pove\u0219ti<\/a> se poveste\u0219te.
\n\u00cei spune frumoasa fat\u0103:
\n\u2014 Mart\u00e2n, fiu al v\u0103danei! Dac\u0103 vrei s\u0103-\u021bi dob\u00e2nde\u0219ti fericirea, scap\u0103-m\u0103! Stinge focul acesta cu nisipul pe care l-ai c\u00e2\u0219tigat muncind trei ani!
\n\u201eChiar a\u0219a\u201d, s-a g\u00e2ndit Mart\u00e2n, \u201edec\u00e2t s\u0103 car \u00een spate povara asta, mai bine s\u0103 ajut un om! Nisipul nu-i cine \u0219tie ce bog\u0103\u021bie.
\nAsemenea avere se g\u0103se\u0219te din bel\u0219ug peste tot\u201d. \u0218i-a dat sacul jos din spate \u0219i a \u00eenceput s\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tie nisipul \u00een foc. Fl\u0103c\u0103rile s-au stins, iar frumoasa fat\u0103 s-a aruncat la p\u0103m\u00e2nt \u0219i, c\u00e2t ai clipi, s-a pref\u0103cut \u00een \u0219arpe, i-a s\u0103rit t\u00e2n\u0103rului la piept \u0219i i s-a \u00eencol\u0103cit \u00een jurul g\u00e2tului. Mart\u00e2n s-a \u00eensp\u0103im\u00e2ntat.<\/p>\n\u2014 Nu te speria, bunule voinic! i-a spus \u0219erpoaica. Du-m\u0103 acum peste nou\u0103 m\u0103ri \u0219i nou\u0103 \u021b\u0103ri, \u00een cea de-a treizecea \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, unde \u00eentinderile subp\u0103m\u00e2ntene sunt st\u0103p\u00e2nite de tat\u0103l meu. C\u00e2nd ai s\u0103 ajungi la curtea lui, el o s\u0103 te \u00eembie cu mult aur, argint \u0219i nestemate. Tu s\u0103 nu iei nimic din toate astea. Cere-i s\u0103-\u021bi dea inelul pe care-l poart\u0103 pe degetul cel mic. Acel inel nu este unul oarecare, ci fermecat. Dac\u0103 \u00eel schimbi de pe o m\u00e2n\u0103 pe cealalt\u0103, ca din p\u0103m\u00e2nt se ivesc doisprezece voinici \u0219i \u00ee\u021bi \u00eendeplinesc, \u00eentr-o singur\u0103 noapte, toate poruncile.
\nAcestea fiind spuse, bunul voinic s-a a\u0219ternut la drum. A mers el f\u0103r\u0103 osteneal\u0103, cu \u0219arpele \u00eencol\u0103cit de g\u00e2t, zile de-a r\u00e2ndul, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a ajuns \u00een cea de-a treizecea \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, unde a dat de o piatr\u0103 uria\u0219\u0103. Aici \u0219arpele s-a desprins de la g\u00e2tul lui, s-a izbit de p\u0103m\u00e2ntul reav\u0103n \u0219i s-a pref\u0103cut \u00een fata frumoas\u0103 de dinainte.
\n\u2014 Urmeaz\u0103-m\u0103! i-a spus frumoasa fat\u0103 \u0219i l-a c\u0103l\u0103uzit sub piatr\u0103, care astupa o gaur\u0103 larg\u0103 \u0219i \u00eentunecoas\u0103.
\nAu mers ei pe drumul acela subp\u0103m\u00e2ntean vreme \u00eendelungat\u0103.
\n\u00centr-un t\u00e2rziu, undeva, departe, a \u00eenceput s\u0103 lic\u0103reasc\u0103 o lumini\u021b\u0103, care devenea tot mai mare \u0219i mai str\u0103lucitoare cu fiecare pas pe care \u00eel f\u0103ceau. \u00cen cele din urm\u0103, drumul s-a sf\u00e2r\u0219it \u0219i cei doi au ie\u0219it \u00eentr-un c\u00e2mp larg, sub cerul liber. Pe c\u00e2mp se \u00een\u0103l\u021ba un palat m\u0103re\u021b, \u00een care tr\u0103ia tat\u0103l preafrumoasei fete, \u021barul acelui regat subp\u0103m\u00e2ntean. Cei doi drume\u021bi au intrat \u00een curtea palatului \u0219i au fost \u00eent\u00e2mpina\u021bi cu mult\u0103 bucurie de \u021barul \u00eensu\u0219i.
\n\u2014 Bun\u0103 ziua, fata mea cea drag\u0103! zise \u021barul. Unde te-ai ascunsat\u00e2\u021bia ani?
\n\u2014 Bunule p\u0103rinte, a\u0219 fi pierit dac\u0103 n-ar fi fost acest om. El m-a salvat de la o moarte cumplit\u0103 \u0219i m-a adus aici, \u00een locurile dragi mie.
\n\u2014 \u00ce\u021bi mul\u021bumesc, bunule viteaz! i-a spus tat\u0103l fetei. Pentru binele pe care mi l-ai f\u0103cut, se cuvine s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc. Ia-\u021bi aur \u0219i argint \u0219i pietre scumpe c\u00e2t \u00ee\u021bi pofte\u0219te inima.
\n\u00cei r\u0103spunse Mart\u00e2n, fiul v\u0103danei, dup\u0103 cum \u00eel pov\u0103\u021buise preafrumoasa fat\u0103:
\n\u2014 \u00cen\u0103l\u021bimea Ta, nu am nevoie nici de aur, nici de argint, nici de pietre scumpe. Dac\u0103 vrei s\u0103 m\u0103 r\u0103spl\u0103te\u0219ti, d\u0103-mi inelul de pe m\u00e2na ta \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, pe care \u00eel por\u021bi pe degetul cel mic. Eu sunt holtei.
\nC\u00e2nd m\u0103 voi uita la inel, m\u0103 voi g\u00e2ndi ce bine mi-ar fi s\u0103 am \u0219i eu o soa\u021b\u0103 \u0219i a\u0219a \u00eemi voi risipi m\u00e2hnirea \u00eensingur\u0103rii.
\n\u021aarul \u0219i-a scos inelul de pe deget, i l-a dat lui Mart\u00e2n \u0219i i-a spus:
\n\u2014 Ia-l! St\u0103p\u00e2ne\u0219te-l s\u0103n\u0103tos! Dar ai grij\u0103: s\u0103 nu spui nim\u0103nui despre inel. Altfel, te va pa\u0219te un mare necaz.
\nMart\u00e2n, fiul v\u0103danei, i-a mul\u021bumit \u021barului, \u0219i-a pus inelul pe deget, a luat ni\u0219te bani pentru drum \u0219i a f\u0103cut cale \u00eentoars\u0103. A mers c\u00e2t a mers \u0219i a ajuns \u00een \u021bara sa. A g\u0103sit-o pe b\u0103tr\u00e2na lui mam\u0103 \u0219i au \u00eenceput s\u0103-\u0219i duc\u0103 traiul lipsi\u021bi de griji. I-a venit lui Mart\u00e2n timpul s\u0103 se \u00eensoare \u0219i a \u00eenceput s\u0103 se roage de b\u0103tr\u00e2n\u0103:
\n\u2014 Du-te la rege \u0219i pe\u021be\u0219te-o pentru mine pe frumoasa prin\u021bes\u0103!
\n\u2014 Ei, fiule! \u00eei spuse mama. Mai bine te-ai \u00eentinde numai c\u00e2t \u021bi-e plapuma! Ce \u021bi-a mai tunat prin cap? Ce s\u0103 caut eu la rege? E lucru de \u00een\u021beles c\u0103 se va m\u00e2nia \u0219i va porunci s\u0103 ne omoare pe am\u00e2ndoi.
\n\u2014 Nu-\u021bi face griji, m\u0103icu\u021b\u0103! Dac\u0103 te trimit, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 trebuie s\u0103 te duci cu \u00eencredere. S\u0103 vii cu r\u0103spunsul pe care \u021bi-l va da. Iar f\u0103r\u0103 r\u0103spuns s\u0103 nu \u00eendr\u0103zne\u0219ti s\u0103 te \u00eentorci!
\nS-a g\u0103tit b\u0103tr\u00e2na \u0219i a plecat la palatul regelui. A intrat \u00een curte \u0219i a dat s\u0103 urce pe scara cea mare, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie anun\u021bat\u0103. Str\u0103jile au pus m\u00e2na pe ea:
\n\u2014 Stai, vr\u0103jitoare b\u0103tr\u00e2n\u0103! \u00cencotro te \u00eempinge dracul? Pe aici nu \u00eendr\u0103znesc s\u0103 urce nici m\u0103car generalii, dac\u0103 nu sunt chema\u021bi!
\n\u2014 Blestema\u021bilor! a \u00eenceput s\u0103 \u021bipe b\u0103tr\u00e2na. Eu am venit la rege cu o treab\u0103. Vreau s-o pe\u021besc pe fiica lui, prin\u021besa, pentru fiul meu, iar voi v-a\u021bi \u00eenfipt cu ghearele-n poalele mele.
\nS-a iscat o larm\u0103 at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t regele, auzind \u021bipetele, s-a uitat pe fereastr\u0103 \u0219i a poruncit s\u0103 fie l\u0103sat\u0103 b\u0103tr\u00e2na s\u0103 urce la el.
\nFemeia a intrat \u00een sala tronului, s-a \u00eenchinat la icoane \u0219i a f\u0103cut o plec\u0103ciune.
\n\u2014 Ce v\u00e2nt te-aduce la mine, babo? a \u00eentrebat-o regele.
\n\u2014 Uite, am venit la \u00cen\u0103l\u021bimea Ta, s\u0103 nu-\u021bi fie cu b\u0103nat, pentru c\u0103 am un negustor, iar tu ai marf\u0103. Negustorul, fiul meu Mart\u00e2n, este un mare \u00een\u021belept, iar marfa este fiica ta, preafrumoasa prin\u021bes\u0103. N-ai vrea s-o dai dup\u0103 Mart\u00e2nka al meu? Ce pereche minunat\u0103 o s\u0103 fie!
\n\u2014 Ce-i cu tine, \u021bi-ai ie\u0219it din min\u021bi? a strigat regele. \u00cen niciun caz!
\n\u2014 \u00cen\u0103l\u021bimea Ta, fii bun \u0219i d\u0103-mi r\u0103spunsul pentru fiul meu!
\nRegele \u0219i-a adunat pe dat\u0103 to\u021bi mini\u0219trii \u0219i a \u00eenceput s\u0103 se sf\u0103tuiasc\u0103 asupra r\u0103spunsului pe care s\u0103 i-l dea b\u0103tr\u00e2nei. Au hot\u0103r\u00e2t a\u0219a:
\n\u2014 Dac\u0103 Mart\u00e2n, \u00eentr-o singur\u0103 zi, va reu\u0219i s\u0103 construiasc\u0103 un palat m\u0103re\u021b, legat de palatul regelui printr-un pod de cristal, str\u0103juit de pomi cu mere de aur \u0219i de argint \u0219i cu felurite p\u0103s\u0103ri c\u00e2nt\u0103toare, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e din cale-afar\u0103 de mintos, iar regele \u00ee\u0219i poate da fata dup\u0103 el. \u0218i s\u0103 mai \u00eenal\u021be \u0219i un sobor cu cinci turle, ca s\u0103 aib\u0103 tinerii unde s\u0103 se cunune \u0219i s\u0103 fac\u0103 nunta. Dac\u0103 fiul b\u0103tr\u00e2nei nu va face toate acestea, atunci \u0219i lui, \u0219i b\u0103tr\u00e2nei s\u0103 li se taie capetele.
\nCu acest r\u0103spuns, i-au dat drumul pe\u021bitoarei s\u0103 plece. B\u0103tr\u00e2na s-a \u00eentors acas\u0103 cl\u0103tin\u00e2ndu-se \u0219i v\u0103rs\u00e2nd lacrimi amare. L-a v\u0103zut pe Mart\u00e2n:
\n\u2014 Ce \u021bi-am spus eu \u021bie, fiule? Nu e prin\u021besa de nasul t\u0103u! Uite, acum ne vom pierde s\u0103rmanele noastre capete! M\u00e2ine vom fi da\u021bi pe m\u00e2na g\u00e2delui!
\n\u2014 Destul cu v\u0103ic\u0103reala, mam\u0103! Poate c\u0103 o s\u0103 avem norocul s\u0103 sc\u0103p\u0103m cu via\u021b\u0103. Roag\u0103-te la Dumnezeu \u0219i du-te la culcare. Noaptea, pare-se, e un sfetnic bun.
\nLa miezul nop\u021bii, Mart\u00e2n s-a sculat din pat, a ie\u0219it \u00een curte, \u0219i-a schimbat inelul de pe o m\u00e2n\u0103 pe cealalt\u0103 \u0219i dintr-odat\u0103 au ap\u0103rut \u00een fa\u021ba lui doisprezece voinici, to\u021bi unul \u0219i unul, sem\u0103n\u00e2nd leit \u0219i la chip, \u0219i la p\u0103r \u0219i chiar la vorb\u0103.
\n\u2014 De ce ne-ai chemat, Mart\u00e2n, fiu al v\u0103danei?
\n\u2014 Iat\u0103 de ce: ridica\u021bi-mi p\u00e2n\u0103 \u00een zori, chiar pe acest loc, un palat m\u0103re\u021b, cum nu s-a mai v\u0103zut, iar de la palatul meu \u0219i p\u00e2n\u0103 la cel al regelui s\u0103 se \u00eentind\u0103 un pod de cristal, str\u0103juit de pomi cu mere de aur \u0219i de argint \u0219i cu felurite p\u0103s\u0103ri c\u00e2nt\u0103toare. Mai construi\u021bi-mi \u0219i o catedral\u0103 m\u00e2ndr\u0103, cu cinci turle, ca s\u0103 am unde s\u0103 m\u0103 cunun \u0219i s\u0103 fac nunta.
\nI-au r\u0103spuns cei doisprezece voinici:
\n\u2014 M\u00e2ine \u00een zori totul va fi gata.
\nS-au \u00eempr\u0103\u0219tiat \u00een toate p\u0103r\u021bile, au adunat din cele patru z\u0103ri mii de dulgheri \u0219i zidari \u0219i s-au apucat de lucru. Totul le mergea cu spor, iar diminea\u021ba Mart\u00e2n s-a trezit nu \u00eentr-o izb\u0103 s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, ci \u00eentr-un palat somptuos. A ie\u0219it la fereastr\u0103 \u0219i a v\u0103zut c\u0103 totul era \u00eentocmai cum le poruncise \u00een ajun celor doisprezece voinici: palatul m\u0103re\u021b, catedrala cu cinci turle, podul de cristal str\u0103juit de pomii cu mere de aur \u0219i de argint \u0219i cu felurite p\u0103s\u0103ri prin ramuri, care c\u00e2ntau fermec\u0103tor. Tocmai \u00een acea vreme a ie\u0219it \u0219i regele \u00een pridvorul palatului s\u0103u. S-a uitat prin ochean \u0219i a \u00eenlemnit de uimire. Totul era a\u0219a cum dorise. A chemat-o la el pe frumoasa prin\u021bes\u0103 \u0219i i-a poruncit s\u0103 se g\u0103teasc\u0103 de cununie.
\n\u2014 Ei, \u00eei spuse el oft\u00e2nd fiicei sale, nici prin g\u00e2nd nu mi-ar fi trecut s\u0103 te m\u0103rit cu fiul unui \u021b\u0103r\u0103noi, dar acum nu mai am \u00eencotro. Nu mai pot da \u00eenapoi.
\n\u00cen timp ce prin\u021besa se sp\u0103la pe fa\u021b\u0103, se \u0219tergea \u0219i se g\u0103tea de nunt\u0103 \u00een straie scumpe, Mart\u00e2n, fiul v\u0103danei, a ie\u0219it \u00een curte, \u0219i-a schimbat inelul de pe o m\u00e2n\u0103 pe alta, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 apar\u0103 ca din p\u0103m\u00e2nt cei doisprezece voinici.
\n\u2014 Ce-\u021bi pofte\u0219te inima? Ce porunce\u0219ti, fiu al v\u0103danei?
\n\u2014 Iat\u0103 ce-i, fra\u021bilor! \u00cembr\u0103ca\u021bi-m\u0103 \u00een cel mai scump caftan boieresc \u0219i aduce\u021bi-mi \u0219ase cai, \u00eenh\u0103ma\u021bi la o caret\u0103 pictat\u0103 cum nu s-a mai aflat alta!
\n\u2014 \u00cendat\u0103 va fi totul gata, \u00eei r\u0103spunser\u0103 cei doisprezece.
\nNici n-a apucat Mart\u00e2n s\u0103 clipeasc\u0103 de trei ori, c\u0103 i s-a \u0219i adus un caftan boieresc ar\u0103tos, care i-a venit ca turnat. C\u00e2nd \u0219i-a \u00eentors privirea, a v\u0103zut c\u0103 la scara principal\u0103 \u00eel a\u0219tepta o caret\u0103 ca de vis, la care erau \u00eenh\u0103ma\u021bi \u0219ase cai suri \u0219i al\u021bi \u0219ase murgi. S-a urcat el \u00een caret\u0103 \u0219i a plecat la catedral\u0103. Acolo clopotele b\u0103teau deja pentru liturghie. Era adunat\u0103 lumea de pe lume. Dup\u0103 mire, \u0219i-au f\u0103cut apari\u021bia mireasa cu d\u0103dacele sale \u0219i regele cu mini\u0219trii s\u0103i. Dup\u0103 ce s-a terminat liturghia, Mart\u00e2n, fiul v\u0103danei, a luat-o pe frumoasa prin\u021bes\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u0219i s-a cununat cu ea dup\u0103 datin\u0103. Regele i-a dat fiicei sale o zestre bogat\u0103, pe ginerele s\u0103u l-a \u00een\u0103l\u021bat la rang de mare
\ndemnitar \u0219i a chemat la osp\u0103\u021b pe toat\u0103 lumea.
\nAu tr\u0103it tinerii \u00eempreun\u0103 o lun\u0103, dou\u0103, trei… \u00cen fiecare zi Mart\u00e2n \u00een\u0103l\u021ba noi \u0219i noi palate \u0219i gr\u0103dini. Numai prin\u021besei nu-i prea venea la \u00eendem\u00e2n\u0103 c\u0103 n-a fost m\u0103ritat\u0103 cu un fiu de rege sau de \u021bar. A \u00eenceput s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 tot mai des cum ar putea s\u0103-i fac\u0103 de petrecanie lui Mart\u00e2nka. \u0218ireat\u0103 \u0219i pref\u0103cut\u0103 ca o vulpe, tot timpul se \u00eenv\u00e2rtea pe l\u00e2ng\u0103 so\u021bul ei, f\u0103c\u00e2ndu-i toate poftele, \u0219i mereu \u00eel iscodea s\u0103 afle secretul \u00een\u021belepciunii \u0219i priceperii sale. Mart\u00e2n \u00eens\u0103 se \u021binea tare. Nu-i spunea nimic. Odat\u0103, afl\u00e2ndu-se la rege \u00een ospe\u021bie, fiul v\u0103danei s-a cam cherchelit. S-a \u00eentors acas\u0103 \u0219i s-a \u00eentins s\u0103 se odihneasc\u0103. Prin\u021besa a \u00eenceput s\u0103-l dr\u0103g\u0103leasc\u0103, s\u0103-l s\u0103rute \u0219i s\u0103-l descoas\u0103, iar Mart\u00e2n a c\u0103zut \u00een la\u021bul \u00eentins de ea \u0219i i-a povestit de-a fir-a-p\u0103r totul despre inelul fermecat.
\n\u201eBine\u201d, se g\u00e2ndi prin\u021besa, \u201eacum \u0219tiu cum am s\u0103-\u021bi vin de hac\u201d.
\nDe \u00eendat\u0103 ce so\u021bul a c\u0103zut \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, prin\u021besa i-a \u0219i smuls inelul de pe deget, a ie\u0219it \u00een curte \u0219i l-a schimbat de pe o m\u00e2n\u0103 pe alta. \u00cen aceea\u0219i clip\u0103 au ap\u0103rut cei doisprezece voinici.
\n\u200b \u2014 Ce-\u021bi dore\u0219te sufletul, preafrumoas\u0103 prin\u021bes\u0103?
\n\u2014 Fl\u0103c\u0103i, li se adres\u0103 ea voinicilor, face\u021bi \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t m\u00e2ine diminea\u021b\u0103 s\u0103 nu fie aici nici urm\u0103 de palat, catedral\u0103 sau pod de cristal, ci doar s\u0103r\u0103c\u0103cioasa izb\u0103 de dinainte, face\u021bi ca so\u021bul meu s\u0103 ajung\u0103 s\u0103rac lipit p\u0103m\u00e2ntului, iar pe mine duce\u021bi-m\u0103 dincolo de hotarele celei de-a treizecea \u00eemp\u0103r\u0103\u021bii, \u00een \u021bara \u0219oarecilor. Nu mai pot r\u0103m\u00e2ne aici de ru\u0219ine.
\n\u2014 Te slujim cu bucurie! Totul va fi \u00eendeplinit dup\u0103 porunc\u0103.
\n\u00cen aceea\u0219i clip\u0103 prin\u021besa a fost purtat\u0103 de v\u00e2nt p\u00e2n\u0103 \u00een \u021bara \u0219oarecilor. Diminea\u021ba, c\u00e2nd s-a trezit regele, a ie\u0219it \u00een pridvor \u0219i a privit prin ochean. Spre uimirea sa, palatul cel m\u0103re\u021b, catedrala cu cinci turle, podul de cristal \u0219i pomii cu mere de aur \u0219i de argint disp\u0103ruser\u0103 de parc\u0103 le-ar fi \u00eenghi\u021bit p\u0103m\u00e2ntul. \u00cen locul lor era doar
\nvechea \u0219i s\u0103r\u0103c\u0103cioasa izb\u0103.
\n\u201eCe poate s\u0103 \u00eensemne asta?\u201d, se \u00eentreb\u0103 regele. \u201eUnde a disp\u0103rut totul?\u201d \u0218i, f\u0103r\u0103 s\u0103 stea mult pe g\u00e2nduri, \u0219i-a trimis aghiotantul s\u0103 afle la fa\u021ba locului ce se \u00eent\u00e2mplase. Acesta a \u00eenc\u0103lecat pe cal, a fugit \u00eentr-un suflet p\u00e2n\u0103 la izb\u0103, a aflat ce \u0219i cum, s-a \u00eentors \u0219i i-a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at regelui tot ce aflase:
\n\u2014 M\u0103ria Ta, acolo unde a fost m\u0103re\u021bul palat, acum este totul ca \u00eenainte, o izb\u0103 nenorocit\u0103, iar \u00een ea locuie\u0219te ginerele M\u0103riei Tale cu b\u0103tr\u00e2na sa mam\u0103. Preafrumoasa prin\u021bes\u0103 nu-i de g\u0103sit nic\u0103ieri \u0219i nimeni nu \u0219tie unde a disp\u0103rut.
\nRegele \u0219i-a chemat marele sfat \u0219i a poruncit s\u0103 fie judecat ginerele s\u0103u pentru c\u0103, prin vr\u0103jitorii, i-a luat fata \u0219i apoi a f\u0103cut-o s\u0103 dispar\u0103. L-au condamnat pe Mart\u00e2n s\u0103 fie \u00eenchis \u00eentr-un turn \u00eenalt de piatr\u0103 \u0219i s\u0103 nu i se dea nici ap\u0103, nici m\u00e2ncare, ca s\u0103 moar\u0103 de foame \u0219i de sete. La porunca regelui, au venit me\u0219terii pietrari, au \u00een\u0103l\u021bat turnul \u0219i l-au zidit pe fiul v\u0103danei, l\u0103s\u00e2ndu-i doar o mic\u0103 ferestruic\u0103 pentru lumin\u0103. A stat bietul Mart\u00e2n \u00eentemni\u021bat, f\u0103r\u0103 ap\u0103, f\u0103r\u0103 m\u00e2ncare, o zi, dou\u0103, trei, v\u0103rs\u00e2nd lacrimi amare. De aceast\u0103 n\u0103past\u0103 a st\u0103p\u00e2nului s\u0103u a aflat c\u00e2inele Jurka \u0219i s-a dus \u00eentins la Vaska, motanul, care sta tol\u0103nit pe sob\u0103. V\u0103z\u00e2ndu-l cum toarce f\u0103r\u0103 nicio grij\u0103, ogarul a s\u0103rit la el:
\n\u2014 Tic\u0103losule! \u0218tii numai s\u0103 dormi pe sob\u0103 \u0219i s\u0103 te \u00eentinzi, dar se vede treaba c\u0103 nici n-ai habar c\u0103 st\u0103p\u00e2nul nostru a fost \u00eentemni\u021bat \u00een turnul de piatr\u0103. Sau ai uitat de binele pe care \u021bi l-a f\u0103cut? De parc\u0103 n-ai mai \u021bine minte cum a pl\u0103tit o sut\u0103 de ruble ca s\u0103 te scape de la moarte! Dac\u0103 nu era el, de mult te-ar fi m\u00e2ncat diavolii!
\nTrebuie s\u0103-l ajut\u0103m cu tot ce ne st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103!
\nMotanul Vaska a s\u0103rit de pe sob\u0103 \u0219i, \u00eempreun\u0103 cu Jurka, a alergat \u00eentr-un suflet s\u0103-l caute pe st\u0103p\u00e2n. Au ajuns la turn. Motanul s-a c\u0103\u021b\u0103rat \u0219i a intrat pe ferestruic\u0103.
\n\u2014 Bun\u0103, st\u0103p\u00e2ne! E\u0219ti teaf\u0103r?
\n\u2014 Mai tr\u0103iesc \u00eenc\u0103, i-a r\u0103spuns Mart\u00e2n. F\u0103r\u0103 m\u00e2ncare, am sl\u0103bit de tot. Voi muri de foame…
\n\u2014 A\u0219teapt\u0103, nu te pierde! \u00ce\u021bi vom aduce noi de m\u00e2ncare \u0219i de b\u0103ut, i-a spus Vaska \u0219i a cobor\u00e2t pe p\u0103m\u00e2nt. Frate Jurka, st\u0103p\u00e2nul nostru moare de foame. Cum am putea oare s\u0103-l ajut\u0103m?
\n\u2014 Prost mai e\u0219ti, m\u0103i Vaska! Nici m\u0103car at\u00e2ta lucru nu-\u021bi trece prin cap? Mergem la ora\u0219 \u0219i, c\u00e2nd \u00eent\u00e2lnim un covrigar cu tava, eu m\u0103 arunc la picioarele lui, \u00eel sperii, el r\u0103stoarn\u0103 pe jos tava cu covrigi \u0219i chifle, iar tu \u00een\u0219faci o chifl\u0103 \u0219i o duci st\u0103p\u00e2nului f\u0103r\u0103 s\u0103 mai pierzi vremea.
\nZis \u0219i f\u0103cut! Au ajuns la ora\u0219, au ie\u0219it pe strada mare \u0219i \u00een cale le-a ie\u0219it un b\u0103rbat cu o tav\u0103 uria\u0219\u0103, plin\u0103 cu chifle \u0219i covrigi. Jurka i s-a aruncat la picioare, omul s-a descump\u0103nit, a r\u0103sturnat tava, chiflele \u0219i covrigii s-au \u00eempr\u0103\u0219tiat pe jos, iar el, de spaim\u0103, a luat-o la goan\u0103.
\nSe temea ca nu cumva c\u00e2inele s\u0103 fie turbat. Nu-i de glumit cu asemenea lucruri! Vaska a \u00eenh\u0103\u021bat o chifl\u0103 \u0219i a fugit glon\u021b cu ea la Mart\u00e2n. I-a dat-o \u0219i s-a \u00eentors dup\u0103 a doua, apoi dup\u0103 a treia. La fel au f\u0103cut cei doi prieteni c\u00e2nd le-a ie\u0219it \u00een cale un v\u00e2nz\u0103tor de bor\u0219.
\nL-au speriat zdrav\u0103n \u0219i pe acesta \u0219i s-au f\u0103cut cu c\u00e2teva sticlu\u021be, cu care fiul v\u0103danei \u0219i-a ast\u00e2mp\u0103rat setea. Dup\u0103 aceea, Jurka \u0219i Vaska s-au \u00een\u021beles s\u0103 mearg\u0103 \u00een cea de-a treizecea \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, \u00een \u021bara \u0219oarecilor, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 inelul fermecat. Drumul era lung \u0219i cerea mult timp. A\u0219a c\u0103 au c\u0103rat \u00een c\u0103m\u0103ru\u021ba din turn, unde st\u0103tea \u00eenchis st\u0103p\u00e2nul lor, o mul\u021bime de pesme\u021bi \u0219i de covrigi pentru un an \u00eentreg.
\n\u2014 Ai grij\u0103, st\u0103p\u00e2ne! i-a spus Vaska la desp\u0103r\u021bire. M\u0103n\u00e2nc\u0103 \u0219i bea, dar fii cu b\u0103gare de seam\u0103 s\u0103-\u021bi ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u00eentoarcerea noastr\u0103!
\nJurka \u0219i Vaska \u0219i-au luat r\u0103mas-bun de la st\u0103p\u00e2n \u0219i au pornit la drum. Au mers ei cale lung\u0103, p\u00e2n\u0103 au ajuns la marea cea albastr\u0103.
\n\u00cei spuse Jurka motanului:
\n\u2014 N\u0103d\u0103jduiesc s\u0103 ajung \u00eenot pe malul cel\u0103lalt. Tu ce zici?
\n\u2014 Eu nu \u0219tiu s\u0103 \u00eenot. Dac\u0103 pic \u00een ap\u0103, m\u0103 duc ca toporul la fund.
\n\u2014 Atunci urc\u0103-te \u00een spatele meu!
\nVaska s-a coco\u021bat \u00een spatele c\u00e2inelui, s-a prins zdrav\u0103n cu ghearele de blana acestuia, ca s\u0103 nu alunece \u00een ap\u0103, \u0219i au \u00eenceput s\u0103 treac\u0103 marea. \u0218i a\u0219a au ajuns \u00een \u021bara \u0219oarecilor. \u00cen acel \u021binut nu era \u021bipenie de om, \u00een schimb erau at\u00e2\u021bia \u0219oareci, c\u0103 nici nu-i puteai num\u0103ra. \u00cencotro te uitai, \u00eei vedeai cum umbl\u0103 c\u00e2rduri-c\u00e2rduri. \u00cei spuse c\u00e2inele prietenului s\u0103u:
\n\u2014 Treci la treab\u0103, frate! Prinde \u0219i sugrum\u0103 \u0219oarecii, iar eu \u00een urma ta am s\u0103-i str\u00e2ng pe to\u021bi \u00eentr-o gr\u0103mad\u0103!
\nVaska era deprins cu o asemenea v\u00e2n\u0103toare. A dat iama \u00een \u0219oareci \u0219i, pe care punea gheara, acela \u00ee\u0219i d\u0103dea duhul. Jurka abia dac\u0103 prididea s\u0103-i adune \u00een gr\u0103mad\u0103. \u00centr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 au prins at\u00e2t de mul\u021bi \u0219oareci, \u00eenc\u00e2t s-a ridicat un purcoi uria\u0219. Toat\u0103 \u021bara \u0219oriceasc\u0103 a fost cuprins\u0103 de n\u0103past\u0103. V\u0103z\u00e2nd \u021barul \u0219oarecilor c\u0103 poporul i se
\n\u00eempu\u021bineaz\u0103, c\u0103 mul\u021bi dintre supu\u0219ii s\u0103i sunt da\u021bi unei mor\u021bi nemiloase, a ie\u0219it din v\u0103g\u0103una lui \u0219i a \u00eenceput s\u0103 se roage de Jurka \u0219i de Vaska:
\n\u2014 M\u0103 \u00eenchin vou\u0103, preaputernicilor voinici! Fie-v\u0103 mil\u0103 de poporul meu! Nu-l da\u021bi pierzaniei cu totul! Mai bine spune\u021bi cu ce v\u0103 pot fi de folos \u0219i am s\u0103 fac pentru voi tot ce-mi va sta \u00een putin\u021b\u0103!
\nJurka \u00eei r\u0103spunse:
\n\u2014 Este \u00een \u021bara ta un palat \u00een care tr\u0103ie\u0219te o frumoas\u0103 prin\u021bes\u0103.
\nEa a furat de la st\u0103p\u00e2nul nostru un inel fermecat, iar noi trebuie s\u0103 i-l ducem \u00eenapoi. Dac\u0103 nu ne aduci acel inel, o s\u0103 pieri\u021bi \u0219i tu, \u0219i \u00eentreaga ta \u021bar\u0103! Vom sugruma tot ce ne iese \u00een cale!
\n\u2014 Nu v\u0103 pripi\u021bi, bravilor viteji! le spuse \u021barul \u0219oarecilor. Eu n-am cuno\u0219tin\u021b\u0103 de toate c\u00e2te mi le-a\u021bi spus, dar \u00eei voi aduna pe supu\u0219ii mei pentru a-i iscodi, poate s-o afla printre ei vreunul care s\u0103 fi auzit de inelul fermecat al sl\u0103vitului vostru st\u0103p\u00e2n!
\n\u0218i-a adunat \u021barul \u0219oricesc laolalt\u0103 supu\u0219ii to\u021bi \u0219i a \u00eenceput s\u0103-I descoas\u0103 dac\u0103 nu se afl\u0103 printre ei vreunul care ar putea s\u0103 se strecoare \u00een palatul prin\u021besei \u0219i s\u0103-i aduc\u0103 de acolo inelul care le f\u0103cea at\u00e2ta trebuin\u021b\u0103 celor doi viteji nemilo\u0219i.
\nI-a r\u0103spuns un \u0219oricel firav:
\n\u2014 Eu m\u0103 duc des \u00een palatul acela. Ziua, prin\u021besa poart\u0103 inelul pe degetul cel mic, iar noaptea, la culcare, \u00eel ascunde \u00een gur\u0103.
\n\u2014 \u00ce\u021bi poruncesc s\u0103 te duci la palat \u0219i s\u0103-mi aduci inelul. Dac\u0103 \u00eemi vei \u00eendeplini porunca, te voi r\u0103spl\u0103ti \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219te!
\n\u0218oricelul a a\u0219teptat s\u0103 vin\u0103 noaptea, s-a strecurat \u00een palat \u0219i a intrat \u00eenceti\u0219or \u00een dormitorul prin\u021besei. Aceasta dormea ad\u00e2nc. \u0218oricelul a s\u0103rit \u00een a\u0219ternut, s-a urcat pe pern\u0103 \u0219i, cu v\u00e2rful codi\u021bei, a \u00eenceput s-o g\u00e2dile pe prin\u021bes\u0103 pe la nas. Ea a str\u0103nutat, inelul i-a s\u0103rit din gur\u0103 \u0219i a c\u0103zut pe covor. \u0218oricelului at\u00e2ta i-a trebuit: a zbughit-o din pat, a luat inelul \u00een din\u021bi \u0219i a fugit cu el \u00eentr-un suflet la \u021barul s\u0103u. Acesta l-a r\u0103spl\u0103tit dup\u0103 cum promisese \u0219i a dus inelul celor doi prieteni, puternicii voinici care b\u0103gaser\u0103 at\u00e2ta spaim\u0103 printre supu\u0219ii s\u0103i.
\n\u200b Jurka \u0219i Vaska au luat inelul, i-au mul\u021bumit \u021barului \u0219i au \u00eenceput s\u0103 se sf\u0103tuiasc\u0103 cine poate avea grij\u0103 mai bine de pre\u021biosul obiect p\u00e2n\u0103 se vor \u00eentoarce la st\u0103p\u00e2nul lor.
\nMotanul Vaska spuse:
\n\u2014 D\u0103-mi-l mie! Eu n-am s\u0103-l pierd nici \u00een ruptul capului!
\n\u2014 Bine, spuse Jurka, dar bag\u0103 de seam\u0103! S\u0103-l p\u0103strezi mai ceva ca pe ochii din cap!
\nMotanul a luat inelul \u00een gur\u0103 \u0219i au pornit la drum. C\u00e2nd au ajuns la marea cea albastr\u0103, Vaska s-a urcat \u00een spatele c\u00e2inelui, \u0219i-a \u00eenfipt labele c\u00e2t a putut mai bine \u00een blana acestuia \u0219i au purces prin valuri. A trecut un ceas, a trecut altul \u0219i, deodat\u0103, ca din senin, s-a ivit o cioar\u0103 care a \u00eenceput s\u0103-l ciuguleasc\u0103 pe Vaska \u00een cap. Bietul motan nu \u0219tia cum s\u0103 se apere de du\u0219man: dac\u0103 \u0219i-ar fi slobozit labele, ar fi c\u0103zut \u00een mare \u0219i s-ar fi \u00eenecat. Dac\u0103 \u00ee\u0219i ar\u0103ta col\u021bii, putea sc\u0103pa inelul. Nenorocire curat\u0103! Cioara \u00eei cr\u0103pase deja capul, iar s\u00e2ngele \u00eei \u0219iroia pe obraji. Motanul n-a mai r\u0103bdat, a \u00eenceput s\u0103 se apere cu din\u021bii \u0219i a sc\u0103pat inelul \u00een marea cea albastr\u0103. \u00cen aceea\u0219i clip\u0103, cioara s-a \u00een\u0103l\u021bat \u0219i s-a f\u0103cut nev\u0103zut\u0103.
\nDe \u00eendat\u0103 ce au ajuns la mal, Jurka l-a \u00eentrebat pe motan de inel.
\nVaska a l\u0103sat capul \u00een p\u0103m\u00e2nt:
\n\u2014 Iart\u0103-m\u0103, frate! Sunt vinovat fa\u021b\u0103 de tine! Am sc\u0103pat inelul \u00een mare.
\nJurka s-a n\u0103pustit asupra motanului:
\n\u2014 Blestematule! Ai noroc c\u0103 n-am aflat de asta mai din vreme, c\u0103 te-a\u0219 fi \u00eenecat \u00een mare, c\u0103sc\u0103l\u0103ule! Cu ce obraz ai s\u0103 te \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ezi st\u0103p\u00e2nului nostru? Bag\u0103-te \u00een ap\u0103 chiar \u00een clipa asta! Ori g\u0103se\u0219ti inelul, ori \u00eeneac\u0103-te!
\n\u2014 Ce folos vei avea dac\u0103 m\u0103 \u00eenec? Mai bine s\u0103 n\u0103scocim ceva!
\nA\u0219a cum \u00eenainte prindeam \u0219i sugrumam \u0219oareci, hai s\u0103 v\u00e2n\u0103m acum raci! Poate vom avea norocul s\u0103 ne ajute s\u0103 g\u0103sim inelul.
\nJurka se \u00eenvoi. Au \u00eenceput s\u0103 prind\u0103 raci pe malul m\u0103rii, s\u0103-I sugrume \u0219i s\u0103-i adune \u00eentr-o gr\u0103mad\u0103. Dup\u0103 ce au cl\u0103dit o stiv\u0103 uria\u0219\u0103 de raci mor\u021bi, a ie\u0219it din mare o namil\u0103 de rac, dornic s\u0103 ia o gur\u0103 de aer proasp\u0103t. Jurka \u0219i Vaska au pus laba pe el \u0219i au \u00eenceput s\u0103-l zg\u00e2l\u021b\u00e2ie din toate p\u0103r\u021bile.
\n\u2014 Nu m\u0103 sugruma\u021bi, puternicilor viteji! Eu sunt \u021barul tuturor racilor \u0219i orice-mi ve\u021bi porunci, am s\u0103 v\u0103 \u00eendeplinesc porunca!
\n\u2014 Am sc\u0103pat \u00een mare un inel \u0219i, dac\u0103 tragi n\u0103dejde s\u0103 ai parte de mila noastr\u0103, atunci g\u0103se\u0219te-l c\u00e2t mai repede! Dac\u0103 nu, toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia ta va fi una cu p\u0103m\u00e2ntul!
\n\u021aarul racilor i-a adunat pe to\u021bi supu\u0219ii s\u0103i \u0219i a \u00eenceput s\u0103 le povesteasc\u0103 ce aflase de la Jurka \u0219i de la Vaska despre inel.
\n\u2014 \u0218tiu eu unde se afl\u0103, i-a r\u0103spuns un rac pirpiriu. De \u00eendat\u0103 ce a c\u0103zut \u00een mare, inelul a \u0219i fost \u00eenghi\u021bit de morun. Am v\u0103zut cu ochii mei!
\nAuzind aceasta, to\u021bi racii s-au aruncat \u00een mare s\u0103 caute pe\u0219tele cu pricina. L-au g\u0103sit \u0219i au \u00eenceput s\u0103-l ciupeasc\u0103 to\u021bi cu cle\u0219tii. Ca s\u0103 scape de ei, morunul a s\u0103rit pe mal. \u021aarul racilor a ie\u0219it din ap\u0103 \u0219i le-a spus celor doi prieteni:
\n\u2014 Privi\u021bi, bravi prieteni, acesta este morunul! Sf\u00e2rteca\u021bi-l f\u0103r\u0103 mil\u0103, pentru c\u0103 el v-a \u00eenghi\u021bit inelul!
\nJurka s-a repezit asupra pe\u0219telui \u0219i a \u00eenceput s\u0103-l road\u0103 de la coad\u0103. \u201eEi, acum am s\u0103 m\u0103n\u00e2nc \u0219i eu pe s\u0103turate\u201d, se g\u00e2ndi el.
\nTic\u0103losul de Vaska \u00eens\u0103 \u0219tia cam pe unde putea fi inelul \u0219i, de aceea, s-a repezit la burta morunului, i-a f\u0103cut o gaur\u0103, i-a scos ma\u021bele afar\u0103 \u0219i a g\u0103sit ceea ce c\u0103uta. A \u00een\u0219f\u0103cat inelul \u0219i \u0219i-a luat picioarele la spinare, av\u00e2nd \u00een minte un singur lucru: \u201eAm s\u0103 ajung primul la st\u0103p\u00e2n, am s\u0103-i dau inelul \u0219i am s\u0103 m\u0103 laud c\u0103 numai datorit\u0103 mie a intrat iar\u0103\u0219i \u00een st\u0103p\u00e2nirea lui, iar st\u0103p\u00e2nul m\u0103 va iubi mai mult dec\u00e2t pe Jurka\u201d.
\nDup\u0103 ce s-a ghiftuit, Jurka s-a uitat \u00een jur, a v\u0103zut c\u0103 Vaska disp\u0103ruse \u0219i a ghicit pe dat\u0103 cam ce trebuie s\u0103-i fi trecut motanului prin cap.
\n\u2014 Deci dintr-\u0103\u0219tia \u00eemi e\u0219ti, vicleanule Vaska! Las\u0103 c\u0103 te ajung eu \u0219i te rup \u00een buc\u0103\u021bele! \u00ee\u0219i spuse Jurka \u0219i porni \u00een urm\u0103rirea motanului.
\nA fugit el c\u00e2t a fugit \u0219i a \u00eenceput s\u0103-l ajung\u0103 din urm\u0103. \u0218tiind ce-l a\u0219teapt\u0103, Vaska s-a c\u0103\u021b\u0103rat \u00een v\u00e2rful unui mesteac\u0103n ce-i ie\u0219ise \u00een cale.
\n\u2014 Bine! zise Jurka. Doar n-ai s\u0103 stai toat\u0103 via\u021ba \u00een copac, odat\u0103 \u0219i-odat\u0103 tot ai s\u0103 cobori, iar eu nu m\u0103 clintesc de aici p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu pun laba pe tine!
\nTrei zile a stat motanul \u00een copac, trei zile nu s-a clintit de acolo nici Jurka, dar, f\u0103c\u00e2ndu-li-se foame, au c\u0103zut la pace. S-au \u00eemp\u0103cat \u0219i au pornit-o \u00eempreun\u0103 spre st\u0103p\u00e2nul lor. Au ajuns la turnul de piatr\u0103, Vaska s-a strecurat prin ferestruic\u0103 \u0219i a \u00eentrebat:
\n\u2014 Tr\u0103ie\u0219ti, st\u0103p\u00e2ne?
\n\u2014 Vasenka! V-a\u021bi \u00eentors! Eu \u00eemi luasem g\u00e2ndul c\u0103 am s\u0103 v\u0103 mai v\u0103d. Sunt deja trei zile de c\u00e2nd n-am o f\u0103r\u00e2m\u0103 de p\u00e2ine…
\nMotanul i-a dat inelul fermecat. Mart\u00e2n a a\u0219teptat s\u0103 se fac\u0103 miezul nop\u021bii, \u0219i-a trecut inelul de pe o m\u00e2n\u0103 pe cealalt\u0103 \u0219i, \u00een aceea\u0219i clip\u0103, au ap\u0103rut \u00een fa\u021ba lui cei doisprezece voinici.
\n\u2014 Ce-\u021bi trebuie? Porunce\u0219te!
\n\u2014 Pune\u021bi la locurile lor m\u0103re\u021bul meu palat, podul de cristal \u0219i catedrala cu cele cinci turle \u0219i aduce\u021bi-o \u00eenapoi pe necredincioasa mea so\u021bie.
\nZis \u0219i f\u0103cut.
\nDiminea\u021ba, c\u00e2nd s-a trezit, regele a ie\u0219it \u00een pridvor \u0219i a privit prin ochean: pe locul unde fusese izba s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, acum se \u00een\u0103l\u021ba un falnic palat de la care pleca spre palatul regal un pod de cristal, m\u0103rginit pe ambele p\u0103r\u021bi de pomi \u00een care cre\u0219teau mere de argint \u0219i de aur. Regele a poruncit s\u0103 fie \u00eenh\u0103ma\u021bi caii la caret\u0103 \u0219i a plecat el \u00eensu\u0219i s\u0103 se conving\u0103 dac\u0103 totul a devenit ca \u00eenainte sau doar i se n\u0103zare. Mart\u00e2n l-a \u00eent\u00e2mpinat pe rege la intrare, l-a apucat de m\u00e2n\u0103 \u0219i l-a condus prin \u00eenc\u0103perile viu colorate.
\n\u2014 Uite-a\u0219a \u0219i a\u0219a, \u00eei spuse ginerele. Asta a f\u0103cut prin\u021besa cu mine!
\nRegele a poruncit ca fata lui s\u0103-\u0219i primeasc\u0103 os\u00e2nda pe care o merita cu prisosin\u021b\u0103. Dup\u0103 porunca acestuia, so\u021bia cea necredincioas\u0103 a fost legat\u0103 de coada unui arm\u0103sar n\u0103r\u0103va\u0219, c\u0103ruia i s-a dat fr\u00e2u liber \u00een c\u00e2mpia \u00eentins\u0103. C\u00e2nd s-a v\u0103zut slobod, bidiviul a \u021b\u00e2\u0219nit ca o s\u0103geat\u0103 \u0219i trupul alb al prin\u021besei s-a f\u0103cut buc\u0103\u021bele, izbindu-se de bolovani \u0219i d\u00e2mburi. Iar Mart\u00e2n \u0219i acum mai tr\u0103ie\u0219te bine \u0219i mestec\u0103 p\u00e2ine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Undeva, \u00eentr-o \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie, tr\u0103iau odat\u0103 un mo\u0219 \u0219i o bab\u0103 care aveau un fiu pe nume Mart\u00e2n. Toat\u0103 via\u021ba b\u0103tr\u00e2nul se ocupase cu v\u00e2n\u0103toarea de animale \u0219i p\u0103s\u0103ri pentru a-\u0219i … <\/p>\n
Continua\u021bi s\u0103 citi\u021bi<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"footnotes":""},"categories":[21,619],"tags":[732,728,758],"class_list":["post-12735","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-povesti-pentru-copii","category-povesti-rusesti","tag-inelul-fermecat","tag-poveste-ruseasca","tag-povesti-pentru-copii","infinite-scroll-item","generate-columns","tablet-grid-50","mobile-grid-100","grid-parent","grid-25"],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12735","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=12735"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/12735\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=12735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=12735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/scriem.ro\/povesti\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=12735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}