A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103, \u00eentr-o oarecare \u0163ar\u0103, \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un \u00eemp\u0103rat. \u00cemp\u0103ratul avea o nevast\u0103, Nastasia \u2014 Cosi\u0163\u0103-de-aur, \u015fi trei feciori: Peotr-\u0162arevici, Vasili-\u0162arevici \u015fi Ivan-\u0162arevici. \u00centr-una din zile, \u00eemp\u0103r\u0103teasa ie\u015fi, \u00eempreun\u0103 cu toate slujnicele \u015fi d\u0103dacele ei, s\u0103 se plimbe prin gr\u0103din\u0103. Deodat\u0103 se n\u0103pusti asupra ei V\u00eertej, o \u00eenh\u0103\u0163\u0103 \u015fi o duse nu se \u015ftie unde. \u00cemp\u0103ratul se m\u00eehni, se nec\u0103ji, dar de \u015ftiut nu putu \u015fti, ce s\u0103 fac\u0103, cum s\u0103 dreag\u0103, s-o g\u0103seasc\u0103.
\nDar iat\u0103 c\u0103 \u0163arevicii crescuser\u0103 \u015fi el le zise:
\n– Scumpii mei copii, care dintre voi vrea s\u0103 plece s-o caute pe m\u0103icu\u0163a lui?
\n\u015ei-atunci, cei doi feciori mai mari s-au preg\u0103tit de drum \u015fi au plecat.
\nA trecut un an \u015fi nu s-au \u00eentors, a mai trecut \u015fi-al doilea \u015fi ei tot nu s-au \u00eentors; \u00eencepea cel de-al treilea an…
\nIvan-\u0162arevici, veni s\u0103-l roage pe t\u0103t\u00e2ne-su:
\n– Las\u0103-m\u0103 pe mine, s\u0103 m\u0103 duc s-o caut pe m\u0103icu\u0163a \u015fi s\u0103 aflu ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu fra\u0163ii mei mai mari.
\n– Nu, i-a zis \u00eemp\u0103ratul, doar tu mi-ai mai r\u0103mas, nu m\u0103 po\u0163i l\u0103sa singur, acum, la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e.
\nDar Ivan-\u0162arevici i-a r\u0103spuns:
\n– Eu o s\u0103 plec ori\u015ficum; \u015fi dac\u0103 m\u0103 la\u015fi – plec, \u015fi dac\u0103 nu m\u0103 la\u015fi \u2014 tot plec.
\n\u015ei, ce era s\u0103 fac\u0103 \u00eemp\u0103ratul?
\nL-a l\u0103sat s\u0103 plece.
\n\u015ei Ivan-\u0162arevici puse \u015faua pe calul lui cel bun, \u015fi porni la drum.<\/p>\n
\u015ei merse, \u015fi merse… C\u0103 de! Repede doar povestea se poveste\u015fte, mai anevoie fapta se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte.
\n\u015ei merg\u00e2nd a\u015fa, ajunse \u00een fa\u0163a unui munte de sticl\u0103. Muntele, tare \u00eenalt era, piscu-i av\u00e2ntat \u2014 \u00een cer se proptea. La poalele muntelui erau a\u015fezate dou\u0103 corturi: unul al lui Peotr-\u0162arevici, cel\u0103lalt al lui Vasili-\u0162arevici.
\n– Bun\u0103 ziua, Ivanu\u015fka! \u00eencotro ai pornit-o?
\n– Pe m\u0103icu\u0163a s-o g\u0103sesc \u015fi pe voi s\u0103 v\u0103-nt\u00e2lnesc…
\n– Ehei, Ivan-\u0162arevici, noi am dat de mult de urma m\u0103icu\u0163ei, doar c\u0103 pe urmele acelea nu se poate \u0163ine picior de om. Haide, du-te \u015fi \u00eencearc\u0103 \u015fi tu s\u0103 urci muntele \u0103sta, c\u0103 nou\u0103 ne-au secat puterile. De trei ani st\u0103m aici la poalele lui, dar s\u0103-l urc\u0103m \u2014 ne e peste putin\u0163\u0103.
\n– Bine, fr\u0103\u0163iorilor, am s\u0103 \u00eencerc.
\n\u015ei Ivan-\u0162arevici porni s\u0103 urce pe muntele de sticl\u0103. Un pas \u00een sus se t\u00e2ra \u2014 zece, de-a rostogolul, \u00een jos venea. \u015ei tot a\u015fa, urc\u0103 o zi \u015fi mai urc\u0103 o zi. Avea m\u00e2inile numai t\u0103ieturi iar picioarele \u00eens\u00e2ngerate. \u00cen cea de a treia zi \u00eens\u0103 ajunse p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rf.
\nDe acolo de sus, le strig\u0103 fra\u0163ilor s\u0103i:
\n– Eu m\u0103 duc s-o g\u0103sesc pe m\u0103icu\u0163a, iar voi aici s\u0103 sta\u0163i, s\u0103 m\u0103 a\u015ftepta\u021bi, trei ani \u015fi trei luni \u00een cap, iar de n-o fi s-ajung la soroc \u2014 s\u0103 pleca\u0163i, s\u0103 nu m\u0103 mai a\u015ftepta\u0163i… C\u0103 nici m\u0103car corbul n-o s\u0103-mi aduc\u0103 oasele p\u00e2n\u0103 aici!
\nIvan-\u0162arevici s-a odihnit pu\u0163in \u015fi a pornit mai departe.
\nA mers \u015fi a tot mers, a mers \u015fi iar a mers. C\u00e2nd, ce s\u0103 vad\u0103? \u00cen fa\u0163a lui se \u00een\u0103l\u0163a un palat de aram\u0103. La poarta palatului ni\u015fte balauri stra\u015fnici se aflau, fereca\u0163i \u00een lan\u0163uri de-aram\u0103 erau, fl\u0103c\u0103ri pe n\u0103ri aruncau. Mai la o parte era o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi, legat de f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u2014 un lan\u0163, de aram\u0103, la cap\u0103tul c\u0103ruia se afla ag\u0103\u0163at un c\u0103u\u015f – tot de aram\u0103. Balaurii dup\u0103 ap\u0103 t\u00e2njeau, de lan\u0163uri tot \u00eentindeau, dar lan\u0163urile, prea scurte, nu-i l\u0103sau.
\nIvan-\u0162arevici lu\u0103 c\u0103u\u015ful, \u00eel umplu cu ap\u0103 foarte rece \u015fi ad\u0103p\u0103 balaurii. Ace\u015ftia s-au lini\u015ftit \u015fi s-au culcat. Iar el a intrat \u00een palatul de aram\u0103. \u00cen \u00eent\u00e2mpinarea lui ie\u015fi \u00eens\u0103\u015fi prin\u0163esa palatului de aram\u0103.
\n– Cine e\u015fti tu, viteaz f\u0103r\u0103 pereche?
\n– Sunt Ivan-\u0162arevici.
\n– \u015ei cum ai ajuns aici, Ivan-\u0162arevici? Asta \u021bi-a fost voia, ori nevoia te-a adus?
\n– O caut pe m\u0103icu\u0163a mea, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia. V\u00e2rtej a t\u00e2r\u00e2t-o cu sila \u00eencoace. Nu \u015ftii cumva unde se afl\u0103?
\n– Eu una nu \u015ftiu. Dar nu departe de-aici tr\u0103ie\u015fte sora mea cea mijlocie \u015fi s-ar putea s\u0103-\u0163i spun\u0103 ea.
\n\u015ei \u00eei d\u0103du o mic\u0103 bil\u0103 de aram\u0103.
\n– S\u0103 dai de-a dura bila asta, \u00eei zise, \u015fi ea o s\u0103-\u0163i arate drumul p\u00e2n\u0103 la sora mea. Dar, \u00eendat\u0103 ce-o s\u0103-l r\u0103pui pe V\u00eertej, \u0163ine seama, nu cumva s\u0103 m\u0103 ui\u0163i pe mine, s\u0103rmana.
\n– N-o s\u0103 te uit, zise Ivan-\u0162arevici.
\nApoi, arunc\u0103 bila de aram\u0103. Bila se rostogoli, iar \u0162areviciul dup\u0103 ea porni.
\n\u015ei ajunse \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de argint. La poart\u0103 ni\u015fte balauri stra\u015fnici se aflau, fereca\u0163i \u00een lan\u0163uri de argint erau. \u015ei se mai afla o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 cu un c\u0103u\u015f de argint. Ivan-\u0162arevici umplu c\u0103u\u015ful cu ap\u0103 \u015fi ad\u0103p\u0103 balaurii. Ace\u015ftia s-au culcat \u015fi l-au l\u0103sat s\u0103 treac\u0103. \u00cen \u00eent\u00eempinarea lui alerg\u0103 \u00eens\u0103\u015fi prin\u0163esa palatului de argint.
\n– \u00cen cur\u00e2nd or s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 trei ani, zise prin\u0163esa, de c\u00e2nd m\u0103 \u0163ine prizonier\u0103 aici puternicul V\u00e2rtej. Eu, de c\u00e2nd sunt n-am pomenit, de-auzit n-am auzit, nici de v\u0103zut n-am v\u0103zut suflare ruseasc\u0103, dar azi, uite, \u00eens\u0103\u015fi suflarea ruseasc\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 singur\u0103, a venit la mine. Ia, spune, cine e\u015fti tu, viteaz f\u0103r\u0103 pereche?
\n– Sunt Ivan-\u0162arevici.
\n– \u015ei cum ai ajuns aici, Ivan-\u0162arevici? Asta \u0163i-a fost voia, ori nevoia te-a adus?
\n– Asta mi-a fost voia, o caut pe m\u0103icu\u0163a mea cea bun\u0103. S-a dus s\u0103 se plimbe \u00een gr\u0103dina \u00eenverzit\u0103, dar s-a l\u0103sat din zbor puternicul V\u00e2rtej, a luat-o \u015fi a dus-o ca v\u00e2ntul \u015fi ca g\u00e2ndul. Nu \u015ftii oare, unde-o pot g\u0103si?<\/p>\n
– Nu, eu nu \u015ftiu. Dar nu departe de-aici tr\u0103ie\u015fte, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de aur, sora mea cea mare \u2014 Preafrumoasa Elena. S-ar putea s\u0103-\u0163i spun\u0103 ea. \u0162ine bila asta de argint. D\u0103-o de-a dura \u015fi mergi dup\u0103 ea. Dar, \u00eendat\u0103 ce-o s\u0103-l ucizi pe V\u00e2rtej, \u0163ine seama, nu cumva s\u0103 m\u0103 ui\u0163i pe mine, s\u0103rmana. – Ivanu\u015fka, dragul meu fecior! Cum ai nimerit aici?! – Nu, a r\u0103spuns \u0162areviciul, bra\u0163ul unui viteaz adev\u0103rat nu izbe\u015fte de dou\u0103 ori, ispr\u0103ve\u015fte totul dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103. A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103, \u00eentr-o oarecare \u0163ar\u0103, \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un \u00eemp\u0103rat. \u00cemp\u0103ratul avea o nevast\u0103, Nastasia \u2014 Cosi\u0163\u0103-de-aur, \u015fi trei feciori: Peotr-\u0162arevici, Vasili-\u0162arevici \u015fi Ivan-\u0162arevici. … <\/p>\n
\nIvan-\u0162arevici d\u0103du de-a dura bila de argint \u015fi porni \u00een urma ei.
\nDac\u0103 a mers mult ori pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 dintr-o dat\u0103, ce s\u0103 vad\u0103? Un palat de aur in fa\u0163a lui se-n\u0103l\u0163a \u015fi ca soarele, ca focul ardea. La poart\u0103 balauri stra\u015fnici mi\u015funau, fereca\u0163i \u00een lan\u0163uri de aur erau. Fl\u0103c\u0103ri pe n\u0103ri aruncau. Mai la o parte se afla o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi un c\u0103u\u015f de aur, prins \u00eentr-un lan\u0163 de aur.
\nIvan-\u0162arevici umplu c\u0103u\u015ful cu ap\u0103 \u015fi ad\u0103p\u0103 balaurii. Ei se culcar\u0103, se lini\u015ftir\u0103. Ivan-\u0162arevici intr\u0103 \u00een palat; veni s\u0103-l \u00eent\u00e2mpine \u00eens\u0103\u015fi Preafrumoasa Elena, o prin\u0163es\u0103 a c\u0103rei frumuse\u0163e nu se poate spune \u00een cuvinte.
\n– Cine e\u015fti tu, viteaz f\u0103r\u0103 pereche?
\n– Sunt Ivan-\u0162arevici. O caut pe m\u0103icu\u0163a mea, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia. Nu \u015ftii oare, unde o pot g\u0103si?
\n– Ba \u015ftiu, cum s\u0103 nu \u015ftiu? Tr\u0103ie\u015fte aici, pe aproape. \u0162ine bila asta de aur. D\u0103-o de-a dura pe drum \u2014 ea are s\u0103 te duc\u0103 unde trebuie. Dar, \u0163areviciule, \u00eendat\u0103 ce-l birui pe V\u00e2rtej, \u0163ine seama, nu cumva s\u0103 m\u0103 ui\u0163i pe mine, s\u0103rmana.
\n– Bine, f\u0103cu el, n-am s\u0103 te uit, prin\u0163es\u0103 frumoas\u0103.
\nIvan-\u0162arevici rostogoli bila \u015fi porni \u00een urma ei. Merse ce merse \u015fi ajunse \u00een fa\u0163a unui palat at\u00e2t de minunat, cum nici \u00een poveste<\/a> nu-l po\u0163i povesti, nici cu pana nu-l po\u0163i zugr\u0103vi \u2014 str\u0103lucind tot de podoaba m\u0103rg\u0103ritarelor albe, mari \u015fi lucioase \u015fi sc\u00e2nteind de focul nestins al pietrelor scumpe. \u00cen fa\u0163a por\u0163ii \u015fuierau \u015fi s\u00e2s\u00e2iau ni\u015fte balauri cu c\u00e2te \u015fase capete fiecare. R\u0103suflarea fierbinte \u015fi ochii lor de jar te frigeau, te p\u00eerjoleau.
\n\u0162arevici i-a ad\u0103pat. Balaurii s-au domolit \u015fi l-au l\u0103sat s\u0103 intre \u00een palat. El trecu printr-o mul\u0163ime de od\u0103i mari \u015fi frumoase. \u00cen cea mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 dintre acestea o afl\u0103 pe m\u0103icu\u0163a sa. \u015eedea pe un tron \u00eenalt, purta ve\u015fminte \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti frumos \u00eempodobite, iar pe cap o coroan\u0103 de pietre pre\u0163ioase. C\u00eend \u00eel recunoscu pe oaspete, scoase un strig\u0103t:<\/p>\n
\n– Am venit dup\u0103 tine, m\u0103icu\u0163a mea.
\n– Ei, fiule, tare greu o s\u0103-\u0163i mai vin\u0103. V\u00e2rtej e grozav de puternic. Dar fii f\u0103r\u0103 grij\u0103, am s\u0103 te ajut eu s\u0103-\u0163i spore\u015fti \u015fi tu puterea.
\n\u015ei pe loc ridic\u0103 podeaua de sc\u00e2ndur\u0103 \u015fi-l duse \u00een pivni\u0163\u0103. Acolo se aflau dou\u0103 putini cu ap\u0103 una \u00een partea dreapt\u0103, cealalt\u0103 \u00een st\u00e2nga.
\n\u015ei \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia \u00eei zise:
\n– Ivanu\u015fka, bea ni\u015fte ap\u0103 din putina aflat\u0103 \u00een dreapta ta.
\nIvan-\u0162arevici b\u0103u.
\n– Ei, ce sim\u0163i? \u0162i-a mai sporit puterea?
\n– Mi-a sporit, m\u0103icu\u0163\u0103. Acum simt c\u0103 a\u015f putea, cu o singur\u0103 m\u00e2n\u0103, s\u0103 r\u0103storn tot palatul \u0103sta!
\n– Hai, mai bea pu\u0163in\u0103 ap\u0103.
\n\u0162areviciul mai b\u0103u.
\n– C\u00e2t\u0103 putere sim\u0163i c\u0103 ai acum, fiule?
\n– Acum de-a\u015f vrea, \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul l-a\u015f r\u0103sturna.
\n– A\u015fa, fiule, acuma ai destul\u0103 putere. Haide, mut\u0103 putinile astea de la locul lor. Pe cea care se afl\u0103 \u00een dreapta, du-o pe partea st\u00e2ng\u0103, iar pe cealalt\u0103, din st\u00e2nga, mut-o \u00een partea dreapt\u0103.
\nIvan-\u0162arevici mut\u0103 putinile a\u015fa cum i se spusese.
\nDup\u0103 aceea, \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia i-a zis:
\n– \u00centr-una din putini se afl\u0103 apa puterii, iar \u00een cealalt\u0103 apa sl\u0103biciunii. V\u00e2rtej, de c\u00e2te ori lupt\u0103, bea numai din apa puterii, de aceea nu poate fi \u00eenvins niciodat\u0103.
\n\u015ei s-au \u00eentors \u00een palat.
\n– Cur\u00e2nd V\u00e2rtej o s\u0103 se lase din zbor, \u00eei spuse \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia, tu s\u0103 te ag\u0103\u0163i cu putere de ghioaga lui. \u015ei, ai grij\u0103, nu cumva s\u0103-i dai drumul. C\u00e2nd V\u00e2rtej o s\u0103 se av\u00e2nte sus, \u00een cer \u2014 tu s\u0103 r\u0103m\u00e2i cu el; c\u00e2nd o s\u0103-nceap\u0103 s\u0103 te poarte pe deasupra m\u0103rilor, peste piscurile mun\u0163ilor \u00eenal\u0163i \u015fi s\u0103 se roteasc\u0103 pe deasupra pr\u0103p\u0103stiilor ad\u00e2nci, tu \u0163ine-te din toate puterile, nu care cumva s\u0103-\u0163i descle\u015ftezi pumnii. Iar c\u00e2nd V\u00e2rtej va osteni, \u015fi o s\u0103 vrea s\u0103 bea din apa puterii, s\u0103 vezi, c\u0103 are s\u0103 se n\u0103pusteasc\u0103 la putina aflat\u0103 \u00een partea dreapt\u0103, dar tu, bag\u0103 de seam\u0103, s\u0103 bei numai din cealalt\u0103 putin\u0103 \u2014 cea din st\u00e2nga…
\nDe-abia termin\u0103 de spus vorbele astea, c\u0103 \u00eentreg palatul se \u00eentunec\u0103, \u015fi tot ce era \u00een jur se cutremur\u0103. V\u00e2rtej se l\u0103s\u0103 din zbor de-a dreptul \u00een iatac. Ivan-\u0162arevici se n\u0103pusti la el \u015fi se ag\u0103\u0163\u0103 str\u00e2ns de ghioaga lui.
\n– Cine e\u015fti tu? \u015ei cum de ai ajuns p\u00e2n\u0103 aici? r\u0103cni V\u00e2rtej. Ei, las\u0103 c\u0103 te m\u0103n\u00e2nc eu!
\n– Ehei, mai r\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut! Poate m\u0103 m\u0103n\u00e2nci, poate c\u0103 nu m\u0103 m\u0103n\u00e2nci.
\nV\u00e2rtej se n\u0103pusti pe fereastr\u0103 \u015fi zb\u00e2rr! \u00een \u00eenaltul cerului. \u015ei ce l-a mai purtat \u015fi iar l-a purtat pe Ivan-\u0162arevici… \u015ei peste mun\u0163i, \u015fi pe deasupra m\u0103rilor, \u015fi pe deasupra pr\u0103p\u0103stiilor ad\u00e2nci. Dar Ivan-\u0162arevici nici g\u00e2nd s\u0103-\u015fi desprind\u0103 m\u00e2inile de pe ghioaga lui. Cutreier\u0103 V\u00e2rtej \u00een zbor lumea \u00eentreag\u0103. Se istovise grozav, \u015fi se sim\u0163ea sleit de puteri. Cobor\u00ee \u015fi drept \u00een pivni\u0163\u0103. Alerg\u0103 la putina din dreapta \u015fi d\u0103-i, \u015fi bea ap\u0103. Ivan-\u0162arevici se repezi \u015fi el, dar \u00een st\u00e2nga \u015fi prinse s\u0103 bea ap\u0103 din cealalt\u0103 putin\u0103.
\nV\u00e2rtej bea dar cu fiecare \u00eenghi\u0163itur\u0103 puterea-i sl\u0103bea. Ivan-\u0162arevici bea \u2014 \u015fi cu fiecare pic\u0103tur\u0103 puterea \u015fi-o sporea. \u015ei se f\u0103cu puternic c\u00e2t un uria\u015f. \u00ce\u015fi trase spada la repezeal\u0103 \u015fi dintr-o izbitur\u0103 \u2014 retez\u0103 capul lui V\u00e2rtej.
\n\u00cen spatele lui ni\u015fte glasuri se auzir\u0103 strig\u00e2nd:
\n– Mai izbe\u015fte-l odat\u0103! Mai izbe\u015fte-l odat\u0103! Altfel \u2014 \u00eenvie!<\/p>\n
\nApoi Ivan-\u0162arevici alerg\u0103 la \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia.
\n– S\u0103 mergem, m\u0103icu\u021b\u0103. E timpul. La poalele muntelui ne a\u015fteapt\u0103 fra\u0163ii mei. \u015ei-apoi, \u00een drumul nostru, mai avem s\u0103 le lu\u0103m cu noi pe cele trei prin\u0163ese.
\n\u015ei iat\u0103-i porni\u0163i la drum. Au trecut s-o ia pe Preafrumoasa Elena. Ea rostogoli un ou\u015for de aur \u015fi ascunse toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de aur \u00een acel ou\u015for.
\n– \u00ce\u021bi mul\u0163umesc, Ivan-\u0162arevici, c\u0103 m-ai sc\u0103pat de V\u00e2rtej cel r\u0103u, zise ea. \u0162ine ou\u015forul \u0103sta \u015fi fii alesul meu, dac\u0103 asta e pe voie.
\nIvan-\u0162arevici lu\u0103 ou\u015forul de aur, iar pe prin\u0163es\u0103 o s\u0103rut\u0103 pe buzele ei ro\u015fii ca purpura.
\nPe urm\u0103 au trecut s-o ia pe prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de argint \u015fi de asemeni, pe cealalt\u0103 prin\u0163es\u0103, a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de aram\u0103. Au mai luat cu ei ni\u015fte p\u00e2nz\u0103 nou \u0163esut\u0103 \u015fi s-au \u00eendreptat spre locul de unde trebuiau s\u0103 coboare muntele. Ivan-\u0162arevici o cobor\u00ee pe fi\u015fia de p\u00e2nz\u0103 \u00eent\u00e2i pe \u00eemp\u0103r\u0103teasa Nastasia, apoi pe Preafrumoasa Elena \u015fi pe cele dou\u0103 surori ale ei.
\nFra\u0163ii st\u0103teau jos \u015fi a\u015fteptau. C\u00eend au v\u0103zut-o pe mama lor s-au bucurat. C\u00e2nd au v\u0103zut-o pe Preafrumoasa Elena \u2014 au \u00eencremenit de uimire. Iar c\u00e2nd le-au v\u0103zut pe cele dou\u0103 surori ale ei, i-a n\u0103p\u0103dit pizma.
\n– Ehei, zise Vasili-\u0162arevici, ia te uit\u0103 la Ivanu\u015fka al nostru, t\u00e2n\u0103r \u015fi necopt \u00eenc\u0103, dar se-nghesuie s\u0103 le-o ia \u00eenainte fra\u0163ilor mai mari. Haide, s\u0103 le lu\u0103m noi pe mama \u015fi pe prin\u0163ese, s\u0103 le ducem c\u00e2te\u015fipatru la t\u0103icu\u0163a \u015fi s\u0103-i zicem a\u015fa: cu bra\u0163ele noastre viteze le-am dob\u00e2ndit. C\u00e2t despre Ivanu\u015fka s\u0103-l l\u0103s\u0103m acolo, n-are dec\u00e2t s\u0103 se mai plimbe pu\u0163in de unul singur pe creasta muntelui.
\n– C\u0103 bine zici, f\u0103cu Peotr-\u0162arevici, ai dreptate. Cu Preafrumoasa Elena o s\u0103 m\u0103-nsor eu, tu o iei pe prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de argint, iar pe prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de aram\u0103 o s-o m\u0103rit\u0103m cu vreun general.
\nTocmai atunci se preg\u0103tea s\u0103 coboare \u015fi Ivan-\u0162arevici; dar de-abia \u00eencepu el s\u0103 lege p\u00e2nza de-o buturug\u0103, c\u00e2nd fra\u0163ii mai mari traser\u0103 \u00een jos cu putere \u015fi-i smulser\u0103 p\u00e2nza din m\u00e2ini. Cum avea s\u0103 mai poat\u0103 cobor\u00ee Ivan-\u0162arevici de pe munte?
\nA\u015fa c\u0103 a r\u0103mas Ivan-\u0162arevici singur, acolo sus, pe creasta muntelui. A izbucnit \u00een pl\u00e2ns \u015fi-apoi a pornit \u00eenapoi. A umblat c\u00e2t a umblat, dar pretutindeni \u2014 nici \u0163ipenie. Se plictisea de moarte! \u015ei, fie c\u0103 de necaz, fie c\u0103 din plictiseal\u0103, prinse s\u0103 se joace cu ghioaga lui V\u00e2rtej.
\nNici n-apuc\u0103 bine s\u0103-\u015fi arunce ghioaga dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een cealalt\u0103 \u015fi, ca din p\u0103m\u00e2nt, \u021b\u00e2\u015fnir\u0103 \u015echiopul \u015fi Coco\u015fatul.
\n– Care \u021bi-e porunca, Ivan-\u021aarevici? De trei ori ne dai porunc\u0103 \u2014 trei porunci \u00eemplinim.
\nIvan-\u021aarevici zise:
\n– Mi-e foame, \u015echiopule \u015fi Coco\u015fatule!
\n\u015ei, ca din p\u0103m\u00e2nt se ivi o mas\u0103 gata a\u015fternut\u0103, iar pe mas\u0103, a\u015fezate cele mai bune m\u00e2nc\u0103ruri.
\nIvan-\u021aarevici dup\u0103 ce m\u00e2nc\u0103, iar arunc\u0103 ghioaga dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een alta.
\n– Vreau s\u0103 m\u0103 odihnesc! mai zise el.
\nNici n-apuc\u0103 s\u0103 spun\u0103 asta p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u015fi l\u00e2ng\u0103 el se \u015fi afla un pat din lemn de stejar, cu saltea de puf \u015fi plapom\u0103 de m\u0103tas\u0103. Ivan-\u0162arevici dormi pe s\u0103turate \u015fi-apoi mai arunc\u0103 o dat\u0103 ghioaga dintr-o m\u00e2n\u0103 \u00een alta. Iar \u021b\u00e2\u015fnir\u0103 \u015echiopul \u015fi Coco\u015fatul.
\n– Porunc\u0103, Ivan-\u021aarevici.
\n– Vreau s\u0103 ajung \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u015fi pe meleagurile mele.
\nAbia spuse \u015fi, \u00een aceea\u015fi clip\u0103, Ivan-\u021aarevici se \u015fi pomeni \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u015fi pe meleagurile sale. Se trezi chiar \u00een mijiocul pie\u0163ii, unde e bazarul. R\u0103mase acolo \u015fi \u00eencepu s\u0103-\u015fi roteasc\u0103 privirea \u00een jur. Deodat\u0103 v\u0103zu, merg\u00e2nd prin bazar \u015fi venind de-a dreptul la d\u00e2nsul, un pantofar \u2014 mergea, c\u00e2ntece c\u00e2nta, cu picioarele tactul \u00eel b\u0103tea \u2014 \u0103sta zic \u015fi eu om de via\u0163\u0103! g\u00e2ndi.
\n\u200b \u015ei \u021aareviciul \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n– Unde te duci, omule drag\u0103?
\n– P\u0103i, vreau s\u0103 v\u00e2nd ni\u015fte pantofi. C\u0103 doar sunt pantofar de meserie.
\n– Nu m\u0103 iei la tine, s\u0103-\u0163i fiu calf\u0103?
\n– P\u0103i, cum a\u015fa? Ce, te pricepi s\u0103 faci pantofi?
\n– M\u0103 pricep la toate. Pot nu numai s\u0103 fac pantofi dar chiar \u015fi rochii s\u0103 cos.
\nC\u00e2nd au ajuns acas\u0103, pantofarul i-a spus:
\n– \u021aine, ai aici cea mai bun\u0103 marf\u0103. Apuc\u0103-te \u015fi f\u0103 ni\u015fte pantofi, s\u0103 v\u0103d \u015fi eu c\u00e2t de iscusit e\u015fti.
\n– Ehei, \u015fi mai zici c\u0103 asta-i marf\u0103?! Astea-s gunoaie, s\u0103 \u015ftii!
\nNoaptea, dup\u0103 ce to\u0163i ceilal\u0163i s-au culcat, Ivan-\u021aarevici lu\u0103 ou\u015forul de aur \u015fi-l rostogoli de-a lungul drumului. \u015ei deodat\u0103, \u00een fa\u0163a lui se ridic\u0103 un palat cu totul \u015fi cu totul de aur. Ivan-\u021aarevici intr\u0103 \u00een iatac, scoase dintr-un sipet ni\u015fte pantofi cusu\u0163i cu fir de aur, apoi iar rostogoli de-a lungul drumului ou\u015forul, ascunse \u00een ou\u015for palatul de aur, a\u015fez\u0103 pantofii pe mas\u0103 \u015fi se culc\u0103. \u00cen zorii zilei st\u0103p\u00e2nul v\u0103zu pantofii \u015fi nu mai putu de uimire.
\n– Pantofi din \u0103\u015ftia numai la palat pot fi purta\u0163i!
\nTocmai atunci, la palat se preg\u0103teau trei nun\u0163i: Peotr-\u021aarevici se \u00eensura cu Preafrumoasa Elena, Vasili-\u021aarevici cu prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de argint, iar prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de aram\u0103 se m\u0103rita \u015fi ea cu un general.
\n\u015ei pantofarul duse pantofii la palat. \u00cendat\u0103 ce-i v\u0103zu, Preafrumoasa Elena \u00een\u0163elese totul.
\n\u201eSe vede c\u0103 Ivan-\u0162arevici, alesul meu, e viu \u015fi nev\u0103t\u0103mat \u015fi umbl\u0103 nestingherit prin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie”.
\n– S\u0103-mi fac\u0103 pantofarul \u0103sta p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi ia m\u0103sur\u0103, rochia de nunt\u0103, care va trebui, negre\u015fit, cusut\u0103 cu fir de aur, cu nestemate de toate culorile \u00eenviorat\u0103, \u015fi cu frumoase m\u0103rg\u0103ritare pres\u0103rat\u0103. Altfel nu m\u0103 m\u0103rit cu Peotr-\u0162arevici.
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul \u00eel chem\u0103 f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103 pe pantofar:
\n– A\u015fa \u015fi a\u015fa, \u00eei zise, m\u00e2ine s\u0103-i aduci prin\u0163esei Preafrumoasa Elena o rochie de aur, c\u0103 de nu \u2014 sp\u00e2nzur\u0103toarea te pa\u015fte!
\nPantofarul s-a dus acas\u0103 sup\u0103rat, cu capu-i c\u0103runt mai jos de umeri plecat.
\n– Uite ce-am p\u0103\u0163it din pricina ta! \u00eei zise el lui Ivan-\u0162arevici.
\n– Nu-i nimic, f\u0103cu Ivan-\u0162arevici, culc\u0103-te \u015fi dormi! Noaptea e un sfetnic bun.
\nNoaptea, Ivan-\u0162arevici aduse din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de aur rochia de nunt\u0103 \u015fi o a\u015fez\u0103 pe masa pantofarului.
\nC\u00e2nd pantofarul s-a sculat de diminear\u0103, ce s\u0103 vad\u0103? Pe mas\u0103 se afla o rochie minunat\u0103, care, ca jarul ardea, toat\u0103 odaia o lumina. Me\u015fterul \u00een grab\u0103 a luat-o, a alergat la palat \u015fi Preafrumoasei Elena i-a dat-o.
\nPreafrumoasa Elena l-a r\u0103spl\u0103tit cu d\u0103rnicie \u015fi i-a poruncit din nou:
\n– Bag\u0103 de seam\u0103, m\u00e2ine \u00een zori, trebuie s\u0103 se afle, la la \u021bapte verste dep\u0103rtare de-aici, pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii, o \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie de aur, cu un palat de aur, c\u00e2nt\u0103toare, s\u0103 m\u0103 prosl\u0103veasc\u0103 cu mii de glasuri \u2014 pe mine. Dac\u0103 n-o s\u0103 le faci toate acestea, am s\u0103 poruncesc s\u0103 mori \u00een cumplite cazne.
\nPantofarul a ajuns acas\u0103 mai mult mort dec\u00e2t viu.
\n– Uite, ce-am p\u0103\u0163it din pricina pantofilor t\u0103i! i-a zis el lui Ivan-\u0162arevici.
\n– Nu-i nimic, a zis Ivan-\u0162arevici, culc\u0103-te \u015fi dormi. Noaptea e un sfetnic bun.
\nDup\u0103 ce au adormit to\u0163i ceilal\u0163i, Ivan-\u0162arevici s-a dus la \u015fapte verste dep\u0103rtare, pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii. Ajuns acolo, a rostogolit ou\u015forul de aur. \u015ei, \u00een fa\u0163a lui r\u0103s\u0103ri o \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie de aur, cu un palat de aur \u00een mijloc; de la palatul acela se \u00eentindea, de-a lungul a \u015fapte verste, un pod, iar de jur \u00eemprejur cre\u015fteau cei mai neobi\u015fnui\u0163i copaci \u015fi p\u0103s\u0103ri c\u00e2nt\u0103toare ciripeau \u00een mii de glasuri.
\nIvan-\u0162arevici urc\u0103 pe pod \u015fi \u00eencepu s\u0103 bat\u0103 \u00een parapetul acestuia ni\u015fte cui\u015foare.
\nCum v\u0103zu palatul, Preafrumoasa Elena alerg\u0103 la \u00eemp\u0103rat:
\n– Prive\u015fte, \u00eemp\u0103rate, ce s-a \u00eent\u00e2mplat!
\n\u00cemp\u0103ratul se uit\u0103 \u015fi scoase un strig\u0103t de uimire.
\nIar Preafrumoasa Elena \u00eei zise:
\n– Porunce\u015fte, t\u0103icu\u0163ule, s\u0103 \u00eenhame caii la calea\u015fca de aur, ca s\u0103 plec la palatul de aur, s\u0103 m\u0103 m\u0103rit cu Peotr-\u0162arevici.
\n\u015ei iat\u0103 c\u0103 au pornit pe podul de aur.
\nDe-a lungul podului se \u00een\u015firau st\u00e2lpi mici, frumos \u015fiefui\u0163i, prin\u015fi \u00een ni\u015fte inele de aur. Iar pe fiecare st\u00e2lp se afla c\u00e2te un porumbel cu porumbi\u0163a lui \u2014 porumbeii st\u0103teau, unul celuilalt se-nchinau \u015fi \u00ee\u015fi spuneau:
\n– Mai \u0163ii minte, porumbi\u0163a mea, cine te-a salvat?
\n– \u0162in minte, porumbelule, Ivan-Tarevici m-a salvat.
\nIar l\u00e2ng\u0103 parapet Ivan-\u0162arevici st\u0103tea, mici \u0163inte de aur b\u0103tea.
\n\u015ei Preafrumoasa Elena strig\u0103 cu glas puternic:
\n– Oameni buni! Opri\u0163i \u00eendat\u0103 caii \u0103\u015ftia sprinteni. Nu m-a salvat cel ce l\u00e2ng\u0103 mine se afl\u0103, ci m-a salvat cel ce l\u00e2ng\u0103 parapet se afl\u0103!
\n\u015ei spun\u00e2nd asta, ea \u00eel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 pe Ivan-\u0162arevici, \u00eel a\u015fez\u0103 al\u0103turi \u015fi \u00eel duse \u00een palatul de aur unde s-a \u015fi f\u0103cut nunta. Dup\u0103 ce s-au \u00eentors, i-au povestit \u00eemp\u0103ratului tot adev\u0103rul.
\n\u00cemp\u0103ratul a vrut s\u0103-i pun\u0103 la cazne pe cei doi fii mai mari, dar Ivan-\u0162arevici, de bucurie, \u00eel rug\u0103 s\u0103-i ierte.
\nA\u015fa c\u0103 o m\u0103ritar\u0103 pe prin\u0163esa \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de argint cu Peotr-Tarevici, iar pe cea a \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de aram\u0103 cu Vasili-\u021aarevici.
\n\u015ei au f\u0103cut un osp\u0103\u0163 de pomin\u0103.
\nCu asta \u015fi povestea s-a sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"