhan\u00eem \u0219i Atoglu, le porunci s\u0103 stea \u00een grajd, laolalt\u0103 cu vitele.<br \/>\n\u0218i c\u00e2te umilin\u021be nu \u00eendurar\u0103 Atoglu cu prin\u021besa lui! Nu era zi \u00een care s\u0103 nu fie \u021binta batjocurilor cumna\u021bilor lor \u0219i a padi\u0219ahului, ba \u0219i a curtenilor! Ei \u00eens\u0103 r\u0103bdau totul cu senin\u0103tate \u0219i amarul \u00eei lega \u0219i mai str\u00e2ns unul de altul.<br \/>\n\u200b A\u0219a trecea timpul. \u0218i se p\u0103rea c\u0103 nimic n-ar putea schimba urgisita soart\u0103 a celor doi tineri, c\u00e2nd, pe nea\u0219teptate, zile grele se ab\u0103tur\u0103 asupra \u00eemp\u0103r\u0103\u021biei. Un padi\u0219ah vecin, care de mult r\u00e2vnea la \u021bara socrului lui Atoglu, porni \u00een fruntea unei o\u0219ti mai numeroase ca firele de iarb\u0103. Zdrobind orice \u00eencercare de \u00eempotrivire din drumul s\u0103u, se \u00eendrepta, cumplit\u0103 amenin\u021bare, chiar asupra cet\u0103\u021bii. Padi\u0219ahul-socru \u00ee\u0219i adun\u0103 \u00een grab\u0103 curtea \u0219i armata \u0219i ie\u0219i s\u0103-l \u00eent\u00e2mpine pe vr\u0103jma\u0219. C\u00e2nd trecur\u0103 prin dreptul grajdului, cei doi gineri mai mari ai padi\u0219ahului, care-\u0219i \u00eentov\u0103r\u0103\u0219eau socrul, strigar\u0103 \u00een batjocur\u0103:<br \/>\n&#8211; Ei, gr\u0103jdare \u0219i ginere de padi\u0219ah, tu nu vii la lupt\u0103? Cum o s-o scoatem la cap\u0103t f\u0103r\u0103 un voinic ca tine?!<br \/>\n&#8211; Vin, vin! le r\u0103spunse Atoglu \u0219i o lu\u0103 pe jos \u00een urma armatei, \u00een r\u00e2setele cur\u021bii.<br \/>\nC\u00e2nd ultimul om din oaste pieri din fa\u021ba ochilor s\u0103i, Atoglu se opri \u0219i dup\u0103 ce, uit\u00e2ndu-se \u00een toate p\u0103r\u021bile, se \u00eencredin\u021b\u0103 c\u0103 e singur, scoase din s\u00e2n pana dat\u0103 de pas\u0103re \u0219i firul argintiu de p\u0103r dat de padi\u0219ahul cailor.<br \/>\n&#8211; Porunce\u0219te, st\u0103p\u00e2ne! gr\u0103ir\u0103 laolalt\u0103 pas\u0103rea \u0219i arm\u0103sarul ivi\u021bi ca din p\u0103m\u00e2nt.<br \/>\n&#8211; Tu, pas\u0103re, cheam\u0103-\u021bi toate suratele, iar tu adun\u0103-\u021bi caii cei mai curajo\u0219i, cu c\u0103l\u0103re\u021bi cu tot \u0219i alerga\u021bi dimpreun\u0103 la locul b\u0103t\u0103liei. La un semn al meu, n\u0103pusti\u021bi-v\u0103 ca o vijelie asupra du\u0219manului \u0219i zdrobi\u021bi-l! Apoi pleca\u021bi la rostul vostru.<br \/>\n&#8211; Dar tu, st\u0103p\u00e2ne? \u00eendr\u0103zni s\u0103 \u00eentrebe arm\u0103sarul.<br \/>\n&#8211; Lupt \u0219i eu!<br \/>\n&#8211; Atunci, \u00eembrac\u0103 ve\u0219mintele astea &#8211; \u0219i \u00eei \u00eentinse un r\u00e2nd de straie scumpe, stropite cu aur \u0219i perle &#8211; \u00eencalec\u0103 pe mine \u0219i-\u021bi f\u0103g\u0103duiesc cea mai str\u0103lucit\u0103 izb\u00e2nd\u0103 din c\u00e2te a cunoscut vreodat\u0103 \u021bara asta!<br \/>\nC\u00e2nd Atoglu ajunse pe c\u00e2mpul de lupt\u0103, soarta b\u0103t\u0103liei p\u0103rea pierdut\u0103 \u0219i \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba padi\u0219ahului-socru era \u00een primejdie.<br \/>\n&#8211; \u00cenainte! strig\u0103 Atoglu \u0219i, rotindu-\u0219i \u00eenfrico\u0219\u0103tor sabia pe deasupra capetelor vr\u0103jma\u0219ului, se arunc\u0103 \u00een mijlocul v\u00e2ltoarei, urmat de sute de c\u0103l\u0103re\u021bi pe arm\u0103sari albi, \u00een timp ce un nor de p\u0103s\u0103ri de prad\u0103 t\u0103b\u0103r\u00ee asupra du\u0219manului, lu\u00e2ndu-i vederea \u0219i n\u0103ucindu-l. \u0218i zvonul b\u0103t\u0103liei se ridic\u0103 cumplit ceasuri \u00eentregi, cutremur\u00e2nd cerul, \u0219i p\u0103m\u00e2ntul.<br \/>\nSpre sear\u0103, zarva se potoli. Vr\u0103jma\u0219ul, gonit, fugea spre \u021bara sa, f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai uite \u00eenapoi. Padi\u0219ahul-socru se uit\u0103 dup\u0103 fl\u0103c\u0103ul care-i sc\u0103pase \u0219i via\u021ba, \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia. C\u00e2nd \u00eel g\u0103si, r\u0103nit la bra\u021bul drept, lu\u0103 batista sa \u0219i-i leg\u0103 el \u00eensu\u0219i rana.<br \/>\n&#8211; Cere-mi orice, str\u0103ine, pentru ajutorul t\u0103u. Nicio r\u0103splat\u0103 nu e prea mare.<br \/>\n&#8211; Vreau numai dragostea ta p\u0103rinteasc\u0103, padi\u0219ahule, spuse Atoglu \u0219i d\u00e2nd pinteni calului, se \u00eendrept\u0103 spre cas\u0103. Mai \u00eenainte de-a ajunge la grajduri desc\u0103lec\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i \u00eembr\u0103c\u0103 iar straiele sale ponosite de om s\u0103rac. Fr\u00e2nt de oboseal\u0103 \u0219i de durerea pricinuit\u0103 de ran\u0103, adormi \u00eendat\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 apuce s\u0103 schimbe o vorb\u0103 cu Gulhan\u00eem.<br \/>\nA doua zi de diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd aceasta se duse la ci\u0219mea, \u00een r\u00e2nd cu slugile, ca s\u0103 spele leg\u0103turile \u00eens\u00e2ngerate ale lui Atoglu, auzi pristavii \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti strig\u00e2nd:<br \/>\n&#8211; Cine cunoa\u0219te unde se afl\u0103 voinicul care ne-a sc\u0103pat \u021bara de du\u0219man, ori m\u0103car \u0219tie unde e batista cu care padi\u0219ahul nostru i-a legat rana, s\u0103 dea \u00eendat\u0103 de veste m\u0103ritului nostru st\u0103p\u00e2n.<br \/>\nTulburat\u0103, prin\u021besa mezin\u0103 c\u0103ut\u0103 printre rufele din co\u0219 \u0219i cu batista tat\u0103lui s\u0103u \u00een m\u00e2n\u0103, alerg\u0103 \u00eentr-un suflet la serai.<br \/>\n&#8211; Batista ta, tat\u0103&#8230;.<br \/>\n&#8211; Chiar ea e! Repede, de unde-o ai? gr\u0103i padi\u0219ahul ner\u0103bd\u0103tor.<br \/>\n&#8211; Era la b\u0103rbatul meu, pe ran\u0103&#8230;<br \/>\nDar Gulhan\u00eem nu-\u0219i sf\u00e2r\u0219i vorbele, c\u0103 padi\u0219ahul, \u00een marea-i grab\u0103, o \u0219i luase spre grajduri. Din u\u0219\u0103 \u00eei z\u00e2mbea Atoglu, \u00een straiele str\u0103lucitoare din ajun.<br \/>\n&#8211; Tu?! zise uluit padi\u0219ahul, recunosc\u00e2ndu-l.<br \/>\n&#8211; Eu, tat\u0103.<br \/>\n&#8211; Putea-vei oare s\u0103 m\u0103 ier\u021bi! &#8211; mai zise padi\u0219ahul. \u0218i ad\u0103ug\u0103: Nu numai dragostea mea p\u0103rinteasc\u0103, ci \u0219i \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia mea \u021bi-o d\u0103ruiesc, c\u0103 \u0219tiu c\u0103 va fi \u00een m\u00e2ini vrednice!<br \/>\n&#8230;A\u0219a luar\u0103 sf\u00e2r\u0219it zilele mohor\u00e2te din via\u021ba viteazului Fiu al Calului. Lor le urmar\u0103 multe, multe altele, mai toate \u00eensorite, c\u0103ci lui Atoglu \u00eei fu h\u0103r\u0103zit un trai \u00eendelungat \u0219i lin, al\u0103turi de Gulhan\u00eem, so\u021bia drag\u0103, \u0219i vegheat de calul-frate care, c\u00e2nd trecu sorocul \u00eencerc\u0103rilor, se \u00eentoarse la el pentru totdeauna.<\/p>\n<p>Legend\u0103: medrese = \u00eenalt\u0103 \u0219coal\u0103 musulman\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De mult de tot, \u00een vremi \u00eendep\u0103rtate, tr\u0103ia un padi\u0219ah. \u00cen ziua \u00een care \u00eei aduse pe lume un fiu, \u00eemp\u0103r\u0103teasa muri. \u0218i cum, \u00een aceea\u0219i clip\u0103 cu feciorul de &#8230; <\/p>\n<p class=\"read-more-container\"><a title=\"Povestea lui Atoglu \u0219i a lui Gulhan\u00eem\" class=\"read-more button\" href=\"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/povestea-lui-atoglu-si-a-lui-gulhanim\/#more-12126\" aria-label=\"Read more about Povestea lui Atoglu \u0219i a lui Gulhan\u00eem\">Continua\u021bi s\u0103 citi\u021bi<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"footnotes":""},"categories":[21,453,666],"tags":[668,669,758],"class_list":["post-12126","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-povesti-pentru-copii","category-povesti-scurte","category-povesti-turcesti","tag-poveste-turceasca","tag-povestea-lui-atoglu-si-a-lui-gulhanim","tag-povesti-pentru-copii","infinite-scroll-item","generate-columns","tablet-grid-50","mobile-grid-100","grid-parent","grid-25"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12126","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12126"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12126\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12126"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12126"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12126"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}