O dat\u0103, pe vremuri, \u0219i fi\u021bi siguri c\u0103 e mult timp de atunci, \u00eentr-o p\u0103dure mare, tr\u0103ia un s\u0103rman t\u0103ietor de lemne care, toat\u0103 via\u021ba lui, se dusese \u00een fiecare zi \u00een p\u0103dure la t\u0103iat de lemne. \u0218i cum a plecat el a\u0219a \u00een p\u0103dure \u00eentr-o zi, nevasta i-a umplut desaga \u0219i i-a ag\u0103\u021bat o plosc\u0103 pe spate ca s\u0103 aib\u0103 ce m\u00e2nca \u0219i ce bea \u00een p\u0103dure. \u00censemnase un uria\u0219 stejar b\u0103tr\u00e2n care, credea el, va fi un izvor nesecat de sc\u00e2ndur\u0103. C\u00e2nd ajunse l\u00e2ng\u0103 stejar, lu\u0103 toporul \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i-l roti o dat\u0103 \u00een jurul capului ca \u0219i cum ar fi vrut s\u0103 doboare copacul dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103. Dar nu apuc\u0103 s\u0103 dea o lovitur\u0103, c\u00e2nd ce crede\u021bi c\u0103 auzi? Cea mai duioas\u0103 rug\u0103minte de la o z\u00e2n\u0103 care st\u0103tea \u00een fa\u021ba lui \u0219i-l implora s\u0103 cru\u021be copacul. V\u0103 pute\u021bi imagina c\u0103 t\u0103ietorul era complet n\u0103ucit de uluire \u0219i spaim\u0103, \u00eenc\u00e2t nu putea deschide gura s\u0103 scoat\u0103 o vorb\u0103. Revenindu-i graiul, spuse:
\n\u2014 Prea bine, am s\u0103 fac precum dore\u0219ti.
\n\u2014 \u021ai-ai f\u0103cut un bine mai mare dec\u00e2t \u00ee\u021bi \u00eenchipui, i-a r\u0103spuns z\u00e2na, pentru c\u0103 am s\u0103-\u021bi ar\u0103t c\u0103 nu sunt nerecunosc\u0103toare \u0219i am s\u0103-\u021bi \u00eemplinesc primele trei dorin\u021be, oricare ar fi ele. \u0218i cu aceasta, z\u00e2na disp\u0103ru, iar t\u0103ietorul de lemne \u00ee\u0219i arunc\u0103 desaga pe umeri \u0219i plosca \u00eentr-o parte \u0219i o \u0219i zbughi spre cas\u0103.
\nDar drumul era lung \u0219i s\u0103rmanul om era, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, apucat de ame\u021beal\u0103 la g\u00e2ndul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii miraculoase ce se ab\u0103tuse asupra lui. C\u00e2nd ajunse acas\u0103, \u00een neghiobia lui, nu mai avea dec\u00e2t dorin\u021ba de a se a\u0219eza \u0219i odihni. O fi fost \u0219i \u0103sta vreun vicle\u0219ug de-al z\u00e2nei. Dar cine te poate l\u0103muri? Ei, \u0219i cum s-a a\u0219ezat t\u0103ietorul la focul str\u0103lucitor din vatr\u0103 l-a \u0219i apucat o foame de lup, de\u0219i mai era timp destul p\u00e2n\u0103 la cin\u0103.
\n\u2014 N-ai nimic de m\u00e2ncare, femeie? a \u00eentrebat-o el pe nevast\u0103-sa.
\n\u2014 Nu, n-am nici o firimitur\u0103. P\u00e2n\u0103 am s\u0103 \u00eencropesc ceva o s\u0103 mai treac\u0103 c\u00e2teva ceasuri, \u00eei r\u0103spunse ea.
\n\u2014 Vai, foame mi-e! s-a v\u0103itat t\u0103ietorul de lemne. Tare a\u0219 mai avea chef s\u0103 v\u0103d o por\u021bie bun\u0103 de caltabo\u0219 \u00een fa\u021ba mea.
\nNici nu a apucat s\u0103 termine de spus vorbele acestea c\u00e2nd, zdr\u0103ng\u0103nind, boca, boca, ce altceva crede\u021bi c\u0103 a cobor\u00e2t pe co\u0219, drept pe vatr\u0103, dec\u00e2t cel mai ar\u0103tos caltabo\u0219 pe care \u0219i-l poate dori cineva.
\nDac\u0103 t\u0103ietorul r\u0103m\u0103sese cu gura c\u0103scat\u0103 \u0219i se holba la caltabo\u0219, nu e de mirare. Afla\u021bi \u00eens\u0103 c\u0103 gura neveste-si era de trei ori mai c\u0103scat\u0103 \u0219i ochii de trei ori mai bulbuca\u021bi.
\n\u2014 Ce-i asta, b\u0103rbate?! mai reu\u0219i ea s\u0103 \u00eengaime.
\nDe-abia atunci veni \u00een minte t\u0103ietorului \u00eent\u00e2mplarea din acea diminea\u021b\u0103 \u0219i pe dat\u0103 a spus povestea de la cap la coad\u0103 \u00een timp ce nevasta se \u00eentuneca din ce \u00een ce mai mult la fa\u021b\u0103. C\u00e2nd b\u0103rbatul termin\u0103, izbucni :
\n\u2014 Nu e\u0219ti dec\u00e2t un prost\u0103nac, John! Nu e\u0219ti altceva dec\u00e2t un mare gogoman \u0219i nu-mi doresc altceva dec\u00e2t s\u0103 te v\u0103d cu un caltabo\u0219 pe v\u00e2rful nasului.
\n\u0218i c\u00e2t ai zice pe\u0219te, bietul om se trezi cu un nas lung in cap\u0103tul c\u0103ruia se l\u0103f\u0103ia un caltabo\u0219 lung c\u00e2t o zi de post.
\nTrase de el dar era \u00een\u021bepenit. Trase \u0219i nevasta, dar caltabo\u0219ul nu se desprindea. Traser\u0103 am\u00e2ndoi c\u00e2t putur\u0103 de tare \u0219i ar mai fi tras, dac\u0103 nasul n-ar fi fost \u00een pericol s\u0103 se desprind\u0103. C\u00e2t despre caltabo\u0219, \u00een zadar. Era bine prins de nas.
\n\u2014 Ce s\u0103 m\u0103 fac acum? \u00eentreb\u0103 omul.
\n\u2014 Nu ar\u0103\u021bi prea r\u0103u, \u00eei r\u0103spunse nevasta, uit\u00e2ndu-se ur\u00e2t la el.
\nAtunci t\u0103ietorul \u0219i-a dat seama c\u0103 dac\u0103 are o dorin\u021b\u0103 trebuie neap\u0103rat s\u0103 o spun\u0103 c\u00e2t se poate de repede. Dorea s\u0103 vad\u0103 caltabo\u0219ul desprins de nas. \u0218i a\u0219a se trezi bietul om cu caltabo\u0219ul pe un blid de pe mas\u0103. \u0218i dac\u0103 t\u0103ietorul \u0219i nevasta lui nu s-au plimbat cu o calea\u0219ca aurit\u0103 \u0219i nici nu s-au \u00eembr\u0103cat \u00een m\u0103t\u0103suri
\n\u0219i satin, cel pu\u021bin s-au ales cu un caltabo\u0219 pe cinste, un caltabo\u0219 pe care orice om \u0219i-ar dori s\u0103-l aib\u0103 la cin\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O dat\u0103, pe vremuri, \u0219i fi\u021bi siguri c\u0103 e mult timp de atunci, \u00eentr-o p\u0103dure mare, tr\u0103ia un s\u0103rman t\u0103ietor de lemne care, toat\u0103 via\u021ba lui, se dusese \u00een fiecare … <\/p>\n