A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103, \u00eentr-o oarecare \u0163ar\u0103, \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un \u00eemp\u0103rat care avea trei feciori: pe cel mai mare \u00eel chema Fedor, pe cel mijlociu \u2014 Vasili, iar pe mezin \u2014 Ivan.
\n\u00cemp\u0103ratul era b\u0103tr\u00e2n, foarte b\u0103tr\u00e2n \u015fi \u00ee\u015fi pierduse vederea \u2014 a orbit, dar auzise c\u0103 undeva departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, se afl\u0103 o gr\u0103din\u0103 \u00een care cresc merele tinere\u0163ii \u015fi o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 cu ap\u0103 vie. Dac\u0103 b\u0103tr\u00e2nul ar m\u00e2nca un singur m\u0103r din acelea \u2014 ar \u00eentineri, iar dac\u0103 \u015fi-ar sp\u0103la cu ap\u0103 vie ochii s\u0103i orbi, ar vedea din nou.
\n\u00cemp\u0103ratul f\u0103cu un osp\u0103\u0163 cum nu s-a mai pomenit, chem\u0103 la osp\u0103\u0163 pe to\u0163i prin\u0163ii \u015fi boierii \u015fi le zise:
\n– Oare se g\u0103se\u015fte printre voi, copiii mei, unul ales \u00eentre ale\u015fi, \u00eendr\u0103zne\u0163 \u00eentre indr\u0103zne\u0163i, care ar vrea s\u0103 se duc\u0103 peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului ca s\u0103-mi aduc\u0103 merele tinere\u0163ii \u015fi, \u00eentr-un urcior cu dou\u0103sprezece guri, ap\u0103 vie? Aceluia i-a\u015f l\u0103sa mo\u015ftenire jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie.
\nDar cei de fa\u0163\u0103 t\u0103ceau, vorba ceea: cel mare se ascunde dup\u0103 cel mijlociu, mijlociul dup\u0103 cel mic, iar celui mic \u2014 ce s\u0103-i mai ceri?
\nAtunci ie\u015fi \u00een fa\u0163\u0103 \u0162areviciul Fedor \u015fi zise:
\n– Nu ne rabd\u0103 inima s\u0103 \u00eenstr\u0103in\u0103m \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia. O s\u0103 plec la drum eu \u00eensumi ca s\u0103 aduc p\u0103rintelui \u015fi \u00eemp\u0103ratului meu merele tinere\u021bii \u015fi, \u00eentr-un urcior cu dou\u0103sprezece guri, ap\u0103 vie.
\n\u015ei Tareviciul Fedor se duse la grajdurile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, \u00ee\u015fi alese un cal ne\u00eenc\u0103lecat, \u00eei puse un c\u0103p\u0103stru-nec\u0103p\u0103struit, lu\u0103 un bici \u2014 nebiciuit, potrivi dou\u0103sprezece chingi \u2014 ne\u00eenchingate, \u015fi \u00eenc\u0103 una pe deasupra \u2014 nu de dragul frumusetii ci al tr\u0103iniciei… \u015ei porni \u021aareviciul Fedor la drum. De v\u0103zut \u2014 toti l-au v\u0103zut c\u00e2nd a-nc\u0103lecat, dar nici unul n-a v\u0103zut \u00eencotro s-a \u00eendreptat…
\nDac\u0103 a mers aproape, ori a mers departe, dac\u0103 a mers \u00een jos, ori a mers \u00een sus, cine \u015ftie? At\u00e2ta \u015ftim doar c\u0103 a mers zi de var\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, a mers p\u00e2n\u0103 ziua se sf\u00e2r\u015fi \u015fi soarele asfin\u021bi. \u015ei-a\u015fa a ajuns la o r\u0103scruce, din care se desp\u0103r\u021beau trei drumuri. \u00cen dreptul r\u0103scrucii se afla o lespede de piatr\u0103, se desp\u0103r\u021beau trei drumuri. \u00cen dreptul r\u0103scrucii se afla o lespede de piatr\u0103, pe care st\u0103tea scris:
\n\u201eSpre dreapta de porne\u015fti \u2014 scapi tu, dar calul \u021bi-l pr\u0103p\u0103de\u015fti. Spre st\u00eenga de porne\u015fti \u2014 scap\u0103 calul, dar tu te pr\u0103p\u0103de\u015fti. \u00cenainte de porne\u015fti \u2014 te-a\u015fteapt\u0103 \u00eensur\u0103toarea”.
\nDup\u0103 ce chibzui pu\u0163in, \u0162areviciul Fedor hot\u0103r\u00ee: \u201eHai s-o pornesc \u00eentr-acolo unde m\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u00eensur\u0103toarea”.
\n\u015ei coti pe drumul pe care \u00eel a\u015ftepta \u00eensur\u0103toarea. A mers \u015fi a tot mers, p\u00een\u0103 a ajuns \u00een fata unui turn cu acoperi\u015ful de aur. Deodat\u0103, v\u0103zu alerg\u00e2nd \u00een calea lui o preafrumoas\u0103 copil\u0103, care \u00eei zise:
\n– Fecior de \u00eemp\u0103rat, las\u0103-m\u0103 s\u0103 te scot din \u015fa, vino cu mine s\u0103 te osp\u0103tezi cu bucate \u015fi s\u0103 dormi pe s\u0103turate.
\n– Nu pot, copil\u0103 drag\u0103, de bucate n-am trebuint\u0103, iar cu somnul \u2014 n-o s\u0103-mi scurtez drumul. Trebuie s\u0103 merg mai departe.
\n– Fecior de \u00eemp\u0103rat, nu te gr\u0103bi s\u0103 pleci, gr\u0103be\u015fte-te mai bine s\u0103 faci ceea ce-\u021bi dore\u015fte inima.
\n\u015ei preafrumoasa copil\u0103 \u00eel scoase din \u015fa \u015fi \u00eel duse \u00een turn. I-a dat s\u0103 bea, l-a osp\u0103tat \u015fi-apoi \u00een pat l-a a\u015fezat. Dar de-abia apuc\u0103 \u021aareviciul Fedor s\u0103 se \u00eentind\u0103 la perete, c\u0103 acea copil\u0103 r\u0103sturn\u0103 iute patul, \u015fi el se pr\u0103bu\u015fi jos \u00een pivnit\u0103, unde era o groap\u0103 ad\u00e2nc\u0103…
\nDac\u0103 a trecut mult\u0103 sau putin\u0103 vreme, cine s\u0103 \u015ftie? Doar c\u0103 \u00eentr-o zi \u00eemp\u0103ratul iar f\u0103cu un osp\u0103\u0163, \u00eei chem\u0103 pe prin\u021bi \u015fi pe boieri \u015fi le zise:
\n– Copii, care \u00eendr\u0103zne\u0163 \u00eentre \u00eendr\u0103zne\u0163i, vrea s\u0103-mi aduc\u0103 merele tinere\u0163ii \u015fi, \u00eentr-un urcior cu dou\u0103sprezece guri, ap\u0103 vie? Aceluia i-a\u015f l\u0103sa mo\u015ftenire jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie.
\n\u015ei din nou: cel mare se ascunse dup\u0103 cel mijlociu, mijlociul dup\u0103 cel mic, iar celui mic \u2014 ce s\u0103-i mai ceri? \u015ei-atunci ie\u015fi \u00een fa\u0163\u0103 \u0162areviciul Vasili:
\n– T\u0103icu\u0163ule drag, nu m\u0103 rabd\u0103 inima s\u0103 las \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia pe m\u00e2ini str\u0103ine. O s\u0103 plec la drum eu \u00eensumi, o s\u0103 aduc lucrurile cerute \u015fi o s\u0103 \u0163i le ofer cu m\u00e2na mea.
\n\u015ei \u0162areviciul Vasili se duse la grajdurile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei, alese un cal nelnc\u0103lecat, \u00eei puse un c\u0103p\u0103stru-nec\u0103p\u0103struit, lu\u0103 un bici-nebiciuit, potrivi dou\u0103sprezece chingi-ne\u00eenchingite \u015fi \u00eenc\u0103 una pe deasupra.
\n\u015ei porni la drum \u0162areviciul Vasili. De v\u0103zut \u2014 to\u0163i l-au v\u0103zut c\u00e2nd a-nc\u0103lecat, dar nici unul n-a v\u0103zut \u00eencotro s-a \u00eendreptat… \u015ei iat\u0103 c\u0103 ajunse la r\u0103scrucea unde se afla lespedea de piatr\u0103 \u015fi citi:
\n\u201eSpre dreapta de porne\u015fti \u2014 scapi tu, dar calul \u0163i-l pr\u0103p\u0103de\u015fti. Spre st\u00e2nga de porne\u015fti \u2014 scap\u0103 calul, dar tu te pr\u0103p\u0103de\u015fti. \u00cenainte de porne\u015fti te-a\u015fteapt\u0103 \u00eensur\u0103toarea”.
\n\u0162areviciul Vasili chibzui c\u00e2t chibzui \u015fi o lu\u0103 \u00eenainte, pe drumul pe care-l a\u015ftepta \u00eensur\u0103toarea. Ajunse la turnul cu acoperi\u015ful de aur. \u00cen calea lui alerg\u0103 preafrumoasa copil\u0103 \u015fi-l pofti s\u0103 se osp\u0103teze cu bucate \u015fi s\u0103 doarm\u0103 pe s\u0103turate.
\n– Fecior de \u00eemp\u0103rat, nu te gr\u0103bi s\u0103 pleci, gr\u0103be\u015fte-te mai bine s\u0103 faci ceea ce \u00ee\u0163i dore\u015fte inina…
\n\u015ei ea l-a scos din \u015fa \u015fi l-a dus \u00een turn. I-a dat s\u0103 bea, l-a osp\u0103tat, \u015fi-apoi \u00een pat l-a a\u015fezat.
\nDar de-abia apuc\u0103 \u0162areviclul Vasili s\u0103 se \u00eentind\u0103 la perete, c\u0103 fata, r\u0103sturn\u0103 din nou patul \u015fi el se pr\u0103bu\u015fi \u00een pivni\u0163\u0103. De-acolo, de jos, cineva \u00eentreb\u0103:
\n– Cine cade din cer?
\n– Eu, \u021aareviciul Vasili. Dar cine e prizonier?
\n– Eu, \u0162areviciul Fedor.
\n– M\u0103i frate, da’ \u015ftiu c\u0103 am p\u0103\u0163it-o!
\nDac\u0103 a trecut mult\u0103 sau pu\u0163in\u0103 vreme, cine \u015ftie? Doar c\u0103 \u00eemp\u0103ratul f\u0103cu osp\u0103\u0163 pentru a treia oar\u0103 \u015fi-i chem\u0103 pe prin\u0163i \u015fi pe boieri.
\n– Care \u00eendr\u0103zne\u0163 \u00eentre indr\u0103zne\u0163i vrea s\u0103-mi aduc\u0103 merele tinere\u0163ii \u015fi, \u00eentr-un urcior cu dou\u0103sprezece guri, ap\u0103 vie? Aceluia i-a\u015f l\u0103sa mo\u015ftenire jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie.
\n\u015ei din nou cel mare se ascunse dup\u0103 cel mijlociu, mijlociul dup\u0103 cel mic, iar celui mic \u2014 ce s\u0103-i mai ceri?
\n\u015ei \u2014 atunci ie\u015fi \u00een fa\u0163\u0103 Ivan-\u0162arevici \u015fi zise:
\n– T\u0103icu\u0163ule drag, revars\u0103 binecuv\u00e2ntarea ta asupra mea, din cre\u015ftetul capului meu \u00eenfierb\u00e2ntat, p\u00e2n\u0103 la t\u0103lpile sprintenelor mele picioare, ca s\u0103 ajung departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, s\u0103 aflu, pentru tine merele tinere\u0163ii \u015fi apa vie \u015fi s\u0103-i mai aflu \u015fi pe fr\u0103\u0163iorii mei.
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul \u00eei d\u0103du binecuv\u00e2ntarea sa. Iar Ivan-\u021aarevici se duse la grajdurile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei ca s\u0103-\u015fi aleag\u0103 un cal dup\u0103 chibzuin\u0163a \u015fi dorin\u0163a sa. \u00cens\u0103, de cum se uita la vreun cal \u2014 calul \u00eencepea s\u0103 tremure, iar de punea m\u00e2na pe vreunul \u2014 calul se pr\u0103bu\u015fea la p\u0103m\u00e2nt.
\nA\u015fa c\u0103 nu putu Ivan \u021aarevici s\u0103-\u015fi aleag\u0103 un cal dup\u0103 chibzuin\u0163\u0103 \u015fi dorin\u0163\u0103. Ie\u015fi \u00eeng\u00e2ndurat, cu capul mai jos de umeri plecat. Deodat\u0103 \u00eei ie\u015fi \u00een cale o slujnic\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 de la curte:
\n– Bun\u0103 ziva, Ivan-\u021aarevici! De ce e\u015fti sup\u0103rat \u015fi-ntristat, dragul meu copil?
\n– Cum s\u0103 nu m\u0103 \u00eentristez, bunicu\u0163o, dac\u0103 nu pot g\u0103si un cal dup\u0103 chibzuin\u0163\u0103 \u015fi dorin\u0163\u0103?
\n– Ehei, de mult ar fi trebuit s\u0103 m\u0103 \u00eentrebi pe mine. Calul cel bun st\u0103 \u00een pivni\u0163\u0103 legat, cu lan\u0163uri grele ferecat. Numai dac\u0103 izbute\u015fti s\u0103-l iei \u2014 o s\u0103 ai cal dup\u0103 chibzuin\u0163\u0103 \u015fi dorin\u0163\u0103.
\nIvan-\u021aarevici se duse la pivni\u0163\u0103, izbi cu piciorul u\u015fa de fier \u015fi u\u015fa pivni\u0163ei se \u00eencovoie. Atunci el \u00ee\u015fi lu\u0103 av\u00e2nt \u015fi s\u0103ri l\u00e2ng\u0103 calul cel bun, iar calul \u00ee\u015fi puse picioarele din fa\u0163\u0103 pe umerii s\u0103i. Ivan-\u0162arevici nu se clinti din loc. \u015ei-atunci, calul rupse lan\u0163urile de fier, s\u0103ri afar\u0103 din pivni\u0163\u0103 \u015fi-l scoase \u015fi pe Ivan-\u021aarevici de acolo. Ivan-\u0162arevici \u00eei puse un c\u0103p\u0103stru nec\u0103p\u0103struit, \u00eel \u00een\u015feu\u0103 cu o \u015fa ne\u00een\u015feuat\u0103, potrivi dou\u0103sprezece chingi ne\u00eenchingate \u015fi \u00eenc\u0103 una pe deasupra \u2014 nu de dragul frumuse\u0163ii ci de dragul faimei lui de voinic.
\n\u015ei porni Ivan-\u021aarevici la drum. De v\u0103zut to\u0163i l-au v\u0103zut c\u00e2nd a-nc\u0103le-cat, dar nici unul n-a v\u0103zut \u00eencotro s-a \u00eendreptat… C\u00e2nd ajunse la r\u0103sp\u00e2ntie \u2014 st\u0103tu Ivan-\u021aarevici s\u0103 chibzuiasc\u0103:
\n\u201eSpre dreapta de porne\u015fti \u2014 calul \u0163i-l pr\u0103p\u0103de\u015fti.” \u015ei-atunci, unde s\u0103 m\u0103 mai duc f\u0103r\u0103 cal? \u201e\u00cenainte de porne\u015fti \u2014 te a\u015fteapt\u0103 \u00eensur\u0103toarea”; c\u0103 doar n-am pornit la drum pentru asta. \u201eSpre st\u00e2nga de porne\u015fti scap\u0103 calul”; \u0103sta-i cel mai bun drum pentru mine.
\n\u015ei coti pe drumul pe care calul sc\u0103pa, iar el se pr\u0103p\u0103dea. Dac\u0103 a mers mult sau pu\u0163in, dac\u0103 a mers \u00een jos sau a mers \u00een sus, dac\u0103 a mers peste paji\u015fti \u00eenverzite, ori pe piscuri pietruite, cine s\u0103 \u015ftie? At\u00e2ta \u015ftim, c\u0103 a mers zi de var\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, a mers p\u00e2n\u0103 ziua se sf\u00e2r\u015fi \u015fi soarele asfin\u0163i, \u015fi-atunci d\u0103du peste o colib\u0103.
\nColiba pe-un picior de g\u0103in\u0103 st\u0103tea \u015fi-o ferestruic\u0103 avea.
\n– Colib\u0103, colib\u0103, te-opre\u015fte cu fa\u0163a la mine, p\u0103durea la spate-\u0163i r\u0103m\u00e2n\u0103! C\u0103 eu, \u00een\u0103untru voi intra, \u015fi-afar\u0103 iar m-oi strecura.
\nColiba se opri cu spatele la p\u0103dure \u015fi cu fa\u0163a la Ivan-\u0162arevici. El intr\u0103 dar firul peste um\u0103r l-azv\u00eerlea.
\n– Ptiu, ptiu! f\u0103cu ea, de c\u00e2nd sunt n-am pomenit, de auzit n-am auzit, nici de v\u0103zut n-am v\u0103zut suflare ruseasc\u0103, dar azi, uite, chiar suflarea ruseasc\u0103, \u015fi \u00eenc\u0103 singur\u0103, a venit aici.
\nIvan-\u0162arevici zise la r\u00e2ndul lui:
\n– Ehei, Bab\u0103-Cloan\u0163\u0103-Cotoroan\u0163\u0103, p\u0103s\u0103rii slobode te pripe\u015fti \u2014 penele s\u0103-i jumule\u015fti, \u015fi pe voinicul str\u0103in \u00eel ponegre\u015fti… Mai bine f\u0103ceai, dac\u0103 te gr\u0103beai voinicului ostenit, de la drum venit, de m\u00e2ncat \u015fi de b\u0103ut \u00eei d\u0103deai \u015fi s\u0103 doarm\u0103-i a\u015fterneai. Eu m-a\u015f fi culcat, tu la c\u0103p\u0103t\u00e2i te-ai fi a\u015fezat, tu m-ai fi-ntrebat, eu r\u0103spunsuri \u0163i-a\u015f fi dat \u2014 de unde-s \u015fi-al cui sunt.
\n\u015ei Baba-Cloan\u0163a f\u0103cu totul cum se cuvine: lui Ivan-\u0162arevici s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u2014 s\u0103 bea \u00eei d\u0103du \u015fi patul i-l a\u015fternu. Apoi se a\u015fez\u0103 la c\u0103p\u0103t\u00e2iul lui \u015fi prinse a-l \u00eentreba:
\n– Al cui e\u015fti, voinic vrednic \u015fi-ostenit, c\u0103l\u0103tor din drum ivit, \u015fi de unde vii? Din ce \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie e\u015fti? \u015ei-al cui fecior, cine sunt tat\u0103l \u015fi mama ta?
\n– P\u0103i, eu sunt, bunico, din cutare \u0163ar\u0103, din cutare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, m\u0103 cheam\u0103 Ivan-\u0162arevici, \u015fi-s fecior de \u00eemp\u0103rat. Vreau s\u0103 merg departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, ca s\u0103 aduc ap\u0103 vie \u015fi merele tinere\u0163ii.
\n– Ei, drag\u0103 tinere, p\u00e2n\u0103 acolo ai de mers tare mult: apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii se afl\u0103 \u00een st\u0103p\u00e2nirea unei copile cutez\u0103toare \u015fi neinfricate pe numele ei Ochi-Alba\u015ftri, iar copila aceasta \u00eemi e nepoat\u0103 de s\u00e2nge. Nu \u015ftiu, z\u0103u, dac\u0103 vei dob\u00e2ndi de la ea bunurile pe care le cau\u0163i…
\n– P\u0103i, bunico, te-a\u015f ruga s\u0103 potrive\u015fti pe umerii mei puternici, capul t\u0103u ca s\u0103 m\u0103 \u00eenzestrezi cu in\u0163elepciune \u015fi chibzuin\u0163\u0103.
\n– Ehei, mul\u0163i voinici pe-aici au venit, dar pu\u0163ini cu respect mi-au vorbit. Ia calul meu, copile, c\u0103 e mai sprinten ca al t\u0103u, el are s\u0103 te duc\u0103 la sora mea mijlocie \u015fi ea o s\u0103 te \u00eenve\u0163e ce ai de f\u0103cut.
\nDiminea\u0163a, Ivan-\u0162arevici \u00een zori se scul\u0103, fa\u0163a alb\u0103 \u015fi-o sp\u0103l\u0103; \u00eei mul\u0163umi Babei-Cloan\u0163a c\u0103-l ad\u0103postise peste noapte \u015fi, \u00eenc\u0103lec\u00e2nd pe calul ei, plec\u0103.
\nDeodat\u0103 \u00eei spuse calului:
\n– Stai! Mi-am pierdut o m\u0103nu\u015f\u0103.
\nIar calul i-a r\u0103spuns:
\n– \u00cen vreme ce tu mi-ai vorbit, dou\u0103 sute de verste-am gonit…
\nS\u0103 fi ajuns Ivan-\u0162arevici aproape, s\u0103 fi ajuns departe, cine \u015ftie? \u015etim doar c\u0103 ziua-n noapte se sf\u00e2r\u015fea, c\u00e2nd z\u0103ri \u00een dep\u0103rtare o colib\u0103 rotitoare, pe-un picior de g\u0103in\u0103 \u015fi c-un geam mic pentru lumin\u0103.
\n– Colib\u0103, colib\u0103, te-opre\u015fte cu fa\u0163a la mine, p\u0103durea la spate-\u0163i r\u0103m\u00e2n\u0103! C\u0103 eu, \u00een\u0103untru voi intra, \u015fi-afar\u0103 iar m-oi strecura.
\nColiba se opri cu spatele la p\u0103dure \u015fi cu fa\u0163a la el.
\nDeodat\u0103, se auzi nechezatul unui cal, iar calul pe care se afla Ivan-\u0162arevici \u00eei d\u0103du r\u0103spuns.
\nCaii crescuser\u0103 \u00een aceea\u015fi herghelie.
\nAuzind nechezatul lor, Baba-Cloan\u0163a \u2014 \u00eenc\u0103 \u015fi mai b\u0103tr\u00e2n\u0103 dec\u00e2t cealalt\u0103 \u2014 zise:
\n– Se vede treaba c\u0103 mi-a venit \u00een ospe\u0163ie surioar\u0103-mea.
\n\u015ei ie\u015fi \u00een pridvor.
\n– Ptiu, ptiu, de c\u00e2nd sunt n-am pomenit, de-auzit n-am auzit, nici de v\u0103zut n-am v\u0103zut suflare ruseasc\u0103, dar azi, uite, chiar suflarea ruseasc\u0103 a venit singur\u0103 aici.
\n– Ah, Bab\u0103-Cloan\u0163\u0103-Cotoroan\u0163\u0103, prime\u015fte-\u0163i oaspetele cinstindu-i ve\u015fm\u00e2ntul \u015fi pre\u0163uie\u015fte-l dup\u0103 cum i-e chibzuin\u0163a. Mai bine mi-ai griji calul, iar mie, voinic ostenit, de la drum venit, s\u0103 m\u0103n\u00e2nc \u015fi s\u0103 beau mi-ai da, s\u0103 m\u0103 culc mi-ai a\u015feza…
\n\u015ei Baba-Cloan\u0163a f\u0103cu totul cum se cuvine: calul griji, iar lui Ivan-\u0162arevici s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea \u00eei d\u0103du, patul i-l a\u015fternu, \u015fi-apoi s\u0103-ntrebe \u00eencepu: cine-i, de unde-i, \u015fi-ncotro se-ndreapt\u0103.
\n– P\u0103i eu sunt, bunico, din cutare \u0163ar\u0103, din cutare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, m\u0103 cheam\u0103 Ivan-\u0162arevici \u015fi sunt fecior de \u00eemp\u0103rat. M\u0103 duc s\u0103 iau apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii de la cutez\u0103toare \u015fi ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri…
\n– Ehei, dragul meu b\u0103ie\u0163a\u015f, nu \u015ftiu dac\u0103 vei dob\u00e2ndi bunurile pe care le cau\u0163i. Ai nevoie de \u00een\u0163elepciune, de mult\u0103 \u00een\u0163elepciune ca s\u0103 po\u0163i r\u0103zbi p\u00e2n\u0103 la ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri!
\n– P\u0103i, bunico, te-a\u015f ruga s\u0103 potrive\u015fti pe umerii mei puternici capul dumitale, ca s\u0103 m\u0103 \u00eenzestrezi cu \u00een\u0163elepciune \u015fi chibzuin\u0163\u0103.
\n– Ehei, mul\u0163i voinici pe la mine-au venit, dar pu\u0163ini cu respect mi-au vorbit. Ia calul meu, b\u0103iete, \u015fi du-te la sora mea mai mare. Ea are s\u0103 te \u00eenve\u0163e mai bine dec\u00e2t mine ce ai de f\u0103cut.
\n\u015ei iat\u0103 c\u0103 Ivan-\u0162arevici, \u00eennopt\u0103 la b\u0103tr\u00e2na aceasta, iar diminea\u0163a \u00een zori se scul\u0103, fa\u0163a alb\u0103 \u015fi-o sp\u0103l\u0103. \u00cei mul\u0163umi Babei-Cloan\u0163a c\u0103-l ad\u0103postise peste noapte \u015fi, \u00eenc\u0103lec\u00e2nd pe calul ei, plec\u0103. Iar calul acesta se dovedi \u00eenc\u0103 \u015fi mai sprinten dec\u00e2t cel\u0103lalt.
\nDeodat\u0103 Ivan-\u0162arevici \u00eei spuse:
\n– Stai, mi-am pierdut o m\u0103nu\u015f\u0103!
\nIar calul \u00eei r\u0103spunse:
\n– \u00cen vreme ce tu mi-ai vorbit, trei sute de verste-am gonit…
\nEi, dar fapta anevoie se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, repede doar povestea se poveste\u015fte. \u015ei merse Ivan-\u021aarevici zi de var\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, merse p\u00e2n\u0103 ziua se sf\u00e2r\u015fi \u015fi soarele asfin\u0163i. Chiar atunci d\u0103du peste o colib\u0103; coliba, pe-un picior de g\u0103in\u0103 st\u0103tea \u015fi-o fer\u0103struic\u0103 avea.
\n– Colib\u0103, colib\u0103, te-opre\u015fte cu fa\u0163a la mine, p\u0103durea la spate-\u0163i r\u0103m\u00e2n\u0103! Nu stau aici o sut\u0103 de ani s\u0103 tr\u0103iesc, doar o noapte r\u0103m\u00e2n, s\u0103 m\u0103 odihnesc.
\nDeodat\u0103 nechez\u0103 un cal, iar calul pe care era Ivan-\u021aarevici nechez\u0103 \u015fi el. Ie\u015fi \u00een pridvor Baba-Cloan\u0163a \u2014 \u015fi mai b\u0103tr\u00e2n\u0103 dec\u00e2t cealalt\u0103. Se uit\u0103, calul sor\u0103-si \u00eel cunoscu, dar pe c\u0103l\u0103re\u0163ul str\u0103in, pe preafrumosul voinic,\u2014 nu…
\nAtunci Ivan-\u021aarevici o rug\u0103, cu plec\u0103ciune aleas\u0103, s\u0103-l lase pentru-o noapte la d\u00e2nsa \u00een cas\u0103. Iar baba n-avu \u00eencotro! C\u0103 doar popasul de noapte nu-l poart\u0103 nimeni cu sine, popas de noapte i se cuvine oricui: \u015fi c\u0103l\u0103re\u0163ului, \u015fi pedestrului, \u015fi s\u0103racului \u015fi bogatului.
\nBaba-Cloan\u0163a f\u0103cu totul dup\u0103 trebuin\u0163\u0103: calul \u00eel griji, pe Ivan-\u021aarevici cu bucate \u015fi b\u0103utur\u0103-l omeni, \u015fi-apoi s\u0103-ntrebe se porni: al cui e, de unde-i \u015fi-ncotro se-ndreapt\u0103.
\n– P\u0103i, bunico, eu sunt din cutare \u0163ar\u0103, din cutare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, Ivan-\u0162arevici m\u0103 cheam\u0103 \u015fi sunt fecior de \u00eemp\u0103rat. Am fost la sora dumitale cea mai mic\u0103, ea m-a trimis la cea mijlocie, care \u015fi ea m-a \u00eendrumat la dumneata. Te rog s\u0103 potrive\u015fti pe umerii mei puternici, capul t\u0103u, ca s\u0103 m\u0103 \u00eenzestrezi cu \u00een\u0163elepciune \u015fi chibzuin\u0163\u0103, \u015fi astfel s\u0103 aflu cum pot c\u0103p\u0103ta apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii de la viteaza copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri.
\n– Bine, fie, o s\u0103 te ajut, Ivan-\u021aarevici. Ochi-Alba\u015ftri, copila aceea puternic\u0103, viteaz\u0103 \u015fi cutez\u0103toare \u2014 e nepoata mea. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia ei e \u00eemprejmuit\u0103 cu un zid \u00eenalt de trei st\u00eenjeni * \u015fi gros de unul, iar la poart\u0103 stau de straj\u0103 treizeci de uria\u015fi. Ei n-au s\u0103 te lase nici s\u0103 te apropii de poart\u0103. De aceea trebuie s\u0103 te duci acolo la miezul nop\u0163ii, c\u0103lare pe calul meu cel bun. C\u00e2nd ajungi \u00een dreptul zidului, plesne\u015fte calul peste coaste cu biciul nebiciuit. \u015ei calul o s\u0103 sar\u0103 peste zid. Tu s\u0103 pripone\u015fti calul \u015fi s\u0103 te duci \u00een gr\u0103din\u0103. Acolo ai s\u0103 vezi m\u0103rul cu merele tinere\u0163ii iar sub m\u0103r \u2014 o f\u00e2nt\u00e2n\u0103. S\u0103 rupi trei mere \u2014 nu mai multe. \u015ei s\u0103 iei din f\u00e2nt\u00een\u0103 ap\u0103 vie \u00eentr-un urcior cu dou\u0103sprezece guri. Ochi-Alba\u015ftri, nepoat\u0103-mea, la ceasul acela doarme, iar tu, nu cumva s\u0103 te furi\u015fezi \u00een turnul ei, ci s\u0103 \u00eencaleci calul \u015fi s\u0103-l plesne\u015fti peste coastele rotate. \u015ei calul o s\u0103 te treac\u0103 dincolo de zid.
\nIvan-\u0162arevici n-a mai r\u0103mas peste noapte la b\u0103tr\u00e2n\u0103, ci a \u00eenc\u0103lecat pe calul ei cel bun \u015fi, \u00een puterea nop\u0163ii a pornit la drum. Calul gonea, peste mla\u015ftini, peste b\u0103l\u0163i s\u0103rea, r\u00e2uri \u015fi lacuri cu coada m\u0103tura.
\nDac\u0103 a mers aproape, ori a mers departe, dac\u0103 a mers \u00een jos, ori a mers \u00een sus, cine \u015ftie? Doar c\u0103 la miezul nop\u0163ii Ivan-\u0162arevici ajunse la zidul cel \u00eenalt. \u00cen fa\u0163a por\u0163ii str\u0103jile dormeau \u2014 to\u0163i cei treizeci de uria\u015fi. El struni calul cel bun \u015fi-l plesni cu biciul nebiciuit. Calul se m\u00e2nie \u015fi s\u0103ri peste zid. Ivan-\u0162arevici desc\u0103lec\u0103, intr\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103 \u015fi ce s\u0103 vad\u0103? Un m\u0103r cu frunze de argint, cu mere de aur, iar sub m\u0103r o f\u00e2nf\u00e2n\u0103. Ivan-\u0162arevici rupse trei mere, nu mai multe \u015fi umplu cu ap\u0103 vie din f\u00e2nt\u00e2n\u0103 urciorul cu dou\u0103sprezece guri. Dar grozav \u00ee\u015fi mai dorea s-o vad\u0103 cu ochii lui pe copila puternic\u0103, viteaz\u0103 \u015fi cutez\u0103toare, adic\u0103 pe Ochi-Alba\u015ftri.
\n\u015ei-atunci, Ivan-\u0162arevici intr\u0103 \u00een turn \u015fi ce s\u0103 vad\u0103? De o parte, dormeau \u015fase copile voinice, ne\u00eenfricate, puternice, de cealalt\u0103 parte altele \u015fase, iar la mijloc, st\u0103p\u00e2na Ochi-Alba\u015ftri, f\u0103r\u0103 grij\u0103 dormea, cu vuiet de cascad\u0103 r\u0103sufla.
\nIvan-\u0162arevici nu se mai putu st\u0103p\u00e2ni: se aplec\u0103, o s\u0103rut\u0103 \u015fi ie\u015fi… \u00cenc\u0103lec\u0103 pe calul cel bun, dar calul \u00eei zise cu grai omenesc:
\n– Eh, Ivan-\u0162arevici, de sfatul primit n-ai ascultat. \u015ei-n turn la Ochi-Alba\u015ftri-ai intrat! Acum eu n-am s\u0103 mai pot s\u0103ri peste zid.
\nIvan-\u0162arevici biciui calul cu biciul nebiciuit.
\n– Uf, \u00eembuibat afurisit, sac de nutre\u0163 ce e\u015fti, ce, vrei pe-aici s\u0103 adormim, capul s\u0103 ni-l pr\u0103p\u0103dim?…
\nCalul se m\u00e2nie mai tare ca \u00eenainte \u015fi s\u0103ri peste zid, dar atinse cu o potcoav\u0103 corzile de s\u00e2rm\u0103 de pe el, care v\u00e2j\u00e2ir\u0103, iar clopotele s\u0103 bat\u0103 pornir\u0103.
\nCopila Ochi-Alba\u015ftri se trezi \u015fi descoperi furti\u015fagul:
\n– Scula\u0163i-v\u0103 to\u0163i \u015fi toate, pr\u0103da\u0163i am fost de bunuri \u00eensemnate.
\nPorunci s\u0103 i se pun\u0103 \u015faua pe calul cel seme\u0163 \u015fi, \u00eempreun\u0103 cu dou\u0103sprezece copile voinice, ne\u00eenfricate \u015fi puternice, porni potera pe urma lui Ivan-\u0162arevici.
\nGonea Ivan-\u0162arevici din toat\u0103 puterea calului, dar \u015fi ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri gonea \u00een urma lui. C\u00e2nd ajunse la Baba-Cloan\u0163a cea mai mare, un cal \u00een\u015feuat, gata preg\u0103tit de drum \u00eel a\u015ftepta. El se av\u00e2nt\u0103 din mers de pe calul lui de-a dreptul pe cel\u0103lalt \u015fi goni mai departe… Ivan-\u0162arevici pe poart\u0103 ie\u015fi, ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri \u00een poart\u0103 se ivi \u015fi o \u00eentreb\u0103 pe Baba-Cloan\u0163a:
\n– Bunico, n-a r\u0103t\u0103cit pe-aici, vreo fiar\u0103?
\n– Nu, feti\u0163o.
\n– Nici n-a trecut pe-aici, vreun voinic?
\n– Nu, feti\u0163o. Dar tu, stai \u015fi bea ni\u015fte l\u0103pti\u015for c\u0103 e\u015fti ostenit\u0103 de drum lung.
\n– De b\u0103ut a\u015f bea, dar p\u00e2n\u0103 mulgi vaca, nu te pot a\u015ftepta.
\n– Se poate, feti\u0163o? P\u00e2n\u0103 s\u0103 prinzi tu de veste \u2014 am \u015fi ispr\u0103vit…
\n\u015ei s-a dus Baba-Cloan\u0163a s\u0103 mulg\u0103 vaca, de muls o mulgea, dar de gr\u0103bit nu se gr\u0103bea. Ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri b\u0103u laptele \u015fi iar porni s\u0103 goneasc\u0103 dup\u0103 Ivan-\u0162arevici.
\nCum ajunse la Baba-Cloan\u0163a cea mijlocie, Ivan-\u0162arevici schimb\u0103 calul \u015fi iar goni mai departe. El pe poart\u0103 ie\u015fi \u2014 ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri, \u00een poart\u0103 se ivi:
\n– Bunico, n-a r\u0103t\u0103cit pe-aici, vreo fiar\u0103, nici n-a trecut vreun vrednic voinic?
\n– Nu, feti\u0163o. Dar tu stai \u015fi m\u0103n\u00e2nc\u0103 ni\u015fte blinii c\u0103 e\u015fti ostenit\u0103 de drum lung.
\n– Ehei, trece mult timp p\u00e2n\u0103 s\u0103 le faci dumneata.
\n– Se poate, feti\u0163o? P\u00e2n\u0103 s\u0103 prinzi tu de veste \u2014 am \u015fi ispr\u0103vit…
\n\u015ei Baba-Cloan\u0163a se apuc\u0103 de blinii, de f\u0103cut le f\u0103cea dar de gr\u0103bit nu se gr\u0103bea. Ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri m\u00e2nc\u0103 \u015fi iar porni s\u0103 goneasc\u0103 dup\u0103 Ivan-\u0162arevici.
\nIar el ajunse la Baba-Cloan\u0163a-mezina, desc\u0103lec\u0103, tot atunci \u00eenc\u0103lec\u0103 pe calul s\u0103u de viteaz \u015fi iar porni mai departe. El pe poart\u0103 ie\u015fi \u2014 ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri \u00een poart\u0103 se ivi \u015fi o \u00eentreb\u0103 pe Baba-Cloan\u0163a, dac\u0103 n-a trecut vreun vrednic voinic.
\n– Nu, feti\u0163o. Dar tu, bine-ar fi s\u0103 te-mb\u0103iezi, c\u0103 e\u015fti ostenit\u0103 de drum lung.
\n– Ehei, p\u00e2n\u0103 se \u00eenfierb\u00e2nt\u0103 apa, trece mult timp.
\n– Se poate, feti\u0163o? P\u00e2n\u0103 s\u0103 prinzi tu de veste \u2014 am \u015fi ispr\u0103vit…
\n\u015ei Baba-Cloan\u0163a preg\u0103ti baia \u015fi celelalte, dup\u0103 trebuin\u0163\u0103. Ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri se \u00eemb\u0103ie, st\u0103tu s\u0103 se odihneasc\u0103 \u015fi iar o lu\u0103 la goan\u0103. Calul ei de pe-un munte, pe altul se-av\u00e2nta, peste lacuri \u015fi r\u00e2uri s\u0103rea. \u0218i-a\u015fa \u00eencepu s\u0103 se apropie de Ivan-\u0162arevici.
\nEl v\u0103zu potera pus\u0103 pe urmele lui: dou\u0103sprezece viteze copile \u015fi a trei-sprezecea \u2014 ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri \u2014 chitind cu toatele s\u0103-l ajung\u0103, trupu\u015forul s\u0103-i str\u0103pung\u0103. C\u00e2nd calul lui \u00eencepu s\u0103 se domoleasc\u0103 ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri se n\u0103pusti asupr\u0103-i strig\u00e2nd:
\n– T\u00e2lhare, f\u0103r\u0103 \u00eeng\u0103duin\u0163a mea ap\u0103 din pu\u0163 ai sorbit, pu\u0163ul n-ai acoperit!
\nIar el \u00eei strig\u0103 la r\u00e2ndul lui:
\n– Atunci, hai s\u0103 ne dep\u0103rt\u0103m la trei s\u0103rituri de cal \u015fi-apoi s\u0103 ne m\u0103sur\u0103m puterile.
\n\u015ei pe dat\u0103, Ivan-\u021aarevici \u015fi ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri la trei s\u0103rituri de cal s-au dep\u0103rtat, buzduganele \u015fi-au luat, l\u0103ncii lungi, frumos chitite, s\u0103bii bine ascu\u0163ite. \u015ei de trei ori au luptat, buzdugane-au f\u0103r\u00e2mat, s\u0103bii, l\u0103nci au v\u0103t\u0103mat, dar s\u0103-l doboare de pe cal, unul pe cel\u0103lalt, n-au apucat.
\n\u015ei-atunci, n-au mai vrut de pe cai s\u0103 se izbeasc\u0103, ci au desc\u0103lecat, \u015fi-au trecut la tr\u00e2nt\u0103 voiniceasc\u0103.
\nS-au luptat \u015fi s-au tot luptat, zi de var\u0103 p\u00e2n\u0103-n sear\u0103, de c\u00e2nd ziua se ivi \u2014 p\u00e2n\u0103 soarele-asfin\u0163i. Dar Ivan-\u0162arevici, sprinten picior \u00ee\u015fi scr\u00e2nti, la p\u0103m\u00e2nt se pr\u0103bu\u015fi. Ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri, pieptul alb cu un genunchi i-l strivi, scoase-un mic pumnal de o\u0163el, \u015fi s\u0103-l \u00eempl\u00e2nte \u00een acest alb piept voi.
\nC\u00e2nd, deodat\u0103, Ivan-\u0162arevici \u00eei vorbi:
\n– Nu m\u0103 ucide, ne\u00eenfricat\u0103 copil\u0103, viteaz\u0103 Ochi-Alba\u015ftri, mai bine de m\u00e2ini dalbe m-apuc\u0103, de la p\u0103m\u00e2nt m\u0103 ridic\u0103, buze dulci tu \u00eemi s\u0103rut\u0103.
\n\u015ei-atunci, ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri de pe p\u0103m\u00e2nt pe \u0162arevici \u00eel ridic\u0103, buzele lui dulci i le s\u0103rut\u0103. Dup\u0103 aceea \u00ee\u015fi \u00eentinser\u0103 cortul chiar acolo, pe paji\u015ftile cele verzi, \u00een c\u00e2mpia mare, liber\u0103 din zare-n zare. Aici, trei zile \u015fi trei nop\u0163i la r\u00e2nd au stat tot vorbind \u015fi r\u00e2z\u00e2nd. Prin logodn\u0103 s-au legat, inele au schimbat.
\nApoi, ne\u00eenfricata copil\u0103 Ochi-Alba\u015ftri i-a spus:
\n– Eu o s\u0103 plec acas\u0103, du-te \u015fi tu la casa ta, dar, bag\u0103 de seam\u0103, nu care cumva s\u0103 te aba\u0163i din drum… Iar peste trei ani s\u0103 m\u0103 a\u015ftep\u0163i acolo, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia ta.
\n\u00cenc\u0103lecar\u0103 am\u00e2ndoi \u015fi se desp\u0103r\u0163ir\u0103… Dac\u0103 a trecut mult\u0103, ori pu\u0163in\u0103 vreme, cine mai \u015ftie? C\u0103 de! fapta anevoie se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, repede doar povestea se izvode\u015fte. \u015ei iat\u0103 c\u0103 ajunse Ivan-\u0162arevici la r\u0103scrucea cu cele trei drumuri \u015fi cu lespedea de piatr\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi zise:
\n\u201eHalal s\u0103-mi fie! Eu m\u0103 duc acas\u0103 iar despre fra\u0163ii mei nu mai \u015ftiu nimic”.
\n\u015ei, nesocotind ce-i spusese Ochi-Alba\u015ftri se ab\u0103tu din drumul de p\u00e2n\u0103 atunci, lu\u00e2nd-o pe acela, pe care te-a\u015fteapt\u0103 \u00eensur\u0103toarea… Ajunse la turnul cu acoperi\u015ful de aur. Deodat\u0103, calul pe care mergea Ivan-\u0162arevici nechez\u0103, iar caii fra\u0163ilor lui \u00eei r\u0103spunser\u0103. C\u0103ci caii crescuser\u0103 \u00een aceea\u015fi herghelie…
\nIvan-\u021aarevici urc\u0103 \u00een pridvor, b\u0103tu \u00een u\u015f\u0103 cu inelul \u015fi turlele palatului se cl\u0103tinar\u0103 iar cercevelele acestuia se str\u00e2mbar\u0103.
\n\u00cen calea lui alerg\u0103 o preafrumoas\u0103 copil\u0103:
\n– Ah, Ivan-\u021aarevici, te-a\u015ftept de-at\u00e2ta timp! Vino cu mine, s\u0103 te osp\u0103tezi cu bucate \u015fi s\u0103 dormi pe s\u0103turate.
\n\u00cel duse \u00een turn \u015fi \u00eencepu s\u0103-l osp\u0103teze. Ivan-\u021aarevici \u00eens\u0103, de m\u00e2ncat nu prea m\u00e2nca \u2014 mai mult sub mas\u0103-arunca, nici de b\u0103ut nu prea bea \u2014 mai mult sub mas\u0103 turna. Apoi preafrumoasa copil\u0103 l-a dus \u00een iatac:
\n– Culc\u0103-te, Ivan-\u0162arevici, \u015fi dormi pe s\u0103turate.
\nDar Ivan-\u0162arevici o-mbr\u00e2nci \u00een pat pe ea, iute patul r\u0103sturn\u0103 \u015fi copila \u00een pivni\u0163\u0103 se pr\u0103bu\u015fi, \u00een groapa cea ad\u00e2nc\u0103.
\nIvan-\u0162arevici se aplec\u0103 deasupra gropii \u015fi strig\u0103:
\n– E cineva viu acolo?
\n\u015ei din groap\u0103 i se r\u0103spunse:
\n– Da! \u0162areviciul Fedor \u015fi \u0162areviciul Vasili.
\nEl \u00eei scoase din groap\u0103 pe cei doi fra\u0163i ai s\u0103i, care aveau fe\u0163ele negre, ca p\u0103m\u00e2ntul ce \u00eencepuse s\u0103-i acopere. Ivan-\u0162arevici \u00eei sp\u0103l\u0103 cu ap\u0103 vie \u015fi fra\u0163ii se f\u0103cur\u0103 ca mai \u00eenainte.
\n\u00cenc\u0103lecar\u0103 to\u0163i trei \u015fi pornir\u0103 la drum… Dac\u0103 au mers departe ori aproape, cine s\u0103 \u015ftie? Doar c\u0103 au ajuns la r\u0103scrucea cu pricina. Ivan-\u0162arevici le zise fra\u0163ilor s\u0103i:
\n– Ave\u0163i voi grij\u0103 de calul meu, c\u0103 eu m\u0103 culc s\u0103 m\u0103 odihnesc pu\u0163in.
\nSe culc\u0103 pe iarba m\u0103t\u0103soas\u0103 \u015fi se cufund\u0103 \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, de viteaz adev\u0103rat. Atunci \u0162areviciul Fedor \u00eei zise \u0162areviciului Vasili:
\n– Dac\u0103 ne-ntoarcem acas\u0103 f\u0103r\u0103 apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii \u2014 n-o s\u0103 prea avem parte de cinste, iar tata o s\u0103 ne trimit\u0103 s\u0103 pa\u015ftem g\u00e2\u015ftele…
\n\u0162areviciul Vasili \u00eei r\u0103spunse:
\n– Hai s\u0103-l arunc\u0103m \u00een pr\u0103pastie pe Ivan-\u0162arevici, iar darurile dob\u00e2ndite de d\u00e2nsul noi s\u0103 le lu\u0103m \u015fi cu m\u00e2na noastr\u0103 tatei s\u0103 le d\u0103m.
\nA\u015fa c\u0103, i-au scos din s\u00e2n merele tinere\u0163ii \u015fi urciorul cu ap\u0103 vie, iar pe el l-au ridicat \u015fi-n pr\u0103pastie l-au aruncat. A c\u0103zut Ivan-\u0162arevici trei zile \u015fi trei nop\u0163i p\u00e2n\u0103 acolo. \u015ei s-a oprit tocmai pe \u0163\u0103rmul unei m\u0103ri, iar dup\u0103 ce s-a dezmeticit, ce s\u0103 vad\u0103? C\u00e2t cuprindeai cu ochii, de jur \u00eemprejur, doar ap\u0103 \u015fi cer, iar sub un stejar b\u0103tr\u00e2n, chiar pe \u0163\u0103rm, \u0163ipau, \u00een b\u0103taia v\u00e2ntului puternic \u015fi rece, ni\u015fte pui\u015fori.
\nIvan-\u0162arevici \u015fi-a scos caftanul \u015fi a acoperit cu el puii, iar el s-a ad\u0103postit sub stejar.
\nVremea s-a \u00eendreptat \u015fi iat\u0103 c\u0103 veni o pas\u0103re mare, pas\u0103rea Nagai. Ea se l\u0103s\u0103 din zbor, chiar sub stejar, \u015fi \u00ee\u015fi \u00eentreb\u0103 puii:
\n– Scumpii mei copila\u015fi, cum de-a\u0163i sc\u0103pat cu via\u0163\u0103 din furtuna \u015fi urgia de mai-nainte?
\n– Sst, vorbe\u015fte mai \u00eencet, mam\u0103, ne-a salvat un rus, el ne-a acoperit cu caftanul lui.
\n\u200b Iar pas\u0103rea Nagai \u00eel \u00eentreb\u0103 pe Ivan-\u0162arevici:
\n– Cum ai nimerit aici, om bun?
\n– Fra\u0163ii mei de s\u00e2nge m-au aruncat \u00een pr\u0103pastie, ca s\u0103-mi ia merele tinere\u0163ii \u015fi apa vie.
\n– Mi-ai sc\u0103pat de la moarte copiii, acum po\u0163i s\u0103-mi ceri orice dore\u015fti: aur, argint, pietre scumpe.
\n– Pas\u0103re Nagai, de nimic n-am nevoie: nici de aur, nici de argint, nici de pietre scumpe. Dar, spune-mi cum a\u015f putea ajunge pe locurile unde m-am n\u0103scut eu?
\nPas\u0103rea Nagai i-a r\u0103spuns:
\n– Adu-mi dou\u0103 cazane de c\u00e2te dou\u0103zeci de puduri fiecare, cu carne.
\n\u015ei, Ivan-Tarevici a v\u00e2nat, acolo, pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii, g\u00e2\u015fte \u015fi lebede, le-a pus \u00een dou\u0103 cazane, a potrivit un cazan pe um\u0103rul drept al p\u0103s\u0103rii Nagai, iar cel\u0103lalt \u2014 pe um\u0103rul st\u00e2ng, \u015fi-apoi s-a a\u015fezat \u015fi el \u00eentre ele. \u00cendat\u0103 ce a \u00eenceput s\u0103-i dea de m\u00e2ncare, pas\u0103rea Nagai s-a ridicat sus de tot, \u00een inaitul cerului \u015fi a prins a zbura.
\nEa zbura iar el o hr\u0103nea, o hr\u0103nea mereu… Dac\u0103 au zburat departe ori au zburat aproape, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103, la o vreme, Ivan-\u021aarevici a terminat carnea din cele dou\u0103 cazane. Pas\u0103rea Nagai \u00eens\u0103 \u00eentoarse din nou capul spre d\u00e2nsul. El scoase cu\u0163itul, \u00ee\u015fi t\u0103ie o bucat\u0103 din pulpa piciorului s\u0103u \u015fi i-o d\u0103du p\u0103s\u0103rii Nagai. Ea zbur\u0103 c\u00e2t zbur\u0103 \u015fi iar \u00eentoarse capul. Ivan-\u021aarevici mai t\u0103ie \u015fi din piciorul cel\u0103ialt o bucat\u0103 p\u0103s\u0103rii. \u015ei iat\u0103 c\u0103 mai aveau doar foarte pu\u0163in p\u00e2n\u0103 s\u0103 ajung\u0103. Pas\u0103rea Nagai \u00eens\u0103 iar \u00eentoarse capul. \u015ei-atunci, el \u00ee\u015fi t\u0103ie carnea de pe piept \u015fi i-o d\u0103du p\u0103s\u0103rii.
\nChiar atunci pas\u0103rea Nagai ajunse cu Ivan-\u021aarevici pe meleagurile unde se n\u0103scuse acesta.
\n– M-ai hr\u0103nit foarte bine tot drumul, dar o bucat\u0103 mai dulce dec\u00e2t ultima, n-am m\u00e2ncat de c\u00e2nd sunt.
\nIvan-\u021aarevici \u00eei ar\u0103t\u0103 r\u0103nile. Pas\u0103rea Nagai icni o dat\u0103 \u015fi d\u0103du afar\u0103 toate cele trei buc\u0103\u0163i de la urm\u0103:
\n– Pune-le la loc.
\nDe \u00eendat\u0103 ce Ivan-\u021aarevici le puse la loc \u2014 buc\u0103\u0163iie de carne se prinser\u0103 de os ca mai-nainte.
\n– \u015ei-acum, Ivan-\u021aarevici, haide, d\u0103-te jos c\u0103 eu trebuie s\u0103 zbor \u00eenapoi, spre cas\u0103.
\nPas\u0103rea Nagai s-a ridicat sus de tot, \u00een \u00eenaltul cerului, iar Ivan-\u021aarevici \u015fi-a v\u0103zut de drum prin meleagurile unde se n\u0103scuse el.
\nAjung\u00e2nd \u00een capital\u0103 \u015fi-a dat seama c\u0103 \u021aareviciul Fedor \u015fi. \u021aareviciul Vasili i-au adus p\u0103rintelui lor apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii, c\u0103ci \u00eemp\u0103ratul se vindecase: \u00ee\u015fi redob\u00e2ndise s\u0103n\u0103tatea dinainte, puterea \u015fi agerimea ochilor.
\nIvan-\u0162arevici nu s-a dus la tat\u0103l \u015fi la mama sa, ci a adunat \u00een jurul lui pe to\u0163i be\u0163ivanii ce-\u015fi fac veacul prin c\u00e2rciumi, pe to\u0163i s\u0103r\u0103ntocii \u015fi neispr\u0103vi\u0163ii \u015fi d\u0103-i, \u015fi \u0163ine-te de chefuri prin c\u00e2rciumi.
\nCam tot pe-atunci, departe, la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, peste nou\u0103 m\u0103ri \u015fi nou\u0103 \u0163\u0103ri, puternica \u015fi ne\u00eenfricata Ochi-Alba\u015ftri d\u0103du na\u015ftere la doi feciori. \u015ei cre\u015fteau cei doi feciori v\u0103z\u00e2nd cu ochii. Ehei, dar repede doar povestea se poveste\u015fte, mai anevoie fapta se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u2014 a\u015fa c\u0103 au trecut exact trei ani.
\nOchi-Alba\u015ftri \u015fi-a luat feciorii, \u015fi-a str\u00e2ns oaste \u015fi a pornit s\u0103-l caute pe Ivan- \u0162arevici.
\nDe cum ajunse \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui, chiar acolo, pe paji\u015ftile cele verzi, \u00een c\u00e2mpia mare, liber\u0103 din zare-n zare \u00ee\u015fi \u00eentinse cortul din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103. \u015ei, pe tot drumul, de la cortul ei \u00eenainte, a\u015fternu numai postavuri frumos colorate. Dup\u0103 aceea, trimise un sol de-al ei la ora\u015f, care s\u0103-i spun\u0103 \u00eemp\u0103ratului aceste vorbe:
\n– \u00cemp\u0103rate, d\u0103-mi-l pe \u0162arevici. C\u0103 de nu \u2014 toat\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u00ee\u021bi voi cotropi, tot p\u0103m\u00e2ntul \u0163\u0103rii \u0163i-l voi p\u00e2rjoli, iar\u0103 tu-mp\u0103rate, al meu rob vei fi.
\n\u00cemp\u0103ratul s-a speriat \u015fi l-a trimis la ea pe feciorul s\u0103u cel mai mare \u2014 pe \u0162areviciul Fedor. \u015ei prinse a \u00eenainta \u0162areviciul Fedor pe postavurile frumos colorate \u00eenspre cortul din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103. Cei doi b\u0103ie\u0163i alergar\u0103 strig\u00e2nd:
\n– M\u0103icu\u0163\u0103, m\u0103icu\u0163\u0103, n-o fi acesta t\u0103icu\u0163ul nostru?
\n– Nu, copila\u015fii mei, el este unchiul vostru.
\n– \u0218i ce porunce\u015fti s\u0103 facem cu el?
\n– Voi, copila\u015fii mei, primi\u0163i-l cum se cuvine.
\n\u015ei pe dat\u0103 cei doi feciora\u015fi au pus m\u00e2na pe ni\u015fte nuiele \u015fi au \u00eenceput s\u0103-l plesneasc\u0103 pe \u0162areviciul Fedor pe undeva mai \u00een jos de \u015fale. At\u00e2ta l-au b\u0103tut c\u0103 \u0162areviciul abia a sc\u0103pat cu fuga.
\nIar Ochi-Alba\u015ftri \u00ee\u015fi trimise din nou solul la \u00eemp\u0103rat:
\n– D\u0103-mi-l pe \u0162arevici…
\n\u00cemp\u0103ratul s-a speriat \u015fi mai tare \u015fi l-a trimis la ea pe feciorul mijlociu \u2014 pe \u0162areviciul Vasili. Prinse \u015fi el a \u00eenainta \u00eenspre cort. Cei doi b\u0103ie\u0163i alergar\u0103 strig\u00e2nd:
\n– M\u0103icu\u0163\u0103, m\u0103icu\u0163\u0103, n-o fi \u0103sta t\u0103icu\u0163ul nostru?
\n– Nu, copila\u015fii mei, el este unchiul vostru. Primi\u0163i-l cum se cuvine.
\nCei doi feciora\u015fi d\u0103-i \u015fi scarm\u0103n\u0103-l \u015fi pe el cu nuielile. At\u00e2ta l-au b\u0103tut c\u0103 \u015fi \u0162areviciul Vasili abia a sc\u0103pat cu fuga.
\nIar Ochi-Alba\u015ftri \u00ee\u015fi trimise pentru a treia oar\u0103 solul la \u00eemp\u0103rat:
\n– \u00cendat\u0103 cu to\u0163ii s\u0103 porneasc\u0103, pe cel de-al treilea fecior, pe Ivan-\u0162arevici, s\u0103-l g\u0103seasc\u0103. De nu-l vor g\u0103si, toat\u0103-mp\u0103r\u0103\u0163ia \u00ee\u021bi voi cotropi, tot p\u0103m\u00e2ntul \u0163\u0103rii \u0163i-l voi p\u00e2rjoli.
\n\u00cemp\u0103ratul s-a speriat foarte tare, a trimis dup\u0103 \u0162areviciul Fedor \u015fi dup\u0103 \u0162areviciul Vasili \u015fi le-a poruncit s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 pe Ivan-\u0162arevici, fratele lor. Cei doi fra\u0163i i s-au aruncat la picioare \u015fi \u015fi-au recunoscut fapta: cum au luat de la Ivan-\u0162arevici, care dormea, apa vie \u015fi merele tinere\u0163ii, iar pe d\u00eensul l-au aruncat \u00een pr\u0103pastie.
\nC\u00e2nd auzi \u00eemp\u0103ratul una ca asta, izbucni \u00een hohote de pl\u00e2ns. Tocmai atunci Ivan-\u0162arevici se ducea el \u00eensu\u015fi la Ochi-Alba\u015ftri, iar \u00een urma lui veneau to\u0163i be\u0163ivanii ce-\u015fi fac veacul prin c\u00e2rciumi. Ei c\u0103lcar\u0103 \u00een picioare \u015fi sf\u00e2\u015fiar\u0103 postavurile a\u015fternute azv\u00e2rlindu-le \u00een toate p\u0103r\u0163ile.
\nIvan-\u0162arevici prinse a \u00eenainta \u00eenspre cortul din p\u00e2nz\u0103 alb\u0103. Cei doi b\u0103ie\u0163i alergar\u0103 strig\u00e2nd:
\n– M\u0103icu\u0163\u0103, m\u0103icu\u0163\u0103 vine la noi un be\u0163iv, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i be\u0163ivanii de prin c\u00e2rciumi!
\nDar Ochi-Alba\u015ftri le spuse:
\n– Lua\u0163i-l de m\u00e2inile-i dalbe \u015fi aduce\u0163i-l \u00een cort. Acesta e t\u0103icu\u0163ul vostru cel bun. El a suferit trei ani de zile f\u0103r\u0103 a fi vinovat.
\n\u00cendat\u0103, copiii l-au prins de m\u00e2inile-i dalbe \u015fi l-au dus \u00een cort. Ochi-Alba\u015ftri l-a osp\u0103tat, l-a piept\u0103nat, ve\u015fmintele i le-a schimbat \u015fi s\u0103 doarm\u0103 l-a culcat. Iar pe be\u0163ivanii cu care venise, i-a cinstit cu c\u00e2te un p\u0103h\u0103rel \u015fi fiecare din ei s-a dus la casa lui.
\nA doua zi Ochi-Alba\u015ftri \u015fi Ivan-\u0162arevici s-au dus la palat. Aici s-a f\u0103cut un osp\u0103\u0163 de pomin\u0103, un osp\u0103\u0163 pe cinste \u2014 osp\u0103\u0163ul de nunt\u0103. \u0162areviciul Fedor \u015fi \u0162areviciul Vasili n-au prea avut parte de cinste, \u00eemp\u0103ratul i-a alungat de la curte \u2014 s\u0103 doarm\u0103 pe unde-or putea \u2014 o noapte ici-colea, dou\u0103 nop\u0163i-aiurea, \u015fi-a treia-nic\u0103ierea.
\nDar Ivan-\u0162arevici n-a r\u0103mas acolo ci, \u00eempreun\u0103 cu Ochi-Alba\u015ftri, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia ei de ba\u015ftin\u0103 au plecat.
\n\u015ei-a\u015fa povestea s-a terminat.<\/p>\n
* St\u00eenjen = 2,134 m.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. A fost odat\u0103, \u00eentr-o oarecare \u0163ar\u0103, \u00eentr-o oarecare \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie, un \u00eemp\u0103rat care avea trei feciori: pe cel mai mare \u00eel chema Fedor, pe cel mijlociu … <\/p>\n