A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103 un \u00eemp\u0103rat, Berindei-\u00eemp\u0103rat, care avea trei feciori; pe mezin \u00eel chema Ivan.
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul acesta avea o livad\u0103 minunat\u0103; \u00een livad\u0103 cre\u015ftea un m\u0103r cu mere de aur.<\/p>\n
De la o vreme, \u00een livada \u00eemp\u0103ratului, cineva se furi\u015fa \u2014 mere de aur fura. \u00cemp\u0103ratului \u00eei p\u0103rea tare r\u0103u de livada sa. El \u00ee\u015fi trimise acolo to\u0163i p\u0103zitorii. Dar nici un fel de p\u0103zitori n-au fost \u00een stare s\u0103 prind\u0103 ho\u0163ul.
\n\u00cemp\u0103ratul se \u00eentrist\u0103 \u015fi nu mai vroi nici s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, nici s\u0103 bea. Feciorii \u00eencepur\u0103 s\u0103-l \u00eemb\u0103rb\u0103teze:
\n– T\u0103icu\u0163ule scump, nu mai fi trist! Las’ c\u0103 ne ducem noi s\u0103 p\u0103zim gr\u0103dina.
\nCel mai mare dintre feciori zise:
\n– Azi o s\u0103 fie r\u00e2ndul meu, m\u0103 duc eu s\u0103 p\u0103zesc gr\u0103dina \u015fi s\u0103 prind ho\u0163ul.
\n\u015ei feciorul cel mare plec\u0103. Dar oric\u00e2t umbl\u0103 el toat\u0103 seara, nu prinse pe nimeni \u015fi, cuib\u0103rindu-se \u00een iarba moale \u2014 adormi.
\nDiminea\u0163a, \u00eemp\u0103ratul l-a \u00eentrebat:
\n– Ia zi, ai vreo veste bun\u0103 pentru mine, ai v\u0103zut ho\u0163ul?
\n– Nu, drag\u0103 t\u0103icu\u0163ule, n-am dormit toat\u0103 noaptea. Un ochi n-am \u00eenchis, dar de v\u0103zut n-am v\u0103zut pe nimeni.
\n\u00cen noaptea urm\u0103toare s-a dus s\u0103 fac\u0103 de paz\u0103 feciorul mijlociu, care dormi \u015fi el p\u00e2n\u0103 c\u0103tre ziu\u0103, iar a doua zi diminea\u0163a spuse c\u0103 n-a v\u0103zut ho\u0163ul.
\nVeni r\u00e2ndul mezinului, s\u0103 fac\u0103 de paz\u0103. \u015ei s-a dus Ivan-Tarevici s\u0103 p\u0103zeasc\u0103 gr\u0103dina tat\u0103lui s\u0103u. \u00cei era team\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 se a\u015feze o clip\u0103, darmite \u00eenc\u0103 s\u0103 se culce. De \u00eendat\u0103 ce-l n\u0103p\u0103dea somnul, se sp\u0103la repede cu rou\u0103 de pe iarb\u0103 \u015fi somnul pierea de pe pleoapele lui.
\nTrecuse de miezul nop\u0163ii c\u00e2nd deodat\u0103 i se n\u0103z\u0103ri c\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103 e lumin\u0103. Mai mult\u0103, din ce \u00een ce mai mult\u0103 lumin\u0103. Dintr-un cap\u0103t \u00een altul gr\u0103dina era sc\u0103ldat\u0103 \u00een lumin\u0103 ca ziua. \u015ei-atunci v\u0103zu cum pe m\u0103rul cu pricina se las\u0103 din zbor Pas\u0103rea-de-foc \u015fi \u00eencepe s\u0103 loveasc\u0103 merele cu ciocul.
\nIvan-Tarevici se furi\u015f\u0103 \u00eenceti\u015for p\u00e2n\u0103 la m\u0103r \u015fi \u00eenh\u0103\u0163\u0103 pas\u0103rea de coad\u0103. Pas\u0103rea-de-foc zv\u00e2cni \u015fi \u00ee\u015fi lu\u0103 zborul, iar el r\u0103mase cu o pan\u0103 din coada ei in m\u00e2n\u0103.
\nA doua zi diminea\u0163a Ivan-\u0162arevici s-a \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat tat\u0103lui s\u0103u.
\n– Ei, ce vrei s\u0103-mi spui, dragul meu Ivan, poate ai prins tu ho\u0163ul?<\/p>\n
– T\u0103icu\u0163ule drag\u0103, de prins nu l-am prins, dar am dat de urma celui care ne prad\u0103. gr\u0103dina. Uite, \u0163i-am adus o amintire de la hoa\u0163\u0103. Iar hoa\u0163a, t\u0103icu\u0163ule, e Pas\u0103rea-de-foc.
\n\u00cemp\u0103ratul lu\u0103 pana p\u0103s\u0103rii \u015fi din ziua aceea \u00eencepu s\u0103 bea \u015fi s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi nu mai fu trist. Dar iat\u0103 c\u0103 dup\u0103 o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme toate g\u00e2ndurile lui \u00eencepur\u0103 s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre Pas\u0103rea-de-foc.
\n\u00ce\u015fi chem\u0103 feciorii \u015fi le zise:
\n– Dragii mei copii, ar fi bine s\u0103 \u00eenc\u0103leca\u0163i ni\u015fte cai buni, s\u0103 pleca\u0163i \u00een lumea larg\u0103, s\u0103 cunoa\u015fte\u0163i \u015fi alte locuri, c\u0103ci cine \u015ftie? poate ve\u0163i da pe
\nundeva de urma P\u0103s\u0103rii-de-foc.
\nFeciorii au f\u0103cut plec\u0103ciune \u00een fa\u0163a p\u0103rintelui lor, au \u00eenc\u0103lecat cai buni \u015fi au pornit la drum: feciorul cel mare \u00eentr-o direc\u0163ie, cel mijlociu \u00een
\nalt\u0103 direc\u0163ie, iar Ivan-Tarevici \u00een a treia direc\u0163ie.
\nDac\u0103 Ivan-Tarevici a mers mult, ori dac\u0103 a mers pu\u0163in, cine mai \u015ftie?
\nEra o zi cald\u0103 de var\u0103. Ostenit, Ivan-\u0162arevici desc\u0103lec\u0103, \u00ee\u015fi \u00eempiedec\u0103 bine calul, iar el se cufund\u0103 \u00eentr-un somn ad\u00e2nc.
\nDac\u0103 a trecut mult\u0103 sau pu\u0163in\u0103 vreme cine ar putea spune? Doar c\u0103 atunci c\u00e2nd Ivan-\u0162arevici s-a trezit, calul ia-l de unde nu-i. A\u015fa c\u0103 s-a dus s\u0103-l caute; a umblat \u015fi-a tot umblat, dar de g\u0103sit nu i-a g\u0103sit dec\u00e2t oasele.
\n\u015ei s-a \u00eentristat Ivan-Tarevici: cum s\u0103 bat\u0103 at\u00e2ta cale f\u0103r\u0103 cal?<\/p>\n
\u201eEi, n-am \u00eencotro, \u015fi-a zis el, un lucru \u00eenceput trebuie dus p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t”.
\n\u015ei, a pornit pe jos. A mers, a mers, p\u00e2n\u0103 a obosit de moarte. Atunci s-a l\u0103sat pe iarba moale \u015fi \u015fedea acolo sup\u0103rat nevoie mare. Deodat\u0103 ie\u015fi ca din p\u0103m\u00e2nt un lup cenu\u015fiu, \u015fi alerg\u0103 \u00een calea lui:
\n– De ce e\u015fti at\u00e2t de sup\u0103rat, Ivan-Tarevici, \u015fi de ce \u015fezi aici cu capul plecat?
\n– Cum s\u0103 nu fiu m\u00e2hnit, lupule cenu\u015fiu? Am r\u0103mas f\u0103r\u0103 calul meu cel bun.
\n– Ivan-Tarevici, eu \u0163i-am m\u00e2ncat calul… Mi-e mil\u0103 de tine! Dar spune-mi, de ce ai plecat pe meleaguri \u00eendep\u0103rtate \u015fi \u00eencotro te \u00eendrep\u0163i?
\n– P\u0103i, m-a trimis t\u0103tuca s\u0103 colind prin lumea larg\u0103 \u015fi s\u0103 g\u0103sesc Pas\u0103rea-de-foc.
\n– Phiii, cu calul t\u0103u, bun cum zici c\u0103 era, nici \u00een trei ani n-ai fi ajuns la Pas\u0103rea-de-foc. \u015ei-apoi nimeni \u00een afar\u0103 de mine nu \u015ftie unde tr\u0103ie\u015fte ea. Dar, fie, de vreme ce tot \u0163i-am m\u00e2ncat calul \u2014 o s\u0103 te slujesc cu supunere \u015fi credin\u0163\u0103. Urc\u0103-te \u00een spatele meu \u015fi \u0163ine-te zdrav\u0103n.
\nIvan-Tarevici l-a \u00eenc\u0103lecat \u015fi lupul cenu\u015fiu o lu\u0103 la goan\u0103 \u2014 prin p\u0103duri albastre pe nesim\u0163ite trecea, iar coada c\u0103rare peste lacuri o a\u015fternea. Dac\u0103 au mers mult ori pu\u0163in, cine mai \u015ftie? At\u00e2ta doar c\u0103 tot gonind, au ajuns la o cetate cu ziduri \u00eenalte. Lupul cenu\u015fiu zise:
\n– Ascult\u0103, Ivan-Tarevici, ce spun \u015fi \u0163ine minte. Sari zidul, nu te teme: e o or\u0103 potrivit\u0103, to\u0163i paznicii dorm. O s\u0103 vezi \u00een turnul cet\u0103\u0163ii o fer\u0103struic\u0103, pe pervazul acesteia e o colivie de aur, iar \u00een colivie se afl\u0103 Pas\u0103rea-de-foc. Tu ia pas\u0103rea, ascunde-o \u00een s\u00e2n, dar fii cu b\u0103gare de seam\u0103, nu cumva s\u0103 te atingi de colivie!
\nIvan-\u0162arevici s\u0103ri zidul, v\u0103zu turnul cu fer\u0103struica pe pervazul c\u0103reia era colivia de aur, iar \u00een colivie \u2014 Pas\u0103rea-de-foc. Lu\u0103 pas\u0103rea, o ascunse \u00een s\u00e2n, dar nu-\u015fi putea lua ochii de la colivie. Inima \u00eei b\u0103tea s\u0103 se sparg\u0103 de tulburare: \u201eVai, ce colivie, e de aur, e nepre\u0163uit\u0103! Cum s-o las aici?!” \u015ei uit\u0103 ce-i poruncise lupul. Dar \u00eendat\u0103 ce atinse colivia, porni prin toat\u0103 cetatea o zarv\u0103 nemaipomenit\u0103: tr\u00eembi\u0163ele r\u0103sunau, tobele b\u0103teau, paznicii se trezir\u0103, \u00eel \u00eenh\u0103\u0163ar\u0103 pe Ivan-Tarevici \u015fi-l duser\u0103 la \u0163arul Afron.
\n\u0162arul Afron \u00eel \u00eentreb\u0103 m\u00e2nios:
\n– Al cui e\u015fti, \u015fi de unde vii?
\n– Sunt Ivan-\u0162arevici, feciorul lui Berindei-\u00eemp\u0103rat.
\n– Vai de mine, ce ru\u015fine! Fiu de \u0163ar \u015fi umbli dup\u0103 furat.
\n– Asta-i bun\u0103, dar c\u00e2nd pas\u0103rea dumitale zbura \u015fi livada noastr\u0103 o distrugea?
\n– Trebuia s\u0103 vii la mine, s\u0103 m\u0103 rogi din tot sufletul \u015fi \u0163i-a\u015f fi dat pas\u0103rea, din respect pentru tat\u0103-t\u0103u, Berindel-\u00cemp\u0103rat. Acuma \u00eens\u0103 am s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndesc prin toate ora\u015fele faima proast\u0103 despre voi… Dar, m\u0103 rog, dac\u0103-mi \u00eendepline\u015fti \u00eens\u0103rcinarea ce \u0163i-o voi da \u2014 te iert. Uite, \u00een cutare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, \u0163arul Kusman are un cal cu coama de aur. Adu-mi aici calul \u015fi-atunci \u00ee\u0163i dau \u015fi eu Pas\u0103rea-de-foc, cu colivie cu tot.
\nIvan-\u0162arevici s-a \u00eentristat \u015fi s-a \u00eentors la lupul cenu\u015fiu. Iar lupul f\u0103cu c\u0103tre el:
\n– Doar \u0163i-am spus s\u0103 nu clinte\u015fti din loc colivia! De ce nu mi-ai ascultat porunca?
\n– Iertare, lup cenu\u015fiu, iertare.
\n– Halal iertare… Fie, haide, \u00eencalec\u0103-m\u0103. Ai intrat \u00een hor\u0103, trebuie s\u0103 joci.
\n\u015ei iar o lu\u0103 la goan\u0103 lupul cenu\u015fiu duc\u00e2ndu-l pe Ivan-\u0162arevici. Dac\u0103 au mers mult ori pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 au ajuns \u00een goana mare p\u00e2n\u0103 la cetatea \u00een care se afla calul cu coama de aur.
\n– Sari zidul, Ivan-\u0162arevici; paznicii dorm, du-te la grajd, ia calul, dar fii cu b\u0103gare de seam\u0103, nu cumva s\u0103 te atingi de c\u0103p\u0103strul lui!
\nIvan-\u0162arevici s\u0103ri gardul cet\u0103\u021bii, acolo to\u0163i paznicii dormeau, intr\u0103 \u00een grajd, prinse calul cu coama de aur, dar r\u00e2vni la c\u0103p\u0103stru – era \u00eempodobit cu aur \u015fi pietre pre\u0163ioase; un c\u0103p\u0103stru din acesta era tocmai bun s\u0103-\u0163i plimbi calul cu el.
\nIvan-\u0162arevici atinse u\u015furel c\u0103p\u0103strul \u015fi se porni o zarv\u0103 nemaipomenit\u0103 prin toat\u0103 cetatea: tr\u00e2mbi\u0163ele r\u0103sunar\u0103, tobele b\u0103tur\u0103, paznicii se trezir\u0103, \u00eel \u00een\u015ff\u0103car\u0103 pe Ivan-\u0162arevici \u015fi-l duser\u0103 la \u0163arul Kusman.
\n– Al cui e\u015fti \u015fi de unde vii?
\n– Sunt Ivan-\u0162arevici.
\n– Ia te uit\u0103, cum \u0163i-a trecut prin minte o prostie ca asta, s\u0103 furi un cal? Un \u0163\u0103ran de r\u00e2nd nu s-ar fi \u00eenvoit s-o fac\u0103. M\u0103 rog, fie, o s\u0103 te iert, Ivan-\u0162arevici, dar numai dac\u0103-mi \u00eendepline\u015fti sarcina ce \u0163i-oi da. \u0162arul Dalmat are o fat\u0103 \u2014 Preafrumoasa Elena. R\u0103pe\u015fte-o, ad\u0103-mi-o aici \u015fi eu o s\u0103-\u0163i dau calul cu coama de aur \u00eempreun\u0103 cu c\u0103p\u0103strul lui.
\n\u015ei se duse Ivan-\u0162arevici, de ast\u0103 dat\u0103 \u015fi mai m\u00e2hnit, la lupul cenu\u015fiu.
\n– Doar \u0163i-am spus, Ivan-\u0162arevici, nu cumva s\u0103 atingi c\u0103p\u0103strul! \u015ei n-ai vrut s\u0103-mi ascul\u0163i porunca.
\n– Iertare, lup cenu\u015fiu, iertare.
\n– Halal iertare… Bine, fie, urc\u0103 \u00een spatele meu.
\n\u015ei iar o lu\u0103 la goan\u0103 lupul cenu\u015fiu, duc\u00e2ndu-l pe Ivan-\u0162arevici. Au ajuns \u00een goana mare la \u0163arul Datmat. \u00cen gr\u0103dina cet\u0103\u0163ii sale se plimba Prea-frumoasa Elena, cu slujnicele sale, cu d\u0103dacele dup\u0103 ea. Lupul cenu\u015fiu zise:
\n– De data asta nu te mai las pe tine. M\u0103 duc eu \u00eensumi. Iar tu porne\u015fte-o \u00eenapoi pe drumul pe care am venit, c\u0103 \u00eendat\u0103 te ajung \u015fi eu din urm\u0103.
\nIvan-\u0162arevici porni \u00eenapoi pe drumul pe care veniser\u0103, iar lupul cenu\u015fiu s\u0103ri zidul \u015fi \u0163u\u015fti! \u00een gr\u0103din\u0103. Se ascunse \u00eentr-un tufi\u015f \u015fi c\u00e2nd se uit\u0103 Prea-frumoasa Elena tocmai ie\u015fise afar\u0103 cu slujnicele \u015fi d\u0103dacele ei la plimbare. Se plimbar\u0103 ele c\u00e2t se plimbar\u0103, dar \u00eendat\u0103 ce se desp\u0103r\u0163i de slujnice \u015fi d\u0103dace, lupul cenu\u015fiu o \u00eenh\u0103\u0163\u0103 pe Preafrumoasa Elena, o urc\u0103 \u00een spate \u015fi o lu\u0103 la s\u0103n\u0103toasa.
\nIvan-\u0162arevici mergea, cum i s-a spus, pe drumul pe care veniser\u0103, c\u00e2nd, deodat\u0103, \u00eel ajunse din urm\u0103 lupul cenu\u015fiu, iar \u00een spatele acestuia se afla Preafrumoasa Elena. Ivan-\u0162arevici s-a bucurat, dar lupul i-a zis:
\n– Urc\u0103 iute \u00een spatele meu, nu cumva s\u0103 fi pus poter\u0103 pe urmete noastre.
\n\u015ei o lu\u0103 la goan\u0103 lupul cenu\u015fiu, \u00eempreun\u0103 cu Ivan-\u0162arevici \u015fi Prea-frumoasa Elena, \u00eenapoi de drumul pe care veniser\u0103 \u2014 prin p\u0103duri albastre pe nesim\u0163ite trecea, iar coada c\u0103rare peste r\u00e2uri \u015fi lacuri o a\u015fternea.
\nDac\u0103 au mers mult ori pu\u0163in, cine mai \u015ftie? At\u00e2ta doar c\u0103, tot gonind, au ajuns la \u0163arut Kusman. Lupul cenu\u015fiu \u00eentreb\u0103:
\n– De ce taci, Ivan-\u0162arevici, de ce e\u015fti m\u00e2hnit?
\n– P\u0103i, cum s\u0103 nu fiu m\u00e2hnit, lupule cenu\u015fiu? Cum o s\u0103 m\u0103 despart eu de m\u00e2ndre\u0163ea asta de copil\u0103? Cum s-o dau pe Preafrumoasa Elena \u00een schimbul unui cal?
\nLupul cenu\u015fiu i-a r\u0103spuns:
\n– N-o s\u0103 te despart eu de frumoasa asta, pe ea o ascundem undeva, eu m\u0103 prefac \u00een Preafrumoasa Elena \u015fi tu m\u0103 duci \u0163arului.
\nZis \u015fi f\u0103cut: pe Preafrumoasa Elena o ascunser\u0103 \u00eentr-o mic\u0103 izb\u0103 din p\u0103dure, iar lupul cenu\u015fiu se d\u0103du o dat\u0103 peste cap \u015fi se pref\u0103cu \u00eentr-o copil\u0103 aidoma Preafrumoasei Elena. Ivan-\u0162arevici \u00eel lu\u0103 \u015fi-l duse \u0163arului Kusman. \u0162arul se bucur\u0103 \u015fi-i zise cu recuno\u015ftin\u0163\u0103:
\n– \u00ce\u0163i mul\u0163umesc, Ivan-\u0162arevici, c\u0103 mi-ai adus-o ca so\u0163ie. Prime\u015fte din partea mea calul cu coam\u0103 de aur, \u00eempreun\u0103 cu c\u0103p\u0103strul lui.
\nIvan-\u0162arevici \u00eenc\u0103lec\u0103 pe calul primit \u015fi plec\u0103 dup\u0103 Preafrumoasa Elena. O lu\u0103, o urc\u0103 pe cal \u015fi pornir\u0103 am\u00e2ndoi la drum.
\n\u00centre timp, \u0163arul Kusman f\u0103cu nunta, benchetui ziua-ntreag\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, dar \u00eendat\u0103 ce veni vremea s\u0103 mearg\u0103 la culcare, c\u00e2nd o duse pe Preafrumoasa Elena \u00een iatac \u015fi se culc\u0103 \u00een pat al\u0103turi de ea, ce s\u0103 vad\u0103? un bot de lup \u00een locul tinerei so\u0163ii! De spaim\u0103 \u0163arul c\u0103zu din pat iar lupul o lu\u0103 la s\u0103n\u0103toasa. C\u00e2nd \u00eel ajunse din urm\u0103 pe Ivan-\u0162arevici lupul cenu\u015fiu \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n– Spune, Ivan-\u0162arevici, de ce mai e\u015fti at\u00e2t de \u00eeng\u00e2ndurat?
\n– P\u0103i, cum s\u0103 nu cad pe g\u00e2nduri? \u00cemi pare nespus de r\u0103u s\u0103 m\u0103 despart de o comoar\u0103 ca asta \u2014 calul cu coama de aur \u2014 \u015fi s\u0103 iau \u00een schimb Pas\u0103rea-de-foc.
\n– Las\u0103, nu te \u00eentrista, n\u0103scocesc eu ceva s\u0103 te ajut.
\n\u015ei iat\u0103-i ajun\u015fi la \u0163arul Afron. Lupul zise:
\n\u2014 Tu ascunde calul \u015fi pe Preafrumoasa Elena, iar eu m\u0103 prefac \u00eentr-un cal cu coam\u0103 de aur pe care s\u0103 i-l duci \u0163arului Afron.
\nAcestea fiind zise, o duser\u0103 \u00een p\u0103dure pe Preafrumoasa Elena, \u00eempreun\u0103 cu calul cu coama de aur. Lupul cenu\u015fiu se d\u0103du peste cap \u015fi se pref\u0103cu \u00eentr-un cal cu coama de aur. Ivan-\u0162arevici lu\u0103 calul \u015fi i-l duse \u0163arului Afron. \u0162arul se bucur\u0103 \u015fi-i d\u0103du \u00een schimb Pas\u0103rea-de-foc \u015fi colivia de aur a acesteia.
\nIvan-\u0162arevici se \u00eentoarse pe jos \u00een p\u0103dure, o urc\u0103 pe Preafrumoasa Elena pe calul cu coam\u0103 de aur, lu\u0103 colivia de aur cu Pas\u0103rea-de-foc \u015fi porni la drum spre meleagurile de ba\u015ftin\u0103.
\n\u0162arul Afron porunci s\u0103-i fie adus calul primit \u00een dar, \u00eens\u0103 tocmai c\u00eend se preg\u0103tea s\u0103-l Incalece, ce s\u0103 vad\u0103? Calul se pref\u0103cu \u00een lup cenu\u015fiu. De spaim\u0103, \u0163arul se pr\u0103bu\u015fi la p\u0103m\u00e2nt, iar lupul cenu\u015fiu o lu\u0103 la s\u0103n\u0103toasa \u015fi, \u00een cur\u00e2nd, \u00eel ajunse din urm\u0103 pe Ivan-\u0162arevici.
\n– \u015ei-acum, r\u0103m\u00e2i cu bine, Ivan-\u0162arevici, f\u0103cu el, c\u0103 eu nu pot merge mai departe.
\nIvan-\u0162arevici cobor\u00ee de pe cal \u015fi, f\u0103c\u00e2nd trei plec\u0103ciuni p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u00eei mul\u0163umi lupului cenu\u015fiu. Dar acesta zise:
\n– Las\u0103, c\u0103 doar nu ne desp\u0103r\u0163im pentru totdeauna, o s\u0103 mai ai nevoie de mine.
\nIvan-\u0162arevici g\u00e2ndi: \u201ePentru ce s\u0103 mai am nevoie de tine? C\u0103 doar toate dorin\u0163ele \u00eemi sunt \u00eendeplinite”. \u00cenc\u0103lec\u0103 pe calul cu coama de aur \u015fi o porni mai departe \u00eempreun\u0103 cu Preafrumoasa Elena \u015fi cu Pas\u0103rea-de-foc.
\nC\u00e2nd ajunse pe meleagurile sale \u00eei trecu prin minte s\u0103 pr\u00e2nzeasc\u0103. Luase cu el pu\u0163in\u0103 p\u00e2ine. A\u015fa c\u0103, m\u00e2ncar\u0103, ap\u0103 de izvor b\u0103ur\u0103 \u015fi se culcar\u0103 s\u0103 se odihneasc\u0103.
\n\u00cendat\u0103 c\u0103 Ivan-\u0162arevici adormi, d\u0103dur\u0103 peste el ceilal\u021bi doi fra\u0163i. Colindaser\u0103 alte p\u0103m\u00e2nturi c\u0103ut\u00e2nd Pas\u0103rea-de-foc \u015fi-acum se-ntorceau acas\u0103 cu m\u00e2inile goale.
\nDe cum l-au v\u0103zut, \u015fi-au dat seama c\u0103 Ivan-\u0162arevici dob\u00e2ndise totul.
\n\u015ei pe dat\u0103 c\u0103zur\u0103 la \u00eenvoial\u0103:
\n– Haide, s\u0103-l ucidem, \u015fi-atunci prada va fi a noastr\u0103.
\nHot\u0103r\u00e2rea fiind luat\u0103, ei \u00eel uciser\u0103 pe Ivan-\u0162arevici. Apoi \u00eenc\u0103lecar\u0103 pe calul cu coama de aur, luar\u0103 Pas\u0103rea-de-foc, o a\u015fezar\u0103 pe cal pe Prea-frumoasa Elena \u015fi amenin\u0163ind-o \u00eei ziser\u0103:
\n– Bag\u0103 de seam\u0103, s\u0103 nu sufli o vorb\u0103 acas\u0103!
\nIvan-\u0162arevici z\u0103cea mort, deasupra lui prinser\u0103 s\u0103 se roteasc\u0103 corbii.
\nDeodat\u0103, pe nea\u015fteptate, ajunse acolo \u00een goana mare lupul cenu\u015fiu; el \u00eenh\u0103\u0163\u0103 dintr-o mi\u015fcare un corb \u015fi un pui de corb.
\n– Tu, corbule, ia-\u0163i zborul dup\u0103 ap\u0103 vie \u015fi ap\u0103 moart\u0103. \u00cendat\u0103 ce-mi aduci ap\u0103 vie \u015fi ap\u0103 moart\u0103, \u00ee\u0163i dau \u00eenapoi puiul.
\nCorbul n-avu \u00eencotro, \u00ee\u015fi lu\u0103 zborul iar lupul r\u0103mase s\u0103-l \u0163in\u0103 prizonier pe puiul de corb. Dac\u0103 a zburat mult sau pu\u0163in corbul, cine mai \u015ftie? at\u00e2ta doar c\u0103 el aduse ap\u0103 vie \u015fi ap\u0103 moart\u0103. Lupul cenu\u015fiu stropi cu ap\u0103 moart\u0103 r\u0103nile lui Ivan-\u0162arevici, r\u0103nile se vindecar\u0103; \u00eel stropi cu ap\u0103 vie \u2014 Ivan-\u0162arevici \u00eenvie.
\n– Vai, am dormit bu\u015ftean!
\n– Ai dormit bu\u015ftean n-am ce zice, f\u0103cu lupul cenu\u015fiu. Dac\u0103 nu eram eu, nu te-ai mai fi trezit \u00een vecii vecilor. Fra\u0163ii t\u0103i, cei de-un s\u00e2nge cu tine, te-au ucis \u015fi au pus st\u0103p\u00e2nire pe bunurile tale. Haide, \u00eencalec\u0103-m\u0103 repede.
\n\u00cendat\u0103 s-au a\u015fternut la drum, gonind din r\u0103sputeri pe urmele celor doi fra\u0163i pe care i-au ajuns. Cum au dat de ei, lupul cenu\u015fiu i-a sf\u00e2\u015fiat f\u0103c\u00e2ndu-i buc\u0103\u0163ele, pe care le-a \u00eempr\u0103\u015ftiat pe toat\u0103 c\u00e2mpia.
\nIvan-\u0162arevici f\u0103cu o plec\u0103ciune ad\u00e2nc\u0103 \u00een fa\u0163a lupului cenu\u015fiu \u015fi-\u015fi lu\u0103 r\u0103mas bun de la el pentru totdeauna.
\n\u015ei se \u00eentoarse Ivan-\u0162arevici acas\u0103, c\u0103lare pe calul cu coama de aur, \u00eei aduse tat\u0103lui s\u0103u Pas\u0103rea-de-foc, iar ca so\u0163ie pentru sine \u2014 pe Preafrumoasa Elena.
\nBerindei-\u00eemp\u0103rat se bucur\u0103 v\u0103z\u00e2ndu-l \u015fi \u00eencepu s\u0103-l \u00eentrebe pe fecior de una \u2014 de alta. Iar Ivan-Tarevici se porni pe povestit: cum \u00eel ajutase lupul cenu\u015fiu s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 toate bunurile, cum l-au ucis cei doi fra\u0163i pe c\u00e2nd dormea \u015fi cum lupul cenu\u015fiu, la r\u00e2ndul lui, \u00eei sf\u00e2\u015fiase pe am\u00e2ndoi.
\nBerindei-\u00eemp\u0103rat se nec\u0103ji pu\u0163in dar \u00een scurt\u0103 vreme triste\u0163ea i se risipi. Iar Ivan-\u0162arevici se c\u0103s\u0103tori cu Preafrumoasa Elena cu care \u00eencepu s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103 – necazuri s\u0103 nu cunoasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103 un \u00eemp\u0103rat, Berindei-\u00eemp\u0103rat, care avea trei feciori; pe mezin \u00eel chema Ivan. \u015ei \u00eemp\u0103ratul acesta avea o livad\u0103 minunat\u0103; \u00een livad\u0103 cre\u015ftea … <\/p>\n