A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. Au fost odat\u0103, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 oarecare dintr-o anume \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un mo\u015f \u015fi o bab\u0103, care tr\u0103iau pe-un loc drept \u015fi netezit, de drumul mare \u2014 ocolit. \u015ei aveau ei un fecior, pe nume Matiu\u015fa.
\n\u015ei fl\u0103c\u0103ul acesta cre\u015ftea \u00eentr-o zi c\u00e2t al\u0163ii \u00eentr-un an, se ridica de ziceai c\u0103-i aluat pus la dospit, dar mai ales, zi de zi, se f\u0103cea tot mai \u00een\u0163elept.
\nC\u00e2nd \u00eemplini cincisprezece ani, b\u0103iatul \u00eencepu s\u0103 se roage de tat\u0103l \u015fi de mama sa:
\n– L\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103 plec \u00een lume! S\u0103-mi caut \u015fi eu norocul.
\nP\u0103rin\u0163ii s-au m\u00e2hnit, s-au nec\u0103jit, dar n-au avut \u00eencotro \u2014 i-au copt merinde pentru drum, \u015fi-au luat r\u0103mas bun \u015fi Matiu\u015fa porni s\u0103 cutreiere lumea.
\nDac\u0103 a mers mult ori pu\u0163in, dac\u0103 a mers aproape ori departe, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103, \u00eentr-o zi, a ajuns \u00eentr-o p\u0103dure s\u0103lbatic\u0103, \u00eentunecat\u0103.
\nAici \u00eel lovi o mare nenorocire: se dezl\u0103n\u0163uise o ploaie grozav\u0103, cu grindin\u0103. Matiu\u015fa se urc\u0103 \u00een cel mai mare stejar ca s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 de furtun\u0103, dar acolo sus, pe creang\u0103, se afla un cuib. \u00cen cuib \u0163ipau ni\u015fte pui\u015fori. Le era frig, grindina \u00eei izbea, ploaia \u00eei uda. Lui Matiu\u015fa i se f\u0103cu mil\u0103 de pui\u015fori: \u00ee\u015fi scoase caftanul, acoperi cuibul \u015fi tot acolo se ad\u0103posti \u015fi el. Apoi hr\u0103ni puii cu merindele lui de drum.<\/p>\n
Dac\u0103 a trecut mult timp ori pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103, pe nesim\u0163ite, furtuna \u015fi vremea rea s-au potolit \u015fi a ie\u015fit soarele. \u00cens\u0103 deodat\u0103, totul \u00een jur se \u00eentunec\u0103 din nou. Se st\u00e2rni un zgomot puternic. O pas\u0103re uria\u015f\u0103 \u2014 pas\u0103rea Magai se n\u0103pusti din zbor asupra cuibului \u015fi \u00eencepu s\u0103-l izbeasc\u0103, s\u0103-l loveasc\u0103 cu ciocul pe Matiu\u015fa. Dar pui\u015forii d\u0103dur\u0103 \u015fi ei grai:
\n– Nu-l atinge, mam\u0103, pe omul acesta! El ne-a acoperit cu caftanul lui, ne-a hr\u0103nit, ne-a sc\u0103pat de la moarte.
\n– De vreme ce a\u015fa stau lucrurile, vrednicule voinic, rosti pas\u0103rea Magai, rogu-te s\u0103 m\u0103 ier\u0163i, eu te luasem drept un r\u0103uf\u0103c\u0103tor. Iar pentru c\u0103 mi-ai hr\u0103nit puii \u015fi i-ai ocrotit de urgia furtunii o s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc cum se cuvine. Jos, l\u00e2ng\u0103 stejar, vei afla un urcior acoperit; s\u0103 bei din urciorul acela trei guri, nu mai mult, \u015fi-apoi s\u0103 vezi ce va fi.
\nMatiu\u015fa cobor\u00ee din stejar, dezgrop\u0103 urciorul din p\u0103m\u00e2nt \u015fi b\u0103u din el trei guri, nu mai mult. Pas\u0103rea Magai \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n– Ei, ce ai de spus, sim\u0163i vreo schimbare?
\n– M\u0103 simt at\u00e2t de puternic, c\u0103 dac\u0103 ar fi s\u0103 proptesc \u00eentr-o groap\u0103 un st\u00e2lp, av\u00e2ntat p\u00e2n\u0103 \u00een \u00eenaltul cerului \u015fi-apoi, opintindu-m\u0103, s\u0103 trag de el, a\u015f putea r\u0103sturna p\u0103m\u00e2ntul \u00eentreg, c\u00e2t e el de mare.
\n– Ei, \u015fi-acuma, haide, mergi s\u0103n\u0103tos, dar \u0163ine minte: nu te l\u0103uda degeaba cu puterea ta, nu te l\u0103sa pe t\u00e2njal\u0103 \u00een nici o munc\u0103, iar dac\u0103 te va lovi vreo nenorocire, s\u0103 cau\u0163i urciorul cu b\u0103utura t\u0103m\u0103duitoare \u00een acela\u015fi loc!<\/p>\n
\u015ei din nou se l\u0103s\u0103 \u00eentunericul de jur \u00eemprejur: pas\u0103rea \u00ee\u015fi desf\u0103cu aripile, s-a \u00een\u0103l\u0163at deasupra p\u0103durii \u015fi a zburat.
\nMatiu\u015fa ie\u015fi din p\u0103dure \u015fi, la pu\u0163in\u0103 vreme dup\u0103 aceea, ap\u0103ru \u00een calea lui un mare ora\u015f. Cum trecu de barier\u0103, \u00eei t\u0103ie drumul c\u0103m\u0103ra\u015ful \u0163arului:
\n– Hei, tu, s\u0103r\u0103ntocule! D\u0103-te la o parte!
\nMatiu\u015fa se d\u0103du la o parte, iar c\u0103m\u0103ra\u015ful \u0163arului opri calul \u015fi-i spuse:
\n– Ce-i, voinicule, la ce munc\u0103 r\u00e2vne\u015fti, ori de munc\u0103 te fere\u015fti? Dac\u0103 \u00eens\u0103 cau\u0163i ceva de lucru, vino cu mine, c\u0103 te bag \u00een slujb\u0103 s\u0103 cari ap\u0103 pentru curtea \u0163arului.
\nA\u015fa ajunse Matiu\u015fa sacagiu la curtea \u0163arului. Din zori de zi \u015fi p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu c\u0103ra \u00eentruna ap\u0103, dar de dormit n-avea unde: totul p\u00e2n\u0103 la ultimul loc\u015for era ocupat de slujitorii cur\u0163ii. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se aciui \u015fi el pentru noapte \u00een curtea din dos, acolo unde se aruncau gunoaiele \u015fi se desc\u0103rca cenu\u015fa de la sobele palatului. De aceea \u00eel \u015fi porecliser\u0103 cei de la curte: Matiu\u015fa Cenu\u015fiul.
\n\u021aarul nu era c\u0103s\u0103torit, \u00ee\u015fi tot c\u0103uta, dar nu-\u015fi g\u0103sea, so\u0163ie: una nu-i pl\u0103cea, alta era ur\u00e2t\u0103 a\u015fa c\u0103 r\u0103m\u0103sese ne\u00eensurat.
\nTocmai atunci ajunsese la urechile \u0163arului un zvon, cum c\u0103 peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, \u0163arul Vahramei are o fiic\u0103, viteaz\u0103 \u015fi-at\u00e2t de frumoas\u0103 c\u0103 n-are seam\u0103n pe lume. Porniser\u0103 mul\u0163i spre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Vahramei \u00een pe\u0163it, \u015fi prin\u0163i \u015fi feciori de regi, dar \u00eenapoi nu se \u00eentorsese \u00eenc\u0103 nici unul: cu to\u0163ii pieriser\u0103 \u00een lupt\u0103 cr\u00e2ncen\u0103
\nDe cum afl\u0103 \u0163arul nostru zvonul despre \u0163arevna din \u00eendep\u0103rtata \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, \u00ee\u015fi zise: \u201eDac\u0103 trimit soli care s-o pe\u0163easc\u0103 pe \u0163arevna aceea, to\u0163i \u0163arii \u015fi to\u0163i regii or s\u0103 m\u0103 pizmuiasc\u0103. Se va duce vestea p\u00e2n\u0103 h\u0103t-departe, pe toate meleagurile, prin toate ora\u015fele, c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 mai frumoas\u0103 dec\u00e2t a mea nu se afi\u0103 nic\u0103ieri pe lume.” \u015ei, \u00een mare grab\u0103, porunci s\u0103 fie gata de plecare o corabie. \u015ei chem\u00e2ndu-i pe to\u0163i prin\u0163ii \u015fi pe to\u0163i boierii, \u00eei \u00eentreb\u0103:
\n– Se afl\u0103 printre voi careva doritor s\u0103 mearg\u0103 peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, tocmai la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, ca s-o pe\u0163easc\u0103 pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna?
\nCei de fa\u0163\u0103 \u00eens\u0103 t\u0103ceau, vorba ceea: cel mare se ascunde dup\u0103 cel mijlociu, mijlociul dup\u0103 cel mic, iar celui mic ce s\u0103-i mai ceri?
\nA doua zi, chem\u00e2ndu-i pe feciorii boierilor \u015fi ai negustorilor de vaz\u0103, \u0163arul \u00eentreb\u0103 din nou:
\n– Care dintre voi se \u00eenvoie\u015fte s\u0103 mearg\u0103 peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, tocmai la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, ca s-o pe\u0163easc\u0103 pentru mine pe viteaz\u0103 Nastasia Vahrameevna?
\n\u015ei din nou: cel mare se ascunse dup\u0103 cel mijlociu, mijlociul dup\u0103 cel mic, iar celui mic \u2014 ce s\u0103-i mai ceri?
\nA treia zi fur\u0103 chema\u0163i la curtea palatului to\u0163i me\u015fte\u015fugarii \u015fi negustorii de r\u00e2nd. Iar \u0163arul, ie\u015fi \u00een pridvorul frumos \u00eempodobit \u015fi \u00eentreb\u0103:
\n– Care dintre voi, fiilor, vrea s\u0103 mearg\u0103 peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, tocmai la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, ca s-o pe\u0163easc\u0103 pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna?
\nDe ast\u0103 dat\u0103 se g\u0103sir\u0103 c\u00e2\u0163iva doritori s\u0103 mearg\u0103 \u00een \u0163inuturi \u00eendep\u0103rtate, de\u015fi, ce-i drept, cam pu\u0163ini. Tocmai atunci trecea pe acolo Matiu\u015fa-sacagiul.
\n\u021aarul \u00eel strig\u0103:
\n– Hei, Matiu\u015fa, Cenu\u015fiule, vino \u015fi tu cu noi departe, peste mare, ca s-o pe\u0163im pentru mine pe viteaza Nastasia Vahrameevna!
\nMatiu\u015fa r\u0103spunse:
\n– Nu-\u0163i st\u0103 \u00een putere, \u00een\u0103l\u0163imea ta, s\u0103 retezi un pom ca acela, ai grij\u0103, nu cumva s\u0103 te c\u0103ie\u015fti mai t\u00e2rziu!
\n\u021aarul se m\u00e2nie:
\n– S\u0103 nu m\u0103 \u00eenve\u0163i tu pe mine ce s\u0103 fac! Treaba ta de slug\u0103 e s\u0103-mi \u00eendepline\u015fti poruncile.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul nu mai spuse nimic \u015fi se sui pe corabie.
\nCur\u00e2nd dup\u0103 aceea venir\u0103 \u015fi ceilal\u0163i, iar vasul ridic\u0103 ancora.
\n\u015ei au plutit a\u015fa o zi \u015fi \u00eenc\u0103 o zi. S-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie o vreme senin\u0103 \u015fi cald\u0103. \u021aarul, vesel \u015fi mul\u0163umit, ie\u015fi pe punte:<\/p>\n
– Ah, ce fericire! Cal s\u0103 am \u2014 a\u015f tot goni; arc s\u0103 am \u2014 a\u015f tot ochi; palo\u015f de-a\u015f avea \u2014 n\u0103praznic m-a\u015f lupta; o frumoas\u0103 copil\u0103 de-ar fi \u2014 din s\u0103rut nu m-a\u015f opri!
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul, \u00eens\u0103 \u00eei zise:
\n\u2014 \u00cen\u0103l\u0163imea ta, arc o s\u0103 fie \u2014 dar n-o s\u0103 tragi cu el, c\u0103 \u021bie m\u00e2na mol\u00e2ie; \u015fi palo\u015f s-o afla \u2014 dar n-o s\u0103 lup\u0163i cu el m\u0103ria ta; \u015fi-un cal puternic va fi \u2014 dar nu m\u0103ria ta \u00eel vei c\u0103l\u0103ri; \u015fi-o fat\u0103 frumoas\u0103 se va ivi \u2014 dar pe altul \u00eel va \u00eendr\u0103gi.
\nAuzind vorbele acestea, \u0163arul se m\u00e2nie \u015fi mai tare ca \u00eenainte. Porunci ca Matiu\u015fa-Cenu\u015fiul s\u0103 fie legat de catarg, cu m\u00e2inile \u015fi picioarele ferecate \u00een lan\u0163uri.
\n– Iar mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd ne-om \u00eentoarce acas\u0103, dup\u0103 nunt\u0103, voi porunci s\u0103 i se reteze capul, hot\u0103r\u00ee \u0163arul.
\nSe mai scursese \u00eenc\u0103 \u015fase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi corabia ajunse pe \u0163\u0103rmul \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei lui Vahramei. O l\u0103sar\u0103 \u00een ad\u0103postul portului \u015fi a doua zi, \u0163arul se \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103 la palatul lui Vahramei.
\n– \u00cen\u0103l\u0163imea voastr\u0103, sunt \u0163arul cutarei glorioase \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ii \u015fi am venit aici cu g\u00e2nduri bune: vreau s-o pe\u0163esc pe Nastasia Vahrameevna.
\n– M\u0103 bucur, rosti \u0163arul Vahramei. Cam de multi\u015for n-au mai venit pe la noi fl\u0103c\u0103i de \u00eensurat. \u015fi Nastasia Vahrameevna a noastr\u0103 le duce dorul. Dar, ia seama, vorba dat\u0103 \u2014 datorie curat\u0103. Fata mea e puternic\u0103, e viteaz\u0103 \u015fi ne\u00eenfricat\u0103; ca s\u0103 dovede\u015fti c\u0103 e\u015fti mai viteaz \u015fi mai puternic dec\u00e2t ea, trebuie s\u0103 te supui la trei \u00eencerc\u0103ri \u015fi, dup\u0103 aceea, ia-\u021bi-o s\u0103n\u0103tos pe \u0163arevn\u0103 \u015fi pune-i pirostriile, iar de nu \u2014 s\u0103 nu te superi: cu sabia mea \u2014 capul \u00ee\u0163i voi reteza.
\nMergi acum \u015fi te odihne\u015fte, iar m\u00e2ine, \u00een zorii zilei, s\u0103 fii aici \u00eempreun\u0103 cu o\u015ftenii t\u0103i. Atunci o s\u0103 te supun la prima \u00eencercare. Am \u00een gr\u0103din\u0103 un stejar, care cre\u015fte acolo de trei sute de ani; o s\u0103-\u0163i dau un palo\u015f stra\u015fnic \u2014 c\u00e2nt\u0103re\u015fte o sut\u0103 de puduri. Dac\u0103 izbute\u015fti, dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103, s\u0103 retezi stejarul, cu palo\u015ful acesta al meu, o s\u0103-\u0163i facem cinstea s\u0103-\u0163i zicem \u2014 mire.
\n\u015ei s-a \u00eentors pe corabie \u0163arul-mire, posomor\u00e2t nevoie mare, de parc\u0103-i tot ningea \u015fi-i ploua. O\u015ftenii s\u0103i \u00eel \u00eentrebar\u0103:
\n– Din ce pricin\u0103 \u0163arul \u015fi st\u0103p\u00e2nul nostru e m\u00e2hnit, de g\u00e2nduri negre n\u0103p\u0103dit?
\n– P\u0103i cum s\u0103 nu fiu trist, m\u0103i copii? Mi s-a poruncit ca m\u00e2ine s\u0103 retez, dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103, cu un palo\u015f de o sut\u0103 de puduri, cel mai mare stejar din lume. Eh, se vede c\u0103 degeaba am f\u0103cut noi at\u00e2ta cale, c\u0103 doar mi-a\u015f fi g\u0103sit eu, vezi bine, \u015fi mai pe aproape o so\u0163ie, la fel de bun\u0103 ca asta de aici. A\u015fa c\u0103 va trebui s\u0103 ridic\u0103m ancora \u015fi s-o lu\u0103m din loc chiar acum, \u00een puterea nop\u021bii.
\n– Ba nu, zise Matiu\u015fa Cenu\u015fiul, nu se cade s\u0103 plec\u0103m, pe furi\u015f, noaptea, ca s\u0103 ne facem de ru\u015fine. Eu am spus-o \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd eram \u00een largul m\u0103rii: \u201ePalo\u015f s-o afla dar n-o s\u0103 lup\u0163i cu el m\u0103ria ta”. \u015ei chiar a\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat. Dar, m\u0103 rog, n-avem \u00eencotro, o s\u0103 vedem m\u00e2ine ce \u015fi cum, c\u0103 noaptea e un sfetnic bun. Acuma, \u00een\u0103l\u0163imea ta, culc\u0103-te \u015fi te odihne\u015fte, iar m\u00e2ine, c\u00eend ne vom duce la \u0163arul Vahramei, s\u0103 spui a\u015fa: \u201eCu o juc\u0103rie de copil ca palo\u015ful \u0103sta, n-au dec\u00e2t s\u0103 se desfete vreuna din slugile mele, c\u0103 eu, la ce bun s\u0103-mi pierd vremea?”
\n– Ehei, Matiu\u015fa Cenu\u0219iule, dac\u0103 m\u0103 sco\u0163i din \u00eencurc\u0103tura asta, n-am s\u0103 uit \u00een vecii vecilor binele pe care mi l-ai f\u0103cut!… Hei, straj\u0103, d\u0103-l jos de pe catarg pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul, scoate-i lan\u0163urile \u015fi adu-i un pahar de votc\u0103.
\n\u200b Apoi, p\u0103\u015find \u0163an\u0163o\u015f, zise:
\n– Frumoas\u0103-i \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia asta, iar lui Vahramei, chiar dac\u0103 nu-mi este pe potriv\u0103, a\u015f putea, totu\u015fi, s\u0103-i zic socru.
\nA doua zi, pe\u0163itorii venir\u0103 la \u0163arul Vahramei, unde se \u015fi adunase tot poporul, iar Nastasia Vahrameevna st\u0103tea \u00een pridvor. De cum o v\u0103zu, Matiu\u015fa Cenu\u015fiul se \u00eensenin\u0103 \u015fi se \u00eenveseli de parc\u0103 \u00eel \u00eenc\u0103lzise soarele verii.<\/p>\n
Fur\u0103 condu\u015fi la stejarul cel mare, iar \u00een urma lor, trei uria\u015fi aduceau palo\u015ful. \u0162arul-mire \u00ee\u015fi arunc\u0103 ochii asupra palo\u015fului \u015fi r\u00e2se batjocoritor:
\n– Cu palo\u015furi de-acestea, la noi se distreaz\u0103 doar copiii mici! N-are dec\u00e2t s\u0103 se desfete cu el vreunul dintre slujitorii mei, dac\u0103 are chef s\u0103 zburde, c\u0103 mie nu-mi \u015fade bine s\u0103 m\u0103 apuc de o treab\u0103 ca asta.
\nTocmai atunci ap\u0103ru Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u015fi ridic\u00e2nd palo\u015ful cu o singur\u0103 m\u00e2n\u0103, zise:
\n– Mda, nu-i f\u0103cut\u0103 pentru o m\u00e2n\u0103 de \u0163ar juc\u0103rioara asta.
\n\u015ei c\u00e2nd \u00ee\u015fi lu\u0103 av\u00e2nt o dat\u0103, sf\u0103r\u00e2m\u0103 stejarul \u00een mii de surcele, iar din palo\u015f nu r\u0103mase \u00eentreg dec\u00e2t m\u00e2nerul.
\n\u0162arevna, care-l privea pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul, se \u00eembujor\u0103 ca macul.
\nC\u00e2t despre \u0163arul-mire, el prinse un curaj grozav.
\n– Dac\u0103 n-a\u015f fi venit aici cu g\u00e2ndul c\u0103 o s\u0103 ne \u00eenrudim, socoteam o batjocur\u0103 adus\u0103 mie palo\u015ful acesta de copil.
\n– V\u0103d, v\u0103d, zise \u0163arul Vahramei, \u00eentr-adev\u0103r, cu prima \u00eencercare a\u0163i scos-o bine la cap\u0103t. M\u00e2ine o s\u0103 vedem dac\u0103 mirele se pricepe s\u0103 trag\u0103 cu arcul. Am un arc \u00een greutate de trei sute de puduri, cu s\u0103ge\u0163i de c\u00e2te cinci puduri fiecare. Cu arcul acesta trebuie s\u0103 se trag\u0103 \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie dobor\u00e2t unul din turnurile vechiului castel aflat \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cumnatului meu, Berindei. Eu o s\u0103-mi trimit acolo solii \u00eenc\u0103 de azi, astfel c\u0103 m\u00e2ine c\u0103tre sear\u0103 ei or s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u015fi-or s\u0103 ne spun\u0103 c\u00e2t de bun \u0163inta\u015f e\u015fti.
\n\u0162arul-mire amu\u0163i \u015fi se \u00eentrist\u0103. C\u00eend se \u00eentoarse pe corabie, nu mai era deloc \u00een apele lui.
\n– Pe cinstea mea, dac\u0103 a\u015f cunoa\u015fte drumul spre cas\u0103 \u015fi dac\u0103 a\u015f \u015fti s\u0103 conduc vasul, un ceas n-a\u015f mai r\u0103m\u00e2ne aici! Haide! ridica\u0163i ancora, gata, nu mai avem ce c\u0103uta prin partea locului. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia asta-i destul de posomor\u00e2t\u0103, vede\u0163i \u015fi voi, c\u00e2t despre mireas\u0103, nu prea ai la ce r\u00e2vni. A\u015fa c\u0103, s-o lu\u0103m din loc \u015fi c\u00e2t mai repede.
\n– Ba nu, \u00een\u0103l\u0163imea voastr\u0103, zise Matiu\u015fa Cenu\u015fiul, fuga pe furi\u015f nu ne face cinste, dimpotriv\u0103, ne dezonoreaz\u0103.
\n– P\u0103i ce altceva po\u0163i face? N-ai auzit ce \u00eencercare a pus la cale \u0163arul Vahramei? Naiba s\u0103-l ia cu tot cu arcul \u015fi cu mireasa lui!
\n– Adu-\u0163i aminte ce \u0163i-am spus, m\u0103ria ta: \u201eArc o s\u0103 fie dar n-o s\u0103 tragi cu el, c\u0103 \u0163i-e m\u00e2na mol\u00e2ie”. \u015ei chiar a\u015fa s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. Nu trebuia s\u0103 te \u00eentinzi mai mult dec\u00eet \u00ee\u021bi este plapoma. Dar, de vreme ce nu m-ai ascultat \u2014 acuma n-ai \u00eencotro… Din pricina arcului \u00eens\u0103, s\u0103 nu te \u00eentristezi. M\u00e2ine, cum ajungem acolo, m\u0103ria ta s\u0103 spui: \u201eCredeam c\u0103 ave\u0163i un arc pe potriva unui viteaz \u015fi c\u00e2nd v\u0103d unul numai bun s\u0103 se joace muierile cu el. Poate doar careva dintre slujitorii mei, dac\u0103 nu i s-o face sil\u0103 peste m\u0103sur\u0103, s\u0103-l \u00eencerce, c\u0103 mie, z\u0103u, nu-mi face nici o cinste.”
\n– Ah, Matveiu\u015fka Cenu\u015fiule, oare ai fi in stare s\u0103-i vii de hac arcului aceluia?
\n– De, o s\u0103 m\u0103 descurc eu cumva.
\n\u015ei \u0163arul se \u00eenveseli pe dat\u0103.
\n– S\u0103 se aduc\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eent\u00e2rziere, tuturor o\u015ftenilor c\u00e2te-un pahar de vin, iar lui Matiu\u015fa Cenu\u015fiul o s\u0103-i torn dou\u0103 potire.
\nD\u0103du vinul pe g\u00e2t \u015fi de bucurie se \u00eemb\u0103t\u0103.
\n– Ah, ce zici? ai v\u0103zut ce frumoas\u0103 e mireasa? Pe toate le-ntrece: \u015fi \u00eenalt\u0103, \u015fi bine f\u0103cut\u0103, \u015fi supus\u0103. S\u0103 vezi, dup\u0103 ce m\u0103 \u00eensor, o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 mai frumoas\u0103 dec\u00e2t a mea, dec\u00e2t Nastasia Vahrameevna a mea, nu va avea nimeni \u00een toat\u0103 lumea. Iar \u0163ie, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, o s\u0103-\u0163i d\u0103ruiesc ora\u015ful \u00eentreg \u00eempreun\u0103 cu toate \u00eemprejurimile lui.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul asculta sur\u00e2z\u00e2nd vorbele spuse la be\u0163ie.
\nA doua zi diminea\u0163a pornir\u0103 din nou cu to\u021bii la palatul lui Vahramei. Palatul \u2014 ticsit de lume.
\n\u00cen pridvorul frumos \u00eempodobit \u015fedeau Vahramei \u015fi Nastasia Vahrameevna, iar mai jos, pe trepte \u2014 prin\u021bii \u015fi boierii de mare rang.
\nNou\u0103 uria\u015fi duceau arcul, iar trei fete voinice aduceau tolba cu s\u0103ge\u0163i.
\n\u021aarul Vahramei \u00eei \u00eent\u00e2mpin\u0103 pe pe\u0163itori:
\n– Ei, gineric\u0103 ce ne-ai fost ursit, treci la treab\u0103.
\nMirele privi arcul \u015fi zise:
\n– Se poate s\u0103 v\u0103 bate\u0163i joc de mine \u00een halul \u0103sta? Ieri mi-a\u021bi adus un palo\u015f tocmai bun pentru copii, iar azi fleacul \u0103sta de arc, mai potrivit s\u0103 se joace muierile cu el, dec\u00e2t s\u0103 trag\u0103 un viteaz ca mine. N-are dec\u00e2t s\u0103 vin\u0103 s\u0103 trag\u0103 cu el vreunul dintre slujitorii mei, cel mai bicisnic dintre to\u0163i, c\u0103 mie unul mi se face grea\u0163\u0103 numai c\u00e2nd m\u0103 uit la el. Vino, uite, de pild\u0103, tu, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, \u015fi distreaz\u0103 pu\u0163in lumea asta.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eentinse coarda arcului, ochi \u015fi slobozi s\u0103geata.
\nCoarda zb\u00e2rn\u00e2i, s\u0103geata bubui, de ziceai c\u0103 tun\u0103, \u015fi se f\u0103cu nev\u0103zut\u0103 \u00een dep\u0103rtare.
\n– Lua\u0163i fleacul \u0103sta de arc din fa\u021ba noastr\u0103 \u015fi arunca\u0163i-l c\u00e2t colo: o distrac\u0163ie ca asta nu-i pentru \u0163arul nostru.
\n\u015ei Matiu\u015fa azv\u00e2rli arcul pe pardoseala de piatr\u0103, dar cu at\u00e2ta putere, c\u0103 arcul se pref\u0103cu \u00een f\u0103r\u00e2me ce se risipir\u0103 \u00een toate p\u0103r\u0163ile.
\nNastasia Vahrameevna \u00ee\u015fi plesni palmele \u015fi scoase un oftat de uimire.
\nLumea \u00eencepu s\u0103 strige:
\n– A\u015fa pe\u0163itori de isprav\u0103 mai zicem \u015fi noi! Niciodat\u0103 n-au venit aici unii ca ei.
\nIar \u0163arul-mire, de colo-colo se plimba, barba \u015fi-o tot netezea \u015fi la to\u0163i se r\u0103stea:
\n– Ia te uit\u0103 ce minune, ia te uit\u0103 ce n\u0103zdr\u0103v\u0103nie era arcul acela de copil! Eh, \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia voastr\u0103 \u00eentr-adev\u0103r e plin\u0103 de voio\u015fie, doar c\u0103-i tare micu\u0163\u0103, iar oamenii, chiar dac\u0103 par a fi buni \u015fi prieteno\u015fi, sunt cam lipsi\u0163i de vlag\u0103 fa\u0163\u0103 de oamenii de pe la noi.
\nTocmai atunci \u0163arul Vahramei \u00eei pofti pe pe\u0163itori \u00een palat:
\n– Pofti\u0163i, pofti\u0163i, dragi pe\u0163itori, intra\u0163i \u00een iatac s\u0103 gusta\u0163i din bucatele noastre, c\u0103 p\u00e2n\u0103 una alta, acu\u015fi ne vom pomeni c\u0103 s-au \u00eentors solii mei din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Berindei.
\n\u015ei chiar a\u015fa, nici nu ispr\u0103vir\u0103 bine masa c\u0103 solii se \u015fi \u00eentoarser\u0103 \u00een goana mare de la Berindei:
\n– S\u0103geata a nimerit taman \u00een vechiul castel, \u015fi a d\u0103r\u00e2mat tot acoperi\u015ful acestuia, dar, nici unul dintre oameni n-a avut de suferit.
\n\u0162arul Vahramei zise:
\n– Ei, acum v\u0103d \u015fi eu c\u0103 cei care-o pe\u0163esc pe Nastasia Vahrameevna \u00eei sunt pe potriv\u0103: nu numai c\u0103 \u015ftiu s\u0103 m\u00e2nuiasc\u0103 viteje\u015fte palo\u015ful, dar \u015fi la tras cu arcul sunt iscusi\u0163i. V\u0103 mul\u0163umesc, acum suntem to\u0163i cu inima \u00eemp\u0103cat\u0103 \u2014 \u015fi mireasa, \u015fi eu, \u015fi \u00eentreg ora\u015ful. Un lucru v\u0103 rug\u0103m, dragi oaspe\u0163i, s\u0103 nu ne judeca\u0163i pentru bucatele cu care v-am osp\u0103tat, c\u0103 n-a fost acesta osp\u0103\u0163ul de nunt\u0103, ci doar un pui de osp\u0103\u0163 \u2014 cel\u0103lalt, osp\u0103\u0163ul de nunt\u0103, o s\u0103-l facem alt\u0103 dat\u0103, la vremea cuvenit\u0103. Ast\u0103zi \u00eens\u0103, merge\u0163i de v\u0103 odihni\u0163i, pentru c\u0103 m\u00e2ine, tu, gineric\u0103, ce ne-ai fost ursit, vei purcede s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fti ultima dintre \u00eencerc\u0103ri. Am un cal. \u00cel \u0163in \u00eenchis \u00een grajd, dup\u0103 dou\u0103sprezece u\u015fi \u00eencuiat, cu dou\u0103sprezece lac\u0103te ferecat. \u015ei calului acestuia \u00eenc\u0103 nu i s-a g\u0103sit c\u0103l\u0103re\u0163 pe potriv\u0103. Oricine a \u00eencercat s\u0103-l \u00eencalece \u015fi-a g\u0103sit moartea. Ei bine, anume calul acesta trebuie dresat, ca s\u0103 aib\u0103 mirele ce \u00eenc\u0103leca atunci c\u00e2nd se va duce la cununie.
\nDe cum auzi vorbele lui Vahramei, \u0163arul-mire deveni t\u0103cut \u015fi \u00eencepu \u00een grab\u0103 s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun:
\n– Mul\u0163umim, \u00een\u0103l\u0163imea voastr\u0103, pentru osp\u0103tare, iar acum trebuie s\u0103 ne gr\u0103bim ca s\u0103 ajungem pe corabie \u00eenainte de a se l\u0103sa \u00eentunericul.
\n– Odihne\u015fte-te, odihne\u015fte-te s\u0103n\u0103tos, prinde puteri \u2014 pentru c\u0103 m\u00e2ine ai de \u00eembl\u00e2nzit ditamai diavolul, zise \u0163arul Vahramei.
\nOaspe\u0163ii cobor\u00e2r\u0103 \u00een cuprinsul portului, dar \u00eendat\u0103 ce barca lor se desprinse de mal, \u0163arul-mire le vorbi astfel:
\n– Gr\u0103bi\u0163i-v\u0103, copii, v\u00e2sli\u0163i mai cu inim\u0103. C\u0103 trebuie s\u0103 ajungem c\u00e2t mai degrab\u0103 pe corabie, \u015fi-apoi, chiar \u00een noaptea asta s\u0103 plec\u0103m de-aici. Ehei, Vahramei \u0103sta are gur\u0103 de miere \u2014 inim\u0103 de fiere: \u00een fiecare zi o nou\u0103 nenorocire. Poftim! acum i s-a n\u0103z\u0103rit s\u0103-i dresez calul acela turbat!
\nDar Matiu\u015fa Cenu\u015fiul zise:
\n– Mai \u021bii minte, \u00een\u0103l\u0163imea ta, c\u00eend \u0163i-am spus: \u201e\u015ei-un cal puternic va fi \u2014 dar nu m\u0103ria ta \u00eel vei c\u0103l\u0103ri”? \u015ei de data asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u015fa cum am zis eu. Dar\u0103 nu-i nevoie din cauza asta s-o lu\u0103m la s\u0103n\u0103toasa. M\u00e2ine, s\u0103 zici doar at\u00e2t: \u201eIa \u00eencalec\u0103, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, \u00eencearc\u0103 dac\u0103 e \u00een stare calul s\u0103 \u0163in\u0103 \u00een \u015fa un viteaz adev\u0103rat!” C\u0103 pe urm\u0103, o po\u0163i \u00eenc\u0103leca f\u0103r\u0103 grij\u0103 \u015fi m\u0103ria ta.
\n– Dar dac\u0103 fiara asta de cal are s\u0103 te ucid\u0103? \u00censeamn\u0103 c\u0103 nici eu n-o s\u0103 scap de moarte.
\n– Nu te teme de nimic, las’ c\u0103 \u00eembl\u00e2nzesc eu calul.
\n– Vai, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, n-am s\u0103 uit o sut\u0103 de ani binele ce mi-l faci!
\n\u00cenainte erai doar sacagiu, acum doresc s\u0103 fii mare nobil al \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei. O s\u0103-\u0163i d\u0103ruiesc trei ora\u015fe \u00eempreun\u0103 cu toate mo\u015fiile lor \u015fi trei hanuri mari cu toate acareturile ce \u0163in de ele. \u015ei zic\u00eend asta \u00eencepu s\u0103 fac\u0103 pe grozavul, plimb\u00e2ndu-se cu pa\u015fi m\u0103run\u0163i pe punte \u015fi strig\u00e2nd:
\n– Hei, dar de ce tac dragii mei osta\u015fi? Poruncesc s\u0103 li se aduc\u0103 fiec\u0103ruia c\u00e2te trei potire de vin.
\n\u0162arul b\u0103u un potir, mai b\u0103u unul \u015fi porni s\u0103 se f\u0103leasc\u0103:
\n– Multi fl\u0103c\u0103i de \u00eensurat au venit la Vahramei p\u00e2n\u0103 acuma, dar nici unul n-a fost cinstit cu at\u00e2tea onoruri ca mine. C\u0103 doar e lucru \u015ftiut: cine-i viteaz \u015fi cutez\u0103tor \u2014 izb\u00e2nde\u015fte \u00eentotdeauna. Nu degeaba Nastasia Vahrameevna m\u0103 privea tot timpul \u015fi nu-\u015fi mai lua ochii de la mine. C\u00e2t despre \u0163arul Vahramei \u2014 \u0103sta ar fi bucuros s\u0103-\u015fi dea toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia numai ca eu, ferit-a sf\u00e2ntul, s\u0103 nu cumva s\u0103 m\u0103 r\u0103zg\u00e2ndesc.
\nDar se-mb\u0103t\u0103 cri\u0163\u0103 \u015fi se pr\u0103v\u0103li c\u00eet era de lung, adormind pe loc.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eens\u0103, de dimineat\u0103 se scul\u0103, fa\u0163a alb\u0103 c\u0103-\u015fi sp\u0103l\u0103 \u015fi pe \u0163ar \u00eel de\u015ftept\u0103:
\n– Scoal\u0103, \u00een\u0103l\u0163imea ta, e timpul s\u0103 mergem s\u0103 dres\u0103m calul.
\n\u015ei plecar\u0103 degrab\u0103 la curtea \u0163arului.
\n\u00cen pridvorul frumos \u00eempodobit \u015fedeau \u0163arul Vahramei \u015fi Nastasia Vahrameevna, iar mai jos, pe trepte \u2014 prin\u0163ii din alaiul cr\u0103iesc \u015fi cei mai apropiati dintre boieri.
\n– Poftiti, dragi oaspe\u0163i, pofti\u0163i, c\u0103 noi am preg\u0103tit totut. Acu\u015fi vor aduce \u015fi calul!
\nCalul \u00eel aduceau dou\u0103zeci \u015fi patru de uria\u015fi, care-l tineau nu de c\u0103p\u0103stru ci cu dou\u0103zeci de odgoane groase. Uria\u015fii erau la cap\u0103tul puterilor.
\n\u0162arul-mire m\u0103sur\u0103 cu privirea calul \u015fi strig\u0103:
\n– Hei, tu, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, ia vezi, poate c\u0103l\u0103ri pe calul \u0103sta un viteaz adev\u0103rat?
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul izbuti cu mare iscusin\u0163\u0103 s\u0103 \u00eencalece calul. De-abia apucar\u0103 uria\u015fii s\u0103 fug\u0103 care-ncotro, c\u00e2nd calul, av\u00eent\u00e2ndu-se sus de tot, deasupra turnurilor palatului, \u00eel purt\u0103 pe viteazul c\u0103l\u0103re\u0163 afar\u0103, dincolo de zidurile cet\u0103\u0163ii.
\nEl goni calul p\u00e2n\u0103 pe t\u0103rmul m\u0103rii, \u00eel \u00eempotmoli \u00een nisipurile mi\u015fc\u0103toare, \u015fi prinse a-l croi f\u0103r\u0103 r\u0103gaz, cu lan\u0163ul peste crupa rotund\u0103, dar at\u00e2t de tare \u00eel croia c\u0103-i sf\u00e2\u015fia carnea p\u00e2n\u0103 la os. \u00cel croi \u015fi-l tot croi astfel p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd calul se pr\u0103bu\u015fi \u00een genunchi.
\n– Uf, \u00eembuibat afurisit, sac de nutre\u0163 ce e\u015fti, ai s\u0103 mai faci pe n\u0103r\u0103va\u015ful?
\n\u200b Calul se rug\u0103:
\n– Oh, vrednicule voinic, nu m\u0103 mai bate, nu m\u0103 schilodi! C\u0103 de-acum n-am s\u0103-ti mai ies din cuv\u00e2nt.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul, pornind calul \u00eenapoi, zise:
\n– Acuma ne \u00eentoarcem \u00een curtea palatului, eu o s\u0103-\u0163i pun \u015faua, dar \u00eendat\u0103 ce \u0163arul-mire o s\u0103 \u00eencalece, tu s\u0103 te afunzi \u00een p\u0103m\u00e2nt p\u00een\u0103 la chi\u015fi\u0163e \u015fi, c\u00e2nd te va lovi cu biciul, tu s\u0103 cazi \u00een genunchi. S\u0103 cazi de parc\u0103 \u00eei s-ar fi \u00eenc\u0103rcat o povar\u0103 de trei sute de puduri. Bag\u0103 de seam\u0103, dac\u0103 \u00ee\u0163i faci de cap, te ucid \u015fi te azv\u00e2rl corbilor s\u0103 te sf\u00e2\u0219ie.
\n– Am s\u0103 fac \u00eentocmai cum mi-ai poruncit.
\nC\u00e2nd se \u00eentoarse Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00een curtea palatului, \u0163arul-mire \u00eel \u00eentreb\u0103:
\n\u2014 Ei, poate duce calul \u0103sta un viteaz adev\u0103rat?
\n– De, pe mine m-a putut duce, dar pe m\u0103ria ta nu \u015ftiu, vom vedea.
\n\u2014 \u00cen regul\u0103, haide, \u00een\u015feua\u0163i-l degrab\u0103, s\u0103-l \u00eencerc eu singur.
\nAu \u00een\u015feuat calul, \u00eens\u0103 \u00eendat\u0103 ce \u0163arul-mire s\u0103ri \u00een \u015fa, calul se afund\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt p\u00een\u0103 la chi\u015fi\u0163e.
\n– Chiar dac\u0103 nu-i prea grozav, v\u0103d c\u0103 m\u0103 poate \u0163ine.
\n\u00cel lovi u\u015furel cu biciul \u015fi calul c\u0103zu \u00een genunchi. \u0162arul Vahramei cu Nastasia Vahrameevna, precum prin\u0163ii \u015fi boierii se minunar\u0103:
\n– P\u00e2n\u0103 azi, \u00eenc\u0103 n-am v\u0103zut pe nimeni s\u0103 aib\u0103 at\u00e2ta putere!
\n\u0162arul-mire, desc\u0103lec\u00e2nd, f\u0103cu:
\n– Nu, nu, Matiu\u015fa Cenu\u015fiule, adev\u0103ra\u0163ii viteji nu c\u0103l\u0103resc mort\u0103ciuni \u2014 cu m\u00e2r\u0163oage din astea po\u0163i s\u0103 cari doar ap\u0103 cu sacaua. Lua\u0163i-l, s\u0103 nu-l mai v\u0103d \u00een fa\u0163a ochilor, c\u0103 de nu, \u00eel azv\u00e2rl pe c\u00e2mp, s\u0103 se-nfrupte ciorile \u015fi corbii din carnea lui.
\n\u0162arul Vahramei porunci s\u0103 fie scos de acolo calul \u015fi \u00eencepu s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun. Dar \u0163arul-mire zise:
\n– Ei, \u015fi-acum, \u00een\u0103l\u0163imea voastr\u0103, de vreme ce noi am trecut cu bine prin toate \u00eencerc\u0103rile, e timpul s\u0103 aprindem lum\u00e2narea de nunt\u0103 ca s\u0103 \u00eencheiem toat\u0103 treaba.
\n– Cuv\u00e2ntul meu r\u0103m\u00e2ne neclintit, r\u0103spunse \u0163arul Vahramei.
\n\u015ei-i porunci fiicei sale s\u0103 se g\u0103teasc\u0103 de nunt\u0103.
\n\u00cen cuhniile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti nici vorb\u0103 s\u0103 se pun\u0103 berea la dospit sau vinul la limpezit \u2014 c\u0103ci \u0163arul Vahrarnei avea din bel\u015fug de toate.
\nA\u015fa c\u0103 se apucar\u0103 cu mult\u0103 voie bun\u0103 s\u0103 r\u00e2nduiasc\u0103 nunta.
\n\u00cel cununar\u0103 pe \u0163ar cu Nastasia Vahrameevna \u015fi pornir\u0103 osp\u0103\u0163ul \u015fi veselia.
\nNastasia Vahrameevna \u015fedea la masa de nunt\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi zicea: \u201eCe-ar fi s\u0103 mai pun odat\u0103 la \u00eencercare puterea b\u0103rbatului meu?”
\n\u015ei str\u00e2nse u\u015furel m\u00e2na \u0163arului-mire, dar numai cu jum\u0103tate din puterea sa. \u0162arul nu se putu st\u0103p\u00e2ni: sim\u0163i cum i se urc\u0103 s\u00e2ngele \u00een obraji \u015fi pe dat\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103du ochii peste cap. Iar mireasa g\u00e2ndi: \u201eAha, va s\u0103 zic\u0103 asta \u00ee\u0163i era puterea, viteazule! C\u00e2t de dibaci ai izbutit s\u0103 m\u0103 pe\u0163e\u015fti pe mine, o copil\u0103, printr-o \u00een\u015fel\u0103ciune, ba, pe deasupra, l-ai \u00een\u015felat \u015fi pe t\u0103icu\u0163ul meu.”
\nDar nu se d\u0103du de gol, ci \u00eei turn\u0103 \u00een pahar \u015fi \u00eel \u00eembie:
\n– Osp\u0103teaz\u0103-te, \u0163arul \u015fi st\u0103p\u00e2nul meu, so\u0163ul meu iubit.
\nIar \u00een g\u00e2nd: \u201eA\u015fteapt\u0103 tu, b\u0103rb\u0103\u0163ele, c\u0103 nu-\u0163i iert eu cu una cu dou\u0103 \u00een\u015fel\u0103ciunea asta.”
\nO fi trecut o zi, or fi trecut dou\u0103, c\u00e2t s-au tot veselit \u015fi s-au osp\u0103tat \u015fi iat\u0103 c\u0103 \u0163arul-mire se g\u00e2ndi s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun:
\n– Mul\u0163umesc, drag\u0103 socrule, pentru primire \u015fi pentru aleas\u0103 ospitalitate. A venit timpul s\u0103 plec\u0103m la casa noastr\u0103.
\nAu \u00eenc\u0103rcat toat\u0103 zestrea, \u015fi-au luat r\u0103mas bun \u015fi vasul a ie\u015fit \u00een larg.
\nDac\u0103 a mers corabia mult\u0103 sau pu\u0163in\u0103 vreme, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 \u00eentr-o zi, ie\u015find \u0163arul pe punte, \u00eel v\u0103zu pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul dormind \u2014 se cufundase \u00eentr-un somn s\u0103n\u0103tos \u015fi ad\u00e2nc, ca un viteaz ostenit ce era. Deodat\u0103, \u0163arul \u00ee\u015fi aminti ce-i spusese c\u00e2ndva Matiu\u015fa: \u201ePalo\u015f s-o afla \u2014 dar n-o s\u0103 lup\u0163i cu el m\u0103ria ta; \u015fi arc o s\u0103 fie \u2014 dar n-o s\u0103 tragi cu el, c\u0103 \u0163i-e m\u00e2na mol\u00e2ie; \u015fi-un cal puternic va fi dar nu m\u0103ria ta \u00eel vei c\u0103l\u0103ri; \u015fi-o fat\u0103 frumoas\u0103 se va ivi \u2014 dar pe altul \u00eel va \u00eendr\u0103gi”, \u015fi, amintindu-\u015fi aceste vorbe, se m\u00e2nie grozav. \u201eUnde s-a mai v\u0103zut ca o slug\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 astfel cu \u0163arul s\u0103u?”
\n\u015ei f\u0103r\u0103 de veste mintea-i fu n\u0103p\u0103dit\u0103 de un g\u00e2nd tic\u0103los. \u00cen\u015ff\u0103c\u0103 palo\u015ful \u015fi-i retez\u0103 servitorului adormit picioarele de la genunchi \u00een jos, \u015fi-apoi \u00eel \u00eembr\u00e2nci \u00een mare.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul abia avu vreme s\u0103-\u015fi apuce cu m\u00e2na picioarele retezate, dar \u00ee\u015fi puse \u00een g\u00e2nd s\u0103 ajung\u0103, oric\u00e2t de greu i-ar veni, p\u00e2n\u0103 la \u0163\u0103rm. A\u015fa c\u0103 se l\u0103s\u0103 s\u0103 pluteasc\u0103… \u015fi tot pluti \u015fi pluti pe ap\u0103 dac\u0103 pluti mult\u0103 sau pu\u0163in\u0103 vreme, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103, \u00eentr-un t\u00e2rziu, sim\u0163i c\u0103 e la cap\u0103tul puterilor. Tocmai atunci \u00ee\u0103 s\u0103lt\u0103 un val \u015fi-\u0103 arunc\u0103 pe \u0163\u0103rm. Dup\u0103 ce se odihni pu\u0163in \u00ee\u015fi aminti de pas\u0103rea Magai: \u201eC\u0103 doar n-o s\u0103 zac aici o sut\u0103 de ani. Chiar de-ar fi s\u0103 m\u0103 dau de-a rostogolul \u015fi tot o s\u0103 ajung p\u00e2n\u0103 la locul unde se afl\u0103 \u00eengropat urciorul cu b\u0103utura t\u0103m\u0103duitoare”.
\nC\u00e2nd, deodat\u0103, ce s\u0103 vad\u0103? Un om care venea dinspre \u0163\u0103rm \u00eempiedicinduse la tot pasul \u015fi se ducea direct spre mare.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eel strig\u0103:
\n\u2014 Unde te duci? Nu vezi c\u0103 intri \u00een ap\u0103?
\n– P\u0103i tocmai asta e, c\u0103 mi-s ochii \u00een \u00eentuneric \u015fi nu v\u0103d drumul.
\n– Bine, atunci \u0163ine-te dup\u0103 glasul meu.
\n– Dar cine e\u015fti tu \u015fi ce faci aici?
\n– Eu stau culcat \u2014 nu pot merge, pentru c\u0103 am picioarele retezate din genunchi.
\nOrbul veni mai aproape \u015fi zise:
\n– De vreme ce e\u015fti v\u0103z\u0103tor, urc\u0103 \u00een desaga mea. Eu am s\u0103 te duc, iar tu o s\u0103-mi spui pe unde s\u0103 merg.
\n\u015ei zic\u00e2nd asta, orbul \u00eel a\u015fez\u0103 pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00een desaga sa.
\n– Am auzit de la ni\u015fte b\u0103tr\u00e2ni cum c\u0103 s-ar afla pe aici pe undeva ap\u0103 vie. Ce bine-ar fi dac\u0103 \u015fi noi doi am da de ea! Tu \u0163i-ai vindeca picioarele, iar eu mi-a\u015f umezi ochii cu ea \u015fi a\u015f vedea lumina zilei din nou.
\n– Eu \u015ftiu unde se afl\u0103 b\u0103utura t\u0103m\u0103duitoare. Dac\u0103 o s\u0103 m\u0103 duci \u00een c\u00e2rc\u0103, o s\u0103-\u0163i ar\u0103t drumul
\n\u0218i iat\u0103 c\u0103 au mers a\u015fa \u015fi-au tot mers. C\u0103, de! Repede doar povestea se poveste\u015fte, mai anevoie fapta se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, dar orbul \u015fi ologul mergeau \u015fi tot mergeau \u00eenainte. C\u00e2nd osteneau, se opreau s\u0103 se odihneasc\u0103, m\u00e2ncau poame \u015fi ciuperci \u2014 ba uneori se procopseau \u015fi cu c\u00e2te o s\u0103lb\u0103ticiune \u2014 \u015fi din nou \u2014 la drum.
\nMerser\u0103 ei a\u015fa prin c\u00e2mpii deschise \u015fi prin p\u0103duri \u00eentunecoase, trecur\u0103 prin mla\u015ftini \u015fi stuf\u0103ri\u015furi p\u00e2n\u0103 ajunser\u0103 \u00een acea p\u0103dure \u00een care Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eei ocrotise de urgia furtunii pe puii din cuib. S-au apropiat de stejarul cu pricina, iar orbul \u015fi-a dat jos de pe umeri desaga. Matiu\u015fa Cenu\u015fiul se rostogoli p\u00e2n\u0103 la trunchiul copacului \u015fi, c\u00e2t ai clipi, dezgrop\u0103 urciorul de aram\u0103. Umezi cu licoarea t\u0103m\u0103duitoare ochii fratelui s\u0103u de cruce \u015fi \u2014 orbul \u00ee\u015fi rec\u0103p\u0103t\u0103 vederea. De bucurie, acesta r\u00e2dea \u015fi pl\u00e2ngea totodat\u0103, spun\u00e2ndu-i:
\n– Om bun, \u00ee\u021bi mul\u0163umesc! O sut\u0103 de ani am s\u0103 \u0163in minte binele ce mi l-ai f\u0103cut.
\n– Ei, \u015fi-acum, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103-mi prind \u015fi eu picioarele la loc.
\nA\u015fezar\u0103 picioarele lui Matiu\u015fa, le potrivir\u0103 cum se cuvine \u015fi-apoi le stropir\u0103 cu ap\u0103 vie \u015fi picioarele se f\u0103cur\u0103 ca mai \u00eenainte.
\n– Ei, a\u015fa va s\u0103 zic\u0103, fiecare din noi a dob\u00e2ndit ceea ce \u00eei trebuia, rosti Matiu\u015fa Cenu\u015fiul. Acuma, haide s\u0103 mergem s\u0103 afl\u0103m ce mai e nou prin \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia noastr\u0103. C\u0103 \u0163arul de aici, pentru c\u0103 l-am slujit cu credin\u0163\u0103, m-a r\u0103spl\u0103tit cu d\u0103rnicie: mi-a retezat picioarele de la genunchi pe c\u00e2nd dormeam \u015fi m-a azv\u00e2rlit \u00een mare. Trebuie numaidec\u00e2t s\u0103-l v\u0103d \u015fi s\u0103-i pl\u0103tesc cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat pentru tot binele ce mi l-a f\u0103cut.
\nApoi, fiecare din ei sorbi c\u00e2te o gur\u0103 din b\u0103utura t\u0103m\u0103duitoare \u2014 \u015fi toat\u0103 oboseala se duse de parc\u0103 le-o luase cineva cu m\u00e2na, iar puterea li se f\u0103cu de dou\u0103 ori mai mare ca \u00eenainte.
\nIe\u015fir\u0103 din p\u0103dure \u015fi, nu mult dup\u0103 aceea se ivi \u00een fa\u0163a lor \u015fi ora\u015ful. \u00cen preajma ora\u015fului, pe p\u0103\u015funile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, p\u0103\u015ftea o ciread\u0103 mare de vaci. C\u00e2nd se apropiar\u0103, Matiu\u015fa Cenu\u015fiul recunoscu \u00een v\u0103carul cirezii pe fostul s\u0103u \u0163ar. \u00cel \u00eentreb\u0103:
\n– A cui s\u0103 fie \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia asta?
\nV\u0103carul izbucni \u00een pl\u00eens:
\n– Vai mie, vai mie, oameni buni, voi nu-mi cunoa\u015fte\u0163i amarul! \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia aceasta a fost a mea, iar eu eram \u0163arul s\u0103u mai-nainte vreme, acuma \u00eens\u0103, vede\u0163i \u015fi voi, pasc vacile. Am domnit mul\u0163i ani de zile nec\u0103s\u0103torit, dar dup\u0103 aceea, duc\u00e2ndu-m\u0103 departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Vahramei, am pe\u0163it-o pe fiica acestuia, pe viteaza \u015fi ne\u00eenfricata Nastasia Vahrameevna. Aceasta, de cum a aflat c\u0103 nu sunt \u00eenzestrat cu putere de viteaz, mi-a poruncit s\u0103 pasc vacile iar ea a trecut \u00een locul meu la c\u00e2rma \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei. \u00cen fiecare zi, \u00eendat\u0103 ce aduc vacile acas\u0103, m\u0103 ceart\u0103, m\u0103 umile\u015fte cu tot soiul de vorbe \u015fi m\u0103 las\u0103 s\u0103 rabd de foame.
\n– \u00ce\u0163i mai aminte\u015fti ce-\u0163i spuneam: \u201e\u015ei-o fat\u0103 frumoas\u0103 se va ivi \u2014 dar pe altul va \u00eendr\u0103gi”? Se vede c\u0103 \u015fi de data asta s-a \u00eent\u00e2mplat a\u015fa cum am spus eu.
\nAtunci \u0163arul-v\u0103car \u00eel recunoscu pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u015fi izbucni \u00een hohote de pl\u00e2ns mai puternice ca \u00eenainte:
\n– Oh, Matveiu\u015fka Cenu\u015fiule, ajut\u0103-m\u0103 s\u0103-mi recap\u0103t \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia! Drept r\u0103splat\u0103 o s\u0103 te fac ministru, iar fratelui t\u0103u de cruce o s\u0103-i d\u0103ruiesc titlul de prin\u0163 \u015fi o \u0163\u0103ri\u015foar\u0103.
\n\u2014 Ia te uit\u0103, ce bl\u00e2nd e\u015fti \u015fi ce darnic \u00een f\u0103g\u0103duieli c\u00e2nd te afli la ananghie, se vede c\u0103 ai uitat cum m-ai r\u0103spl\u0103tit pentru felul \u00een care te-am slujit, nu-i a\u015fa? Ar trebui s\u0103 te ucid, dar nu vreau s\u0103-mi m\u00e2njesc m\u00e2inile. Car\u0103-te din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia asta, s\u0103 nu te mai v\u0103d \u00een vecii vecilor. Bag\u0103 de seam\u0103, dac\u0103-mi mai ie\u015fi vreodat\u0103 \u00een cale, singur vei fi vinovatul.
\nAuzind asemenea vorbe \u0163arul-v\u0103car se sperie de moarte \u015fi o lu\u0103 la s\u0103n\u0103toasa.
\nDoar c\u00e2t l-au z\u0103rit \u015fi s-a \u015fi f\u0103cut nev\u0103zut acel \u0163ar.
\nIar Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eempreun\u0103 cu fratele s\u0103u de cruce intrar\u0103 \u00een ora\u015f \u015fi se rugar\u0103 de o b\u0103tr\u00e2nic\u0103, ce tr\u0103ia \u00een curtea din dos a palatului, s\u0103 le \u00eeng\u0103duie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo peste noapte.
\nTot uit\u00e2ndu-se la Matiu\u015fa Cenu\u015fiul, b\u0103tr\u00e2na zise:
\n– Mi se pare c\u0103 te-am mai v\u0103zut undeva, vrednicule voinic! Nu cumva e\u015fti sacagiul care ducea ap\u0103 la curtea \u0163arului?
\nIar Matiu\u015fa Cenu\u015fiul recunoscu:
\n– Ei sunt, bunicu\u0163o.
\n– Vai de mine, puiule drag\u0103, te-ai \u00eentors viu \u015fi nev\u0103t\u0103mat, va s\u0103 zic\u0103. Pe aici se zvonise c\u0103 ai murit, chipurile. Acuma este un sacagiu nou aici \u2014 o can\u0103 de ap\u0103 nu vrea s\u0103 dea nim\u0103nui, nu-i ca tine, care le d\u0103deai \u015fi s\u0103racilor \u015fi schilozilor c\u00e2t\u0103 ap\u0103 vroiau. De aceea to\u0163i te pomenesc \u015fi te jelesc.
\n\u015ei b\u0103tr\u00e2nica noastr\u0103 se apuc\u0103 de treab\u0103. Le d\u0103du vrednicilor voinici s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea \u015fi le preg\u0103ti baia. Oaspe\u0163ii se sp\u0103lar\u0103 de praful drumului, se duse la curtea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 \u015fi le d\u0103du de \u015ftire tuturor:
\n– S-a \u00eentors \u00een ora\u015f Matiu\u015fa Cenu\u015fiul.
\nVestea ajunse \u015fi la od\u0103ile domne\u015fti. \u00cemp\u0103r\u0103teasa \u00eei porunci unei \u0163ig\u0103ncu\u015fe cu fa\u0163a smolit\u0103 \u015fi ochi de c\u0103rbune:
\n– Cheam\u0103-l aici de \u00eendat\u0103 pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul.
\n\u015ei Matiu\u015fa Cenu\u015fiul se \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103 la chemarea \u00eemp\u0103r\u0103tesei. C\u00eend l-a v\u0103zut Nastasia Vahrameevna a cobor\u00e2t fuga-fugu\u0163a din pridvorul \u00eenalt, a venit alerg\u00e2nd \u015fi l-a prins de m\u00e2inile-i albe pe voinic:
\n– Nu mi-a fost h\u0103r\u0103zit cel ce pa\u015fte vacile, ci mi-e h\u0103r\u0103zit cel ce a \u015ftiut s\u0103 m\u0103 pe\u0163easc\u0103. Credeam c\u0103 nu mai e\u015fti printre cei vii. Nesuferitul de \u0163ar povestea c\u0103, chipurile, te-ai \u00eemb\u0103tat cri\u0163\u0103 c\u00e2nd erai pe vas \u015fi ai c\u0103zut \u00een mare. Ce te-am mai pl\u00e2ns, ce te-am mai jelit, iar pe nesuferitul de \u0163ar l-am trimis s\u0103 pasc\u0103 vacile.
\n\u015ei-atunci Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eei spuse adev\u0103rul-adev\u0103rat: cum i-a retezat \u0163arul picioarele pe c\u00e2nd el dormea, cum l-a aruncat \u00een ap\u0103, iar dup\u0103 aceea, cum el \u015fi fratele lui de cruce au dob\u00e2ndit apa vie.
\n– C\u00e2t despre v\u0103car, s\u0103 nu mai vorbim. Acum s-a dus, parc\u0103 l-a \u00eenghi\u0163it p\u0103m\u00e2ntul \u015fi niciodat\u0103, de azi \u00eenainte, n-o s\u0103 mai \u00eendr\u0103zneasc\u0103 s\u0103 dea ochii cu mine.
\n\u0162arina l-a adus pe Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00een iatac \u015fi a r\u00e2nduit o mas\u0103 cu fel de fel de b\u0103uturi \u015fi m\u00e2nc\u0103ruri.
\n– M\u0103n\u00e2nc\u0103, m\u0103n\u00e2nc\u0103, drag \u015fi scump prieten!
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul, dup\u0103 ce b\u0103u \u015fi m\u00e2nc\u0103, \u00eencepu s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun:
\n– Acum trebuie s\u0103 plec, m\u0103 duc s\u0103-mi v\u0103d p\u0103rin\u0163ii.
\nNastasia Vahrameevna porunci s\u0103 i se preg\u0103teasc\u0103 o calea\u015fc\u0103.
\n– Mergi s\u0103n\u0103tos, dar s\u0103-i aduci c\u00e2t mai degrab\u0103 aici pe tat\u0103l \u015fi pe mama ta, ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi ei al\u0103turi de noi.
\n\u015ei Matiu\u015fa Cenu\u015fiul \u00eei aduse pe p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, \u015fi \u00eendat\u0103 dup\u0103 aceea au f\u0103cut nunta \u015fi un osp\u0103\u0163 de pomin\u0103.
\nMatiu\u015fa Cenu\u015fiul trecu la c\u00e2rma \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, iar pe fratele s\u0103u de cruce \u00eel investi ministru. \u015ei au \u00eenceput cu to\u0163ii s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 vie\u0163uiasc\u0103, averi s\u0103 agoniseasc\u0103, necazul s\u0103-l ocoleasc\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. Au fost odat\u0103, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 oarecare dintr-o anume \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un mo\u015f \u015fi o bab\u0103, care tr\u0103iau pe-un loc drept \u015fi netezit, de drumul mare \u2014 … <\/p>\n