Au fost odat\u0103 \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un mo\u015f \u015fi-o bab\u0103, care aveau trei feciori. Pe cel mai mic \u00eel chema Ivanu\u015fka. Tr\u0103iau la un loc \u2014 nu leneveau, cu tragere de inim\u0103 munceau, ogorul arau \u015fi gr\u00e2ul \u00eel sem\u0103nau.
\n\u00centr-o bun\u0103 zi, se r\u0103sp\u00e2ndi prin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie vestea c\u0103 balaurul cel n\u0103prasnic se preg\u0103te\u015fte s\u0103 le cotropeasc\u0103 p\u0103m\u00e2nturile, pe oameni s\u0103-i c\u0103s\u0103peasc\u0103, iar satele, ora\u015fele s\u0103 le p\u00e2rjoleasc\u0103. Mo\u015ful \u015fi baba c\u0103zur\u0103 pe g\u00e2nduri, se m\u00e2hnir\u0103 grozav. Feciorii cei mari \u00eei \u00eemb\u0103rb\u0103tau:
\n\u2014 Nu v\u0103 \u00eentrista\u0163i, t\u0103icu\u0163\u0103 \u015fi m\u0103icu\u0163\u0103, c\u0103 pornim noi s\u0103-l \u00eenfrunt\u0103m pe balaur, s\u0103 lupt\u0103m cu el pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte. \u015ei ca s\u0103 nu v\u0103 fie ur\u00e2t s\u0103 sta\u0163i singuri, \u00eel l\u0103s\u0103m cu voi pe Ivanu\u015fka, el e \u00eenc\u0103 prea t\u00e2n\u0103r pentru lupt\u0103.<\/p>\n
– Ba nu, a zis Ivanu\u015fka, nu m\u0103-nvoiesc s\u0103 r\u0103m\u00e2n acas\u0103, s\u0103 v\u0103 a\u015ftept pe voi, merg \u015fi eu s\u0103 lupt cu balaurul!
\nMo\u015ful \u015fi baba nu s-au \u00eempotrivit, n-au \u00eencercat s\u0103-l conving\u0103 pe Ivanu\u015fka s\u0103-\u015fi schimbe g\u00e2ndul, ci i-au preg\u0103tit de plecare pe c\u00e2te\u015fi trei feciorii. \u015ei-au \u00eencins fra\u0163ii la br\u00e2u palo\u015fele de o\u0163el \u015fi-au luat traistele cu merinde, au \u00eenc\u0103lecat pe cai buni \u015fi \u2014 la drum.
\nAu mers ei ce-au mers p\u00e2n\u0103 au ajuns \u00eentr-un sat. Cand \u015fi-au aruncat ochii jur-\u00eemprejur \u2014 nici \u0163ipenie; totul p\u00e2rjolit, d\u0103r\u00e2mat, doar o mic\u0103 izb\u0103 r\u0103m\u0103sese neatins\u0103.
\nCei trei fra\u0163i au intrat \u00een izb\u0103. Acolo, o bab\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 z\u0103cea pe cuptor \u015fi gemea.
\n– Bun\u0103 ziua, bunico! au zis fra\u0163ii.
\n– Bun\u0103 ziua, voinicilor. \u00cencotro a\u0163i pornit-o?
\n– P\u0103i, am pornit-o, bunico, spre r\u00e2ul Coac\u0103zului, l\u00e2ng\u0103 podul C\u0103linului. Ne ducem s\u0103 lupt\u0103m cu balaurul, s\u0103 nu-l l\u0103s\u0103m s\u0103 ne cotropeasc\u0103 mo\u015fia.
\n– Ehei, voinicilor, stra\u015fnic\u0103 treab\u0103 a\u0163i pus la cale! C\u0103 tic\u0103losul \u0103sta de balaur a pustiit totul, pe oameni i-a pr\u0103dat \u015fi la moarte n\u0103prasnic\u0103 i-a trimis. Acuma a ajuns \u015fi pe meleagurile noastre, ne-am r\u0103mas cu zile numai eu singur\u0103 \u2014 se vede c\u0103 nu-i sunt de trebuin\u0163\u0103, s\u0103 se osp\u0103teze cu mine…
\nCei trei fra\u0163i au r\u0103mas peste noapte la b\u0103tr\u00e2n\u0103, iar a doua zi \u00een zori s-au sculat \u015fi au pornit iar\u0103\u015fi la drum.
\nAu mers p\u00e2n\u0103 au ajuns chiar pe malul r\u00e2ului Coac\u0103zului, l\u00e2ng\u0103 podul C\u0103linului. Pe malul apei erau r\u0103sp\u00e2ndite tot palo\u015fe \u015fi arcuri sf\u0103r\u00e2mate, laolalt\u0103 cu oase omene\u015fti.
\nAu g\u0103sit fra\u0163ii o izb\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u015fi au hot\u0103r\u00eet s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 peste noapte \u00een ea.
\n– Ei, fra\u0163ii mei, a zis Ivan, acuma, c\u0103 am ajuns \u00een \u0163inuturi str\u0103ine \u015fi \u00eendep\u0103rtate, trebuie s\u0103 fim numai ochi \u015fi urechi la toate. S\u0103 stea de paz\u0103 pe r\u00e2nd, c\u00e2te unul dintre noi \u00een fiece noapte, ca s\u0103 nu poat\u0103 trece balaurul peste podul C\u0103linului.<\/p>\n
\u00cen prima noapte s-a dus s\u0103 stea de paz\u0103 cel mai mare dintre fra\u0163i. A dat o rait\u0103 pe malul apei, a scormonit cu privirea dincolo, peste r\u00e2ul Coac\u0103zului \u2014 pretutindeni lini\u015fte, pe nimeni n-a v\u0103zut, nimic n-a auzit. S-a cuib\u0103rit fratele cel mare sub o tuf\u0103 de r\u0103chit\u0103, a adormit bu\u015ftean \u015fi s-a pus pe sfor\u0103it.
\nIvan \u00eens\u0103 st\u0103 culcat \u00een izb\u0103 \u015fi nu poate adormi, nu poate nici a\u0163ipi m\u0103car.
\n\u00cendat\u0103 ce a trecut de miezul nop\u0163ii \u00ee\u015fi ia palo\u015ful de o\u0163el \u015fi porne\u015fte spre r\u00e2ul Coac\u0103zului. C\u00e2nd colo, ce s\u0103 vad\u0103? Frate-s\u0103u cel mare doarme sub tuf\u0103 \u015fi sfor\u0103ie pe \u00eentrecute.
\nIvan \u00eel las\u0103 \u00een pace s\u0103 doarm\u0103, iar el se ascunde sub podul C\u0103linului \u015fi \u00eencepe s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 trecerea peste pod.
\nDeodat\u0103 apele r\u00e2ului \u00eencepur\u0103 a clocoti \u015fi vulturii de prin stejari pornir\u0103 s\u0103 \u0163ipe \u2014 c\u0103ci se apropia un balaur cu \u015fase capete. Lighioana se n\u0103pusti pe podul C\u0103linului, dar c\u00e2nd ajunse la jum\u0103tatea acestuia, calul i se poticni, corbul negru de pe um\u0103r tres\u0103ri, iar c\u00e2inele negru care venea \u00een urma lor \u00ee\u015fi zb\u00e2rli blana.
\nAtunci balaurul cu \u015fase capete zise:
\n– De ce te poticne\u015fti, calule? Iar tu, corbule negru, de ce tresari? \u015ei de ce te zb\u00e2rle\u015fti tu, c\u00e2ine negru? Oare a\u0163i prins de veste c\u0103 Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran se afl\u0103 pe-aproape? P\u0103i, eu socot c\u0103 nici nu s-a n\u0103scut p\u00e2n\u0103 acum \u015fi chiar de s-ar fi n\u0103scut \u2014 \u00eenc\u0103 nu-i bun de lupt\u0103: cu o m\u00e2n\u0103 l-a\u015f \u00een\u015ff\u0103ca \u015fi cu cealalt\u0103 l-a\u015f r\u0103pune!
\nDar Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran ie\u015fi de sub pod \u015fi zise:
\n\u2014 Ia, nu te mai l\u0103uda, balaur spurcat! C\u00e2t\u0103 vreme nu dobori \u015foimul cel m\u00e2ndru, nu te pripi s\u0103-l jumule\u015fti. \u015ei dac\u0103 nu-l cuno\u015fti pe voinicul cel viteaz, nu-l mai batjocori. Haide, mai bine s\u0103 ne m\u0103sur\u0103m puterile \u015fi care din doi va birui, acela s\u0103 se laude!
\nS-au apropiat, \u015fi-au luat av\u00e2nt \u015fi s-au izbit cu at\u00e2ta putere, c\u0103 p\u0103m\u00e2ntul dimprejur a gemut.
\nBalaurul n-a avut noroc: dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103 Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran i-a retezat trei capete.
\n– Opre\u015fte-te, Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran! \u00eei strig\u0103 balaurul. Las\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 odihnesc pu\u0163in.
\n– Vrei odihn\u0103! Tu, balaure, ai trei capete pe c\u00e2nd eu doar unul. Las’ c\u0103 ne-om odihni mai t\u00e2rziu c\u00e2nd vei avea un singur cap \u015fi tu.
\nDin nou s-au apropiat \u015fi din nou s-au izbit.
\nIvan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran i-a retezat balaurului \u015fi celelalte trei capete. I-a despicat trupul \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-l buc\u0103\u0163ele l-a aruncat \u00een r\u00e2ul Coac\u0103zului, iar cele \u015fase capete le-a a\u015fezat sub podul C\u0103linului. Dup\u0103 aceea s-a \u00eentors \u00een izb\u0103 \u015fi s-a culcat s\u0103 se odihneasc\u0103.
\nDis-de-diminea\u0163\u0103 a venit \u015fi fratele cel mare. Ivan l-a \u00eentrebat:
\n– Ei, cum a fost, ai v\u0103zut ceva?
\n– Nu, fra\u0163ilor, n-a trecut pe l\u00e2ng\u0103 mine nici m\u0103car o musc\u0103.
\nAuzindu-l, Ivan nu i-a zis nici o vorbuli\u0163\u0103..
\n\u00cen noaptea urm\u0103toare plec\u0103 s\u0103 stea de paz\u0103 fratele mijlociu. Se plimb\u0103 o vreme, se uit\u0103 \u00een toate p\u0103r\u0163ile \u015fi se lini\u015fti. Se furi\u015f\u0103 \u00een ni\u015fte tufe \u015fi adormi. Ivan nu se \u00eencrezu nici \u00een el. Cum trecu de miezul nop\u0163ii se \u00eembr\u0103c\u0103, \u00ee\u015fi lu\u0103 sabia cea ascu\u0163it\u0103 \u015fi porni spre r\u00e2ul Coac\u0103zului. Se ascunse sub podul C\u0103linului \u015fi se puse la p\u00e2nd\u0103.
\nDeodat\u0103 apele r\u00e2ului \u00eencepur\u0103 a clocoti, vulturii de prin stejari se puser\u0103 pe \u0163ip\u0103t \u2014 c\u0103ci se apropia un balaur cu nou\u0103 capete. De cum p\u0103\u015fi pe podul C\u0103linului \u2014 calul balaurului se poticni, corbul negru de pe um\u0103r tres\u0103ri, iar c\u00eeinele negru, care venea \u00een urma lor, \u00ee\u015fi zb\u00e2rli blana. Balaurul lovi cu biciul \u2014 calul peste coaste, corbul peste pene \u015fi c\u00e2inele peste urechi:
\n\u2014 De ce te poticne\u015fti, calule? \u015ei de ce tu, corbule negru, tresari? Iar tu, c\u00e2ine negru, de ce te zb\u00e2rle\u015fti? Oare a\u0163i prins de veste c\u0103 Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran se afl\u0103 pe-aproape? Eu socot c\u0103 nici nu s-a n\u0103scut \u015fi chiar de s-ar fi n\u0103scut \u2014 \u00eenc\u0103 nu-i bun de lupt\u0103: l-a\u015f r\u0103pune doar cu un deget de-al meu.
\nDar Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran ie\u015fi de sub podul C\u0103linului \u015fi zise:<\/p>\n
– Bag\u0103 de seam\u0103, balaur spurcat, nu te mai l\u0103uda \u015fi treci la treab\u0103! Vedem noi la urm\u0103, cine pe cine va birui!
\n\u015ei numai ce \u00ee\u015fi av\u00e2nt\u0103 Ivan palo\u015ful de o\u0163el, o dat\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103 retez\u0103 \u015fase dintre capetele balaurului. Balaurul izbi \u015fi el de \u00eel \u00eempl\u00e2nt\u0103 pe Ivan p\u00e2n\u0103 la genunchi \u00een p\u0103m\u00eentul jilav. Iar Ivan lu\u0103 un pumn de nisip \u015fi-l azv\u00e2rli \u00een ochii bulbuca\u0163i ai balaurului. \u015ei \u00een vreme ce balaurul \u00ee\u015fi freca \u015fi \u00ee\u015fi cur\u0103\u0163a ochii, Ivan i-a retezat \u015fi celelalte capete. Dup\u0103 aceea i-a spintecat trupul \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-l buc\u0103\u0163ele l-a aruncat \u00een r\u00e2ul Coac\u0103zului, iar cele nou\u0103 capete le-a a\u015fezat sub podul C\u0103linului. El \u00eens\u0103 s-a \u00eentors \u00een izb\u0103, s-a culcat \u015fi a adormit ca \u015fi cum nimic nu se \u00eent\u00e2mplase.
\n\u200b Diminea\u0163a a venit \u015fi fratele cel mijlociu.
\n– Ei, cum a fost, l-a \u00eentrebat Ivan, ai v\u0103zut ceva \u00een timpul nop\u0163ii?
\n– Nu, n-am v\u0103zut nimic, n-a trecut pe l\u00e2ng\u0103 mine nici m\u0103car o musc\u0103, n-a \u0163iuit nici m\u0103car un \u0163\u00e2n\u0163ar.
\n– Ei, dac\u0103-i a\u015fa cum spune\u0163i, haide\u0163i cu mine, scumpii mei fra\u0163i, s\u0103 v\u0103 ar\u0103t eu \u015fi \u0163\u00e2n\u0163arul \u015fi musca!
\nIvan \u015fi-a dus fra\u0163ii sub podul C\u0103linului \u015fi le-a ar\u0103tat capetele de balauri.
\n\u2014 Ia uita\u0163i-v\u0103, zise el, ce fel de mu\u015fte \u015fi de \u0163\u00e2n\u0163ari zboar\u0103 pe-aici. Iar voi, fr\u0103\u0163iorilor, mai bine r\u0103m\u00e2nea\u0163i acas\u0103, pe cuptor, dec\u00e2t s\u0103 porni\u0163i la lupt\u0103!
\nPe fra\u0163i \u00eei cuprinse ru\u015finea.
\n– Somnul, ziser\u0103 ei, ne-a dobor\u00e2t…
\n\u00cen cea de-a treia noapte s-a preg\u0103tit s\u0103 mearg\u0103 \u015fi s\u0103 stea de paz\u0103 chiar Ivan.
\n– Plec, le-a zis el, la o lupt\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, iar voi, fr\u0103\u0163iorii mei, s\u0103 sta\u0163i treji \u015fi cu urechea la p\u00e2nd\u0103 toat\u0103 noaptea: de \u00eendat\u0103 ce m\u0103 ve\u0163i auzi fluier\u00e2nd, slobod calul, iar voi veni\u0163i c\u00e2t mai repede \u00een ajutorul meu.
\nAjunge Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran la r\u00e2ul Coac\u0103zului, se ascunde sub podul C\u0103linului \u015fi a\u015fteapt\u0103.
\n\u00cendat\u0103 ce trecu de miezul nop\u0163ii, p\u0103m\u00e2ntul cel jilav porni s\u0103 se clatine, apele r\u00e2ului \u00eencepur\u0103 a clocoti, v\u00e2nturile n\u0103valnice a vui, iar vulturii de prin stejari se puser\u0103 pe \u021bip\u0103t… Se apropia un balaur cu dou\u0103sprezece capete. Toate cele dou\u0103sprezece capete \u015fuierau, toate cele dou\u0103sprezece capete scoteau fl\u0103c\u0103ri fierbin\u0163i pe n\u0103ri. Calul balaurului avea dou\u0103sprezece aripi, p\u0103rul de pe trupul calului era de aram\u0103, iar coada \u015fi coama \u00eei erau de fier. Cum a p\u0103\u015fit balaurul pe podul C\u0103linului \u2014 calul de sub el se poticni, corbul negru de pe um\u0103r tres\u0103ri, iar c\u00e2inele negru ce venea \u00een urm\u0103 \u00ee\u015fi zb\u00e2rli blana. Balaurul lovi cu biciul \u2014 calul peste coaste, corbul peste pene, c\u00e2inele peste urechi.
\n– De ce te poticne\u015fti, calule? \u015ei de ce tu, corbule negru, tresari? Iar tu, c\u00e2ine negru, de ce te zb\u00e2rle\u015fti? Oare a\u0163i prins de veste c\u0103 Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran se afl\u0103 pe-aproape? Eu socot c\u0103 nici nu s-a n\u0103scut \u015fi chiar de s-ar fi n\u0103scut \u2014 \u00eenc\u0103 nu-i bun de lupt\u0103: o dat\u0103 doar s\u0103 suflu \u2014 \u015fi pulberea o s\u0103 se aleag\u0103 de el!
\nAtunci Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran iese de sub podul C\u0103linului \u015fi zice:
\n– Ehei, balaure, prea devreme-ncepi a te l\u0103uda, vezi s\u0103 nu dai de belea!
\n– Aha, va s\u0103 zic\u0103 aici erai, Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran! De ce-ai venit?
\n– P\u0103i, am venit s\u0103-\u0163i v\u0103d puterea vr\u0103jma\u015f\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 m\u0103sor cu ea!
\n\u2014 \u00cendr\u0103zne\u015fti s\u0103 te m\u0103sori cu mine? Tu, o s\u0103rman\u0103 musc\u0103!
\nDrept r\u0103spuns Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran i-a zis balaurului:
\n– N-am venit la tine s\u0103-\u0163i spun pove\u015fti, \u015fi nici s\u0103 le ascult pe-ale tale. Am venit s\u0103 ne lupt\u0103m pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte, s\u0103-i scap pe oamenii cei buni de tine, blestematule!<\/p>\n
Ivan \u00ee\u015fi av\u00e2nt\u0103 sabia ascu\u0163it\u0103 \u015fi-i retez\u0103 balaurului trei dintre capete. Balaurul prinse din zbor capetele retezate, \u00ee\u015fi trecu peste ele degetul s\u0103u de foc, le lipi de g\u00e2tlejele lor \u015fi \u2014 pe dat\u0103, capetele se prinser\u0103 la loc, de parc\u0103 nici nu fuseser\u0103 retezate.
\nLui Ivan \u00eei venea tare greu: balaurul cu \u015fuier\u0103turile \u00eel asurzea, cu fl\u0103c\u0103rile \u00eel ardea \u015fi-l frigea, cu sc\u00e2nteile \u00eel orbea, \u015fi pe deasupra \u00eel mai \u015fi \u00eempl\u00e2nt\u0103 p\u00een\u0103 la genunchi \u00een p\u0103m\u00e2ntul jilav.
\nApoi \u00eei strig\u0103 \u00een b\u0103taie de joc:
\n– Vrei poate s\u0103 te mai odihne\u015fti pu\u0163in, Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran?
\n– Vorbe\u015fti de odihn\u0103? Odihn\u0103 pe la noi \u00eenseamn\u0103 \u2014 love\u015fte, reteaz\u0103 bine, nu-\u0163i pl\u00e2nge singur de mil\u0103, zise Ivan.
\nApoi el fluier\u0103 cu putere \u015fi \u00ee\u015fi arunc\u0103 m\u0103nu\u015fa dreapt\u0103 \u00een mica izb\u0103 \u00een care se aflau fra\u0163ii s\u0103i. M\u0103nu\u015fa sparse sticla din geamul izbei, \u00eens\u0103 fra\u0163ii dormeau du\u015fi, nu auzeau nimic…
\nIvan \u00ee\u015fi adun\u0103 puterile, se mai av\u00e2nt\u0103 o dat\u0103, mai tare ca \u00eenainte, \u015fi-i retez\u0103 balaurului \u015fase capete. Balaurul le prinse din zbor, \u015fi pe acestea, \u00ee\u015fi trecu peste ele degetul s\u0103u de foc, le lipi de g\u00e2tlejuri \u015fi iar\u0103\u015fi toate capetele erau la locul lor. Apoi se n\u0103pusti asupra lui Ivan \u015fi-l \u00eempl\u00e2nt\u0103 p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u \u00een p\u0103m\u00e2ntul jilav.<\/p>\n
\u201eProast\u0103 treab\u0103,” \u00ee\u015fi zise Ivan. \u00ce\u015fi scoase m\u0103nu\u015fa st\u00e2ng\u0103 \u015fi o arunc\u0103 spre mica izb\u0103. M\u0103nu\u015fa g\u0103uri acoperi\u015ful, \u00eens\u0103 fra\u0163ii dormeau mai departe, nu auzeau nimic.
\n\u015ei iar \u00ee\u015fi lu\u0103 av\u00e2nt, pentru a treia oar\u0103, Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran \u015fi-i retez\u0103 balaurului nou\u0103 capete. Balaurul le prinse din zbor, \u00ee\u015fi trecu degetul de foc peste ele, le apropie de g\u00e2tlejuri, iar capetele se lipir\u0103 la loc \u015fi de ast\u0103 dat\u0103. Tot atunci, balaurul se n\u0103pusti la Ivan \u015fi-l \u00eempl\u00e2nt\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt p\u00e2n\u0103 la umeri…
\nIvan \u015fi-a luat c\u0103ciula \u015fi a aruncat-o \u00een mica izb\u0103. Din pricina loviturii izba s-a cutremurat p\u00e2n\u0103 \u00een temelii, iar b\u00e2rnele ei mai-mai s\u0103 se risipeasc\u0103 \u00een toate p\u0103r\u0163ile. Abia atunci s-au trezit fra\u0163ii \u015fi au auzit calul lui Ivan nechez\u00e2nd din r\u0103sputeri \u015fi zb\u0103t\u00e2ndu-se s\u0103 scape din lan\u0163.
\nFra\u0163ii au deschis grajdul, i-au dat drumul calului, iar ei au pornit alerg\u00e2nd \u00een urma lui, ca s\u0103-i vin\u0103 \u00een ajutor lui Ivan.
\nCalul lui Ivan se n\u0103pusti \u00een galop \u015fi \u00eencepu s\u0103 izbeasc\u0103 balaurul cu copitele, s\u0103-l mu\u015fte cu din\u0163ii. Balaurul prinse s\u0103 suiere, s\u0103 s\u00e2s\u00e2ie, s\u0103 \u00eenv\u0103luie calul cu puzderie de sc\u00e2ntei… \u00cen vremea asta, Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran izbuti s\u0103 ias\u0103 din p\u0103m\u00e2nt, ba f\u0103cu ce f\u0103cu de-i t\u0103ie balaurului degetul de foc \u015fi dup\u0103 aceea se apuc\u0103 s\u0103-i reteze capetele. I le retez\u0103 pe toate p\u00e2n\u0103 la ultimul, \u00eei spintec\u0103 trupul \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-l buc\u0103\u0163ele, \u00eel arunc\u0103 \u00een r\u00e2ul Coac\u0103zului.
\nTocmai atunci…ajunser\u0103 la locul luptei \u015fi fra\u0163ii s\u0103i.
\n– Halal s\u0103 v\u0103 fie, somnoro\u015filor! le-a zis Ivan. Din pricina somnului vostru era s\u0103 pl\u0103tesc eu cu capul.
\nFra\u0163ii s\u0103i l-au adus \u00een mica izb\u0103, l-au sp\u0103lat, l-au hr\u0103nit, i-au potolit setea \u015fi l-au culcat s\u0103 se odihneasc\u0103.
\n\u00cen zorii zilei Ivan s-a sculat \u015fi a \u00eenceput s\u0103 se \u00eembrace, s\u0103 se \u00eencal\u0163e.
\n– De ce te scoli cu noaptea-n cap? i-au zis fra\u0163ii. Ar trebui s\u0103 te odihne\u015fti temeinic dup\u0103 lupta cr\u00e2ncen\u0103 de ieri.
\n– Ba nu, le-a r\u0103spuns Ivan, nu-mi arde de odihn\u0103, m\u0103 duc la r\u00e2ul Coac\u0103zului s\u0103-mi caut cing\u0103toarea pe care-am pierdut-o acolo.
\n– Ia te uit\u0103, ce-\u0163i mai d\u0103 prin minte, au zis fra\u0163ii. Las\u0103 c\u0103 trecem prin ora\u015f si-\u0163i cumperi una nou\u0103.
\n– Ba nu, eu de cing\u0103toarea mea am nevoie!
\n\u015ei porni Ivan c\u0103tre r\u00e2ul Coac\u0103zului, dar nu se apuc\u0103 s\u0103-\u015fi caute cing\u0103toarea, ci trecu pe podul C\u0103linului pe cel\u0103lalt mal \u015fi se furi\u015f\u0103 pe nesim\u0163ite p\u00e2n\u0103 la palatele de piatr\u0103 ale balaurilor.
\nS-a apropiat de un gemule\u0163 deschis \u015fi a tras cu urechea: oare nu se pune la cale ceva r\u0103u \u00eempotriva lui?
\nC\u00e2nd s-a uitat \u00een\u0103untru, ce s\u0103 vad\u0103? \u00cen palate \u015fedeau cele trei neveste ale balaurilor, \u00eempreun\u0103 cu mama lor, zmeoaica cea b\u0103tr\u00een\u0103.
\n\u015ei cum \u015fedeau acolo, puneau lucrurile la cale.
\nPrima dintre ele zise:
\n– Las-c\u0103 m\u0103 r\u0103zbun eu pe Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran pentru b\u0103rbatul meu! O s\u0103 i-o iau \u00eenainte \u015fi, pe drumul ce-l are de str\u0103b\u0103tut, ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii lui, o s\u0103 st\u00e2rnesc o ar\u015fi\u0163\u0103 grozav\u0103, iar eu o s\u0103 m\u0103 prefac \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103. C\u00e2nd se vor repezi c\u00e2te\u015fi trei s\u0103-\u015fi potoleasc\u0103 setea \u2014 mor\u0163i or s\u0103 se pr\u0103bu\u015feasc\u0103 de la prima \u00eenghi\u0163itur\u0103 de ap\u0103.
\n– Bine te-ai g\u00e2ndit s\u0103 faci, \u00eencuviin\u0163\u0103 zmeoaica cea b\u0103tr\u00e2n\u0103.
\nA doua zise:
\n– Eu o s\u0103 m\u0103 prefac \u00eentr-un m\u0103r \u00eenc\u0103rcat de roade. De vor vrea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce c\u00e2te un m\u0103r \u2014 pe dat\u0103 vor fi sf\u00e2\u015fia\u0163i \u00een mii de f\u0103r\u00e2me!
\n– \u015ei tu te-ai g\u00eendit bine, a l\u0103udat-o zmeoaica cea b\u0103tr\u00e2n\u0103.
\n– Eu una, zise cea de-a treia, o s\u0103 aduc peste ei un val de picoteal\u0103 \u015fi de somn, apoi o s\u0103 le-o iau \u00eenainte, o s\u0103 m\u0103 prefac \u00eentr-un covor moale cu perne de m\u0103tas\u0103. Cum vor \u00eencerca fra\u0163ii s\u0103 se culce, s\u0103 se odihneasc\u0103, pe dat\u0103 \u00eei va p\u00e2rjoli focul!
\n– \u015ei tu te-ai g\u00eendit bine! rosti zmeoaica. Ei, \u015fi dac\u0103 nu ve\u0163i putea voi s\u0103 le veni\u0163i de hac, m\u00eeine pornesc \u015fi eu s\u0103-i ajung din urm\u0103 \u015fi s\u0103-i \u00eenghit pe to\u0163i trei!
\nIvan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran a stat s\u0103 asculte p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t vorbele lor \u015fi s-a \u00eentors la fra\u0163ii s\u0103i.
\n– Ei, cum e, Ivanu\u015fka, \u0163i-ai g\u0103sit cing\u0103toarea? l-au \u00eentrebat fra\u0163ii.
\n– G\u0103sit.
\n– Nu merita s\u0103-\u0163i pierzi vremea pentru at\u00e2ta lucru!
\n– Ba merita, fra\u0163ilor.
\n\u015ei \u00eendat\u0103 dup\u0103 asta, tustrei fra\u0163ii se preg\u0103tir\u0103 \u00een mare grab\u0103 \u015fi pornir\u0103 la drum.
\nAu mers \u015fi-au mers, str\u0103b\u0103t\u00e2nd c\u00e2mpuri \u015fi lunci \u00eentinse. Era zi fierbinte, uscat\u0103 \u015fi lor le era grozav de sete, abia se mai \u0163ineau pe picioare. Tocmai atunci, c\u00e2nd s-au uitat mai bine, au v\u0103zut o f\u00e2nt\u00e2n\u0103, iar \u00een ea, plutind deasupra pe ap\u0103 un c\u0103u\u015f mic de argint. Fra\u0163ii i-au zis lui Ivan:
\n– Hai, fr\u0103\u0163ioare, s\u0103 facem un popas, s\u0103 ne \u00eendestul\u0103m cu ap\u0103 rece \u015fi s\u0103 ad\u0103p\u0103m caii.
\n– Cine \u015ftie ce ap\u0103 e \u00een f\u00e2nt\u00e2na aceea, le-a r\u0103spuns Ivan. Poate s\u0103 fie necurat\u0103 \u015fi otr\u0103vitoare.
\n\u015ei desc\u0103lec\u00e2nd, \u00eencepu s\u0103 izbeasc\u0103 f\u00e2nt\u00e2na cu sabia, t\u0103ind \u015fi \u00eempung\u00e2nd. Iar f\u00e2nt\u00e2na porni s\u0103 geam\u0103 \u015fi izbucni \u00een hohote de pl\u00e2ns. Tot atunci se l\u0103s\u0103 o cea\u0163\u0103 groas\u0103, dogoarea \u00ee\u015fi sc\u0103zu puterea \u015fi pe fra\u0163i \u00eencet\u0103 s\u0103-i mai chinuiasc\u0103 setea.
\n– Acuma a\u0163i v\u0103zut \u015fi voi, fra\u0163ilor, ce fel de ap\u0103 era \u00een f\u00e2nt\u00e2na asta! zise Ivan.
\n– V\u0103zut, cum s\u0103 nu fi v\u0103zut, fr\u0103\u0163ioare!
\n\u015ei au pornit mai departe la drum.”
\nS\u0103 fi mers mult, s\u0103 fi mers pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 v\u0103zur\u0103 deodat\u0103 un m\u0103r. M\u0103rul era \u00eenc\u0103rcat cu mere mari \u015fi rumene.
\nFra\u0163ii desc\u0103lecar\u0103 \u015fi abia a\u015fteptau s\u0103 rup\u0103 din merele acelea, dar Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran a alergat \u00eenaintea lor \u015fi lovind cu sabia a \u00eenceput s\u0103 reteze tulpina m\u0103rului chiar de la r\u0103d\u0103cin\u0103. \u015ei m\u0103rul porni s\u0103 geam\u0103 \u015fi s\u0103 \u0163ipe…
\n– Acuma a\u0163i v\u0103zut \u015fi voi, fra\u0163ilor, ce fel de m\u0103r era acesta! Nu erau bune la gust merele din el.
\n\u015ei iar au \u00eenc\u0103lecat tustrei fra\u0163ii \u015fi au pornit mai departe.
\n\u015ei-au mers, \u015fi-au tot mers p\u00een\u0103 i-a cuprins osteneala. \u015ei ce s\u0103 vad\u0103? Nu departe, \u00een c\u00e2mpie era \u00eentins un covor \u00eenflorat \u015fi moale, iar pe covor se aflau perne umplute cu puf.
\n– Ar fi bine s\u0103 ne \u00eentindem pe covorul \u0103sta, s\u0103 ne odihnim \u015fi s\u0103 a\u0163ipim \u015fi noi vreun ceas, au zis fra\u021bii.
\n– Ba nicidecum fra\u0163ilor, n-o s\u0103 ne fie prea moale de ne culc\u0103m pe acest covor, le-a r\u0103spuns Ivan.
\nFra\u0163ii s-au sup\u0103rat pe el:
\n– \u015ei de ce, m\u0103 rog, ne tot pov\u0103\u0163uie\u015fti: asta nu se poate, cealalt\u0103 nu-i voie! C\u0103 doar avem \u015fi noi cap s\u0103 judec\u0103m \u015fi singuri!
\nIvan nu le r\u0103spunse nici o vorbuli\u0163\u0103, doar \u00ee\u015fi desprinse cing\u0103toarea de la br\u00e2u \u015fi o azv\u00e2rli pe covor. Cing\u0103toarea fu cuprins\u0103 de fl\u0103c\u0103ri \u015fi arse toat\u0103, nu r\u0103mase nici urm\u0103 din ea.
\n– Iat\u0103, a\u015fa s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu voi! zise Ivan.
\nApoi se apropie de covor \u015fi prinse s\u0103 spintece cu sabia \u015fi covorul \u015fi pernele f\u0103c\u00e2ndu-le pe toate f\u0103r\u00e2me. Dup\u0103 ce le spintec\u0103 \u015fi le sf\u00e2\u015fie arunc\u0103 zdren\u0163ele \u00een toate p\u0103r\u0163ile \u015fi zise:
\n– Degeaba, fra\u0163ii mei, m-a\u0163i mustrat! C\u0103ci doar\u0103 \u015fi f\u00e2nt\u00e2na, \u015fi m\u0103rul, \u015fi covorul nu erau altceva dec\u00e2t nevestele balaurilor. Au vrut s\u0103 ne ucid\u0103, dar nu le-a mers: au murit ele \u2014 nu noi!
\nFra\u0163ii \u015fi-au recunoscut gre\u015feala \u015fi au plecat mai departe.
\nS\u0103 fi mers mult, s\u0103 fi mers pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 deodat\u0103 cerul se \u00eentunec\u0103, v\u00e2ntul \u00eencepu s\u0103 v\u00e2j\u00e2ie, iar p\u0103m\u00e2ntul s\u0103 vuiasc\u0103: \u00een urma lor venea \u00een zbor zmeoaica cea b\u0103tr\u00e2n\u0103. \u015ei-a c\u0103scat botul \u2014 o falc\u0103-n cer \u015fi alta \u00een p\u0103m\u00e2nt \u2014 vr\u00e2nd s\u0103-l \u00eenghit\u0103 pe Ivan \u015fi pe fra\u0163ii lui. Dar nici voinicii nu erau pro\u015fti, aruncar\u0103 \u00een botul zmeoaicei traistele lor cu merinde de drum \u015fi cu sare. Zmeoaica s-a bucurat \u2014 g\u00e2ndea c\u0103-l \u00een\u015ff\u0103case pe Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran \u015fi pe fra\u0163ii lui. A\u015fa c\u0103 s-a oprit ca s\u0103-i mestece \u00een voie. \u00cendat\u0103 ce afl\u0103 \u00eens\u0103 despre ce-i vorba, scuip\u0103 traistele c\u00e2t colo \u015fi se n\u0103pusti din nou pe urmele fra\u0163ilor. Mai avea pu\u0163in \u015fi-i ajungea din urm\u0103…
\nV\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu mai poate sc\u0103pa de primejdie, Ivan \u00ee\u015fi \u00eemboldi calul s\u0103 alerge din toate puterile, iar fra\u0163ii se \u0163ineau str\u00e2ns dup\u0103 el. A\u015fa au alergat, au alergat, au galopat, au tot galopat. C\u00e2nd, ce s\u0103 vad\u0103? \u00cen fa\u0163a lor se \u00een\u0103l\u021ba o patcov\u00e2rie, iar \u00een potcov\u0103rie st\u0103teau \u015fi lucrau doisprezece me\u015fteri potcovari.
\n– Potcovarilor, hei, potcovarilor, le-a strigat Ivan, \u00eeng\u0103dui\u0163i-ne s\u0103 intr\u0103m \u00een potcov\u0103ria voastr\u0103!
\nPotcovarii le-au \u00eeng\u0103duit s\u0103 intre, apoi au \u00eencuiat \u00een urma lor potcov\u0103ria, pecetluind-o cu dou\u0103sprezece u\u015fi de fier \u015fi ferec\u00e2nd-o cu dou\u0103sprezece lac\u0103te.
\nZmeoaica a venit \u00een zbor p\u00e2n\u0103 la potcov\u0103rie \u015fi a prins a urla:
\n– Potcovarilor, hei, potcovarilor, \u00eendat\u0103 s\u0103 mi-i da\u0163i pe Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran \u015fi pe fra\u0163ii lui!
\nIar potcovarii i-au r\u0103spuns:
\n– Deschide cu limba cele dou\u0103sprezece u\u015fi de fier \u015fi ia-\u0163i-i singur\u0103!
\n\u015ei s-a pornit zmeoaica s\u0103 ling\u0103 u\u015file de fier ca s\u0103 le desferece. A lins \u015fi-a tot lins, a lins \u015fi-a tot lins p\u00een\u0103 a sub\u021biat unsprezece u\u015fi. Mai avea o u\u015f\u0103, una singur\u0103 mai r\u0103m\u0103sese ferecat\u0103.
\nGrozav ostenise zmeoaica, a\u015fa c\u0103 se a\u015fez\u0103 s\u0103 se mai odihneasc\u0103.
\nPe dat\u0103 Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran se n\u0103pusti afar\u0103 din potcov\u0103rie, \u00een\u015ff\u0103c\u0103 zmeoaica \u015fi o izbi din toate puterile de pietre. H\u00e2rca se sf\u0103r\u00e2m\u0103 pref\u0103c\u00e2ndu-se \u00eentr-o pulbere m\u0103runt\u0103, iar v\u00e2ntul risipi \u00een toate p\u0103r\u0163ile pulberea aceea. De atunci \u00eenainte to\u0163i balaurii \u015fi toate zmeoaicele au fost st\u00e2rpite de prin partea locului \u015fi oamenii au \u00eenceput s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 se mai team\u0103 de astfel de lighioane.
\nIar Ivan \u2014 fecior-de-\u0163\u0103ran \u00eempreun\u0103 cu fra\u0163ii lui se \u00eentoarser\u0103 acas\u0103, la mama \u015fi la tat\u0103l lor. \u015ei prinser\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi s\u0103 munceasc\u0103 la fel ca mai \u00eenainte: s\u0103 are ogorul, s\u0103 semene gr\u00e2u\u015forul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Au fost odat\u0103 \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un mo\u015f \u015fi-o bab\u0103, care aveau trei feciori. Pe cel mai mic \u00eel chema Ivanu\u015fka. Tr\u0103iau la un loc \u2014 nu leneveau, cu tragere … <\/p>\n