A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. Au fost odat\u0103 un \u015foarece \u015fi o vrabie care erau prieteni nedesp\u0103r\u0163i\u0163i. Prietenia lor \u0163inu treizeci de ani \u00een cap: orice g\u0103sea unul din ei, \u00eei f\u0103cea parte dreapt\u0103 \u015fi celuilalt.
\nOdat\u0103 \u00eens\u0103, s-a \u00eent\u00e2mplat ca vrabia s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un bob de mac.
\n\u201ePe \u0103sta \u2014 cum s\u0103-l \u00eempar\u0163i? \u015fi-a zis ea. Dai o dat\u0103 cu ciocul \u015fi ia-l de unde nu-i”.
\n\u015ei m\u00e2nc\u0103 singur\u0103 bobul de mac.
\nC\u00e2nd auzi \u015foarecele una ca asta n-a mai vrut s\u0103 \u015ftie de prietenia lui cu vrabia.
\n– Haide, r\u0103cni el, haide, vrabie hoa\u0163\u0103, s\u0103 ne lupt\u0103m pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte! Tu, adun\u0103 laolalt\u0103 toate p\u0103s\u0103rile, iar eu am s\u0103 adun toate fiarele.
\nNu trecu nici m\u0103car o zi \u00eentreag\u0103, c\u0103 \u00een poian\u0103 se adun\u0103 o oaste numeroas\u0103 de fiare. De bun\u0103 seam\u0103, se adun\u0103 \u015fi oastea p\u0103s\u0103reasc\u0103. Se porni o lupt\u0103 stra\u015fnic\u0103 \u00een care c\u0103zur\u0103 multe jertfe at\u00e2t de o parte c\u00e2t \u015fi de cealalt\u0103.
\nMult mai puternic, bine\u00een\u0163eles, era neamul fiarelor! Cum o atingea pe vreo pas\u0103re cu gheara, aceea, p\u00e2n\u0103 s\u0103 se dumereasc\u0103 \u00ee\u015fi \u015fi d\u0103dea duhul! Dar nici p\u0103s\u0103rile nu se l\u0103sau prinse prea u\u015for, atacau de sus, de la \u00een\u0103l\u0163ime. De c\u00e2te ori vreo fiar\u0103 era gata-gata s\u0103 loveasc\u0103 sau s\u0103 striveasc\u0103 o pas\u0103re, ea zb\u00e2rr! \u00ee\u015fi lua zborul. Nu-\u0163i r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 te ui\u0163i dup\u0103 ea \u2014 \u015fi-at\u00e2t!<\/p>\n
Ei, \u00een lupta aceea fu r\u0103nit \u015fi un vultur. C\u00e2nd \u00eencerc\u0103 s\u0103 se \u00eenal\u0163e \u00een zbor, sim\u0163i c\u0103 nu-l mai \u0163in puterile. At\u00e2ta mai apuc\u0103: s\u0103 se zbur\u0103t\u0103ceasc\u0103 \u00eentr-un pin \u00eenalt. Urc\u0103 \u015fi se a\u015fez\u0103 pe o creang\u0103.
\nLupta se sf\u00e2r\u015fise. Animalele se r\u0103sp\u00e2ndir\u0103 prin vizuinele \u015fi s\u0103la\u015furile lor. P\u0103s\u0103rile \u00ee\u015fi luar\u0103 \u015fi ele zborul c\u0103tre cuiburi. Numai vulturul st\u0103tea sus \u00een pin, jumulit \u015fi plin de r\u0103ni \u015fi se g\u00e2ndea cum ar putea s\u0103-\u015fi recapete puterea de odinioar\u0103. Tocmai atunci se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 treac\u0103 pe acolo un v\u00e2n\u0103tor.
\nColindase ziua \u00eentreag\u0103 prin p\u0103dure, dar de v\u00e2nat nu v\u00e2nase nimic.
\n\u201eCe r\u0103u \u00eemi pare, \u00ee\u015fi zise, se vede c\u0103 ast\u0103zi trebuie s\u0103 m\u0103 duc acas\u0103 cu tolba goal\u0103”.
\n\u0218i c\u00e2nd colo, ce s\u0103 vad\u0103? Sus \u00een copac \u2014 un vultur. V\u00e2n\u0103torul se apropie \u015fi \u00ee\u015fi \u00eendrept\u0103 pu\u015fca asupra lui.
\n\u201eOrice s-ar spune, e \u015fi \u0103sta un v\u00e2nat”, \u00ee\u015fi zise el.
\nDar nu apuc\u0103 bine s\u0103 \u0163inteasc\u0103 \u015fi vulturul \u00eei vorbi \u00een grai omenesc:
\n– Nu m\u0103 ucide, om bun! C\u0103 dac\u0103 \u00eemi iei via\u0163a, n-o s\u0103 ai mare folos de pe urma mea. Mai bine ia-m\u0103 cu tine, viu cum sunt, \u015fi hr\u0103ne\u015fte-m\u0103 trei ani, trei luni \u015fi trei zile. Iar\u0103 eu, \u00eendat\u0103 ce-o s\u0103 prind puteri, de cum o s\u0103-mi creasc\u0103 din nou aripile, o s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc cum se cuvine.
\n\u201eCe r\u0103splat\u0103 s\u0103 a\u015ftept eu de la un vultur?” g\u00e2ndi v\u00een\u0103torul \u015fi din nou \u0163inti asupra p\u0103s\u0103rii.
\nIar vulturul \u00eel mai rug\u0103 o dat\u0103:
\n– Nu m\u0103 ucide, om bun! C\u0103 la vremea potrivit\u0103 o s\u0103-\u0163i fiu \u015fi eu de folos.
\nV\u00e2n\u0103torul nu-i d\u0103du nici de ast\u0103 dat\u0103 crezare \u015fi ridic\u0103 pentru a treia oar\u0103 arma s\u0103 \u0163inteasc\u0103.
\n\u00cens\u0103 vulturul \u00eel rug\u0103 pentru a treia oar\u0103:
\n– Nu m\u0103 ucide, viteazule, ci ia-m\u0103 la tine, \u00eengrije\u015fte-m\u0103 \u015fi vindec\u0103-m\u0103! C\u0103 doar nu \u0163i-am f\u0103cut nici un r\u0103u, \u015fi pentru binele ce faci o s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc \u015fi eu tot cu un bine.
\nV\u00e2n\u0103torului i s-a f\u0103cut mil\u0103 de vultur \u015fi l-a luat acas\u0103 la el.
\n– Ei, om bun, i-a zis vulturul pe drum, ai colindat ziua-ntreag\u0103 prin p\u0103dure, dar de v\u00e2nat n-ai v\u00e2nat nimic. Ia-\u021bi cu\u0163itul t\u0103u cel ascu\u0163it \u015fi du-te \u00een poian\u0103. Acolo ne-am luptat noi p\u0103s\u0103rile cu fel de fel de fiare \u015fi am r\u0103pus multe dintre ele. A\u015fa c\u0103 o s\u0103 ai parte de o prad\u0103 bun\u0103.
\nV\u00e2n\u0103torul se duse \u00een poian\u0103 \u015fi ce s\u0103 vad\u0103? Fiare ucise c\u00e2t\u0103 frunz\u0103 \u015fi iarb\u0103. Jderi \u015fi vulpi f\u0103r\u0103 num\u0103r.
\n\u00ce\u015fi ascu\u0163i cu\u0163itul pe o piatr\u0103, spintec\u0103 \u015fi scoase pieile de pe animale, apoi cobor\u00ee \u00een ora\u015f \u015fi le v\u00e2ndu pe un pre\u0163 bun. Cu banii lua\u0163i cump\u0103r\u0103 gr\u00e2u de rezerv\u0103 \u015fi umplu p\u00e2n\u0103 sus trei hambare \u2014 at\u00e2t c\u00e2t s\u0103-i ajung\u0103 pentru trei ani.
\nTrecu un an \u2014 se goli primul hambar. Vulturul porunci v\u00e2n\u0103torului s\u0103-l duc\u0103 \u00een locul unde cre\u015fte pinul \u00eenalt.
\nV\u00e2n\u0103torul \u00een\u015feu\u0103 calul \u015fi duse vulturul \u00een acel loc.
\nVulturul se av\u00e2nt\u0103 sus, deasupra norilor, apoi \u00ee\u015fi d\u0103du drumul de acolo \u015fi izbi din zbor cu pieptul un copac iar copacul se despic\u0103 \u00een dou\u0103.
\n– Ei, v\u00e2n\u0103torule, i-a zis vulturul, \u00eenc\u0103 nu mi-am rec\u0103p\u0103tat puterea dinainte. Mai trebuie s\u0103 m\u0103 hr\u0103ne\u015fti un an.
\nZi dup\u0103 zi, noapte dup\u0103 noapte \u2014 timpul trecea. A\u015fa trecu al doilea an \u015fi se goli \u015fi al doilea hambar. \u015ei iar v\u00e2n\u0103torul aduse vulturul \u00een p\u0103dure, pe locul unde se afla pinul cel \u00eenalt. Vulturul se av\u00e2nt\u0103 sus, pe deasupra norilor \u00eentuneca\u0163i, \u00ee\u015fi lu\u0103 av\u00e2nt de acolo din \u00eenalt \u015fi izbi din zbor cu pieptul un copac. Iar copacul se despic\u0103 \u00een patru.<\/p>\n
– Se vede c\u0103 va trebui s\u0103 m\u0103 mai hr\u0103ne\u015fti un an, viteazule. \u00cenc\u0103 nu mi-am rec\u0103p\u0103tat puterea dinainte.
\n\u015ei iat\u0103 c\u0103 s-au scurs trei ani, trei luni \u015fi trei zile \u00een cap.
\n– Du-m\u0103 din nou \u00een locul unde se afl\u0103 pinul cel \u00eenalt.
\nV\u00e2n\u0103torul i-a dat ascultare \u015fi a dus vulturul iar\u0103\u015fi l\u00e2ng\u0103 pinul cel \u00eenalt.
\nVulturul se av\u00e2nt\u0103 \u015fi mai sus ca \u00eenainte, cobori ca un v\u00e2rtej n\u0103praznic din \u00eenaltul cerului \u015fi izbi \u00een cel mai \u00eenalt copac \u2014 pe care-l despic\u0103 de sus p\u00een\u0103 jos pref\u0103c\u00e2ndu-l \u00een mici f\u0103r\u00e2me. De jur \u00eemprejur, \u00eentreaga p\u0103dure se cutrernur\u0103.
\n– \u00ce\u0163i mul\u0163umesc, vrednicule voinic! Acuma mi-am rec\u0103p\u0103tat puterea dinainte. Las\u0103-\u0163i calul \u015fi urc\u0103 pe aripile mele. Vreau s\u0103 te duc \u00een \u0163inutui meu de ba\u015ftin\u0103 \u015fi s\u0103 te r\u0103spl\u0103tesc pentru tot binele ce mi-ai f\u0103cut.
\n\u015ei v\u00e2n\u0103torul urc\u0103 pe aripile vulturului. Vulturul \u00ee\u015fi lu\u0103 zborul, pornind c\u0103tre marea albastr\u0103 \u015fi se \u00een\u0103l\u0163\u0103 sus, sus de tot.
\n– Uit\u0103-te, i-a zis el, prive\u015fte marea albastr\u0103 \u015fi spune-mi cum \u0163i se pare, c\u00e2t de mare e?
\n– C\u00e2t o roat\u0103 de car, i-a r\u0103spuns v\u00e2n\u0103torul.
\nVulturul scutur\u0103 din aripi \u015fi-i f\u0103cu v\u00e2nt vin\u0103torului \u00een jos. \u00cel l\u0103s\u0103 s\u0103 simt\u0103 teama \u00een fa\u0163a mor\u0163ii \u015fi-apoi \u00eel prinse din zbor, \u00eenainte ca el s\u0103 ating\u0103 fa\u0163a apei.
\n\u00cel prinse \u015fi se ridic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu el \u015fi mai sus ca \u00eenainte.
\n– Mai uit\u0103-te o dat\u0103, prive\u015fte marea albastr\u0103 \u015fi spune-mi cum \u0163i se pare acuma, c\u00e2t de mare e?
\n– C\u00e2t un ou de g\u0103in\u0103, i-a r\u0103spuns v\u00e2n\u0103torul.
\nVulturul scutur\u0103 din aripi \u015fi iar \u00eei f\u0103cu v\u00e2nt v\u00e2n\u0103torului \u00een jos. C\u00eend acesta era gata s\u0103 ating\u0103 fa\u0163a apei \u00eel prinse din zbor \u015fi se ridic\u0103 sus, \u00eenc\u0103 \u015fi mai sus ca \u00eenainte:
\n– Haide, mai uit\u0103-te o dat\u0103 la marea albastr\u0103 \u015fi spune-mi: c\u00e2t de mare e?
\n– C\u00e2t un bob de mac.
\n\u015ei vulturul scutur\u0103 pentru a treia oar\u0103 din aripi \u015fi-i f\u0103cu v\u00e2nt v\u00e2n\u0103torului, tocmai de acolo, din t\u0103riile cerului, dar \u015fi de ast\u0103 dat\u0103 \u00eel prinse din zbor \u00eenainte ca el s\u0103 ating\u0103 fa\u0163a apei, \u00eel a\u015fez\u0103 pe aripi \u015fi-l intreb\u0103:
\n– Ce spui, viteazule, ai aflat cum e teama \u00een fa\u0163a mor\u0163ii?
\n– Am aflat, zise v\u00e2n\u0103torul. M\u0103 \u015fi g\u00e2ndeam c\u0103 mi-a venit sorocul.
\n– Tot a\u015fa m\u0103 g\u00e2ndeam \u015fi eu c\u00e2nd \u00ee\u0163i \u00eendreptai arma spre mine. Ei, \u015fi-acuma, gata, am ispr\u0103vit cu plata r\u0103ului. S\u0103 trecem la r\u0103splata binelui.
\n\u015ei pornir\u0103 \u00een zbor c\u0103tre \u0163\u0103rm. Au zburat \u015fi-au tot zburat. Dac\u0103 au ajuns departe ori aproape, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 au v\u0103zut deodat\u0103, chiar \u00een mijlocul c\u00e2mpului, un st\u00e2lp de aram\u0103 care ardea ca jarul.
\nVulturul cobor\u00ee.
\n– \u015ei-acum, haide, v\u00e2n\u0103torule, zise el, cite\u015fte ce scrie pe st\u00e2lpul acesta.
\n\u015ei v\u00e2n\u0103torul citi: \u201eDincolo de st\u00e2lpul acesta se \u00eentinde ora\u015ful de aram\u0103 \u2014 m\u0103sur\u00e2nd dou\u0103zeci \u015fi cinci de verste \u00een lung \u015fi tot pe at\u00e2ta \u00een lat”.<\/p>\n
– Du-te \u00een ora\u015ful de aram\u0103, zise vulturul. Acolo tr\u0103ie\u015fte sora mea cea mai mare. Salut-o respectuos din partea mea \u015fi cere-i cutia de aram\u0103 cu chei\u0163ele de aram\u0103. Dar, vezi, altceva nu lua nici aur, nici argint, nici pietre scumpe.
\nV\u00e2n\u0103torul se duse \u00een ora\u015ful de aram\u0103, la prin\u0163esa Ar\u0103mi\u0163a, st\u0103p\u00e2na ora\u015fului, sora vultura\u015fului.
\n– Bun\u0103 ziua, prea \u00eenalt\u0103 st\u0103p\u00een\u0103! Fr\u0103\u0163iorul dumitale \u00ee\u0163i trimite salut\u0103ri.
\n– \u015ei, m\u0103 rog, de unde \u00eel cuno\u015fti tu pe fr\u0103\u0163iorul meu?
\n– P\u0103i, uite, a\u015fa \u015fi a\u015fa… Era bolnav, era r\u0103nit, iar eu l-am \u00eengrijit \u015fi l-am hr\u0103nit trei ani, trei luni \u015fi trei zile, \u00een cap.
\n– \u00ce\u021bi mul\u0163umesc, om bun. Uite, ai aici aur, argint, pietre pre\u0163ioase! Ia c\u00e2t \u00ee\u0163i pofte\u015fte inima.
\nV\u00e2n\u0103torul nu lu\u0103 nimic dar o rug\u0103 pe prin\u0163es\u0103 s\u0103-i dea cutia de aram\u0103 cu chei\u0163ele de aram\u0103.
\n– Nici vorb\u0103, dr\u0103gu\u0163ule! Vezi c\u0103 cizma care vrei s-o-ncal\u0163i nu-\u0163i e pe m\u0103sur\u0103! Pre\u0163ul cutiei mele e prea mare.
\n– O fi prea mare pre\u0163ul ei, dar eu de altceva n-am trebuin\u0163\u0103.
\nV\u00e2n\u0103torul \u00eei f\u0103cu o plec\u0103ciune, ie\u015fi pe poarta ora\u015fului de aram\u0103 \u015fi-i povesti totul, din fir-a-p\u0103r, vulturului.
\nVulturul se m\u00e2nie, \u00eel s\u0103lt\u0103 pe v\u00e2n\u0103tor \u00een spate \u015fi zbur\u0103 mai departe. Zbura sus, \u00een \u00eenaltul cerului, b\u0103t\u00e2nd zgomotos din aripi.
\n– Viteazule, ia, uit\u0103-te, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een spatele nostru \u015fi \u00een fa\u0163a noastr\u0103?
\nV\u00e2n\u0103torul se uit\u0103, apoi zise:
\n– \u00cen spatele nostru e un pojar, \u00een fa\u0163a noastr\u0103 au \u00eenflorit florile.
\n– \u00cen spate arde ora\u015ful de aram\u0103, iar florile \u00eenfloresc \u00een cel de argint.
\n\u015ei vulturul cobor\u00ee \u00een mijlocul unui c\u00e2mp, l\u00e2ng\u0103 un st\u00e2lp de argint. \u00cei porunci v\u00e2n\u0103torului s\u0103 citeasc\u0103 inscrip\u0163ia. V\u00e2n\u0103torul citi: \u201eDincolo de st\u00eelpul acesta, se \u00eentinde ora\u015ful de argint \u2014 m\u0103sur\u00e2nd cincizeci de verste \u00een lung \u015fi \u00een lat”.
\n– Aici tr\u0103ie\u015fte sora mea cea mijlocie, zise vulturul. Cere-i cutia de argint cu chei\u0163ele de argint.
\nAjuns \u00een ora\u015f, v\u00e2n\u0103torul se duse de-a dreptul la prin\u0163es\u0103, la st\u0103p\u00e2na ora\u015fului \u2014 sora vultura\u015fului. \u00cei povesti \u015fi ei cum a tr\u0103it la el trei ani, trei luni, trei zile-n cap, fr\u0103\u0163iorul ei, bolnav, r\u0103nit, pe care el l-a \u00eengrijit, i-a dat s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea p\u00een\u0103 i-au revenit puterile. \u015ei, drept r\u0103splat\u0103 pentru toate acestea, \u00eei ceru cutia de argint cu chei\u0163ele de argint.
\n– Nici vorb\u0103! zise prin\u0163esa, te l\u0103come\u015fti la o bucat\u0103 prea mare, \u015fi mai \u015ftii? S\u0103 nu te-neci cu ea. Uite, ia c\u00e2t vrei de aici: aur, argint, pietre scumpe, dar cutia mea are cu totul alt pre\u0163.
\nV\u00e2n\u0103torul p\u0103r\u0103si ora\u015ful de argint \u015fi-i povesti totul, din fir-a-p\u0103r, vulturului.
\nVulturul se m\u00e2nie, \u00eel s\u0103lt\u0103 pe v\u00e2n\u0103tor pe aripile sale mari \u015fi zbur\u0103 cu el de acolo.
\nAcum zbura, din nou, \u00een \u00eenaltul cerului:
\n– Ia vezi, viteazule, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een spatele nostru \u015fi \u00een fa\u0163a noastr\u0103?
\n– \u00cen spatele nostru e un pojar, \u00een fa\u0163a noastr\u0103 au \u00eenflorit florile.
\n– \u00cen spate arde ora\u015ful de argint, iar florile \u00eenfloresc \u00een cel de aur.
\nVulturul cobor\u00ee \u00een mijlocul unui c\u00e2mp, l\u00e2ng\u0103 un st\u00e2lp de aur. \u00cei porunci v\u00e2n\u0103torului s\u0103 citeasc\u0103 inscrip\u0163ia.
\nV\u00e2n\u0103torul citi: \u201eDincolo de st\u00e2lpul acesta se \u00eentinde ora\u015ful de aur \u2014 m\u0103sur\u00e2nd o sut\u0103 de verste \u00een lung \u015fi tot pe at\u00e2ta \u00een lat”.
\n– Du-te acolo, zise vulturul. \u00cen ora\u015ful acesta tr\u0103ie\u015fte sora mea cea mai mic\u0103. Cere-i cutia de aur cu chei\u0163ele de aur.
\nV\u00e2n\u0103torul se duse de-a dreptul la prin\u0163es\u0103, la st\u0103p\u00e2na ora\u015fului \u2014 sora vultura\u015fului. \u00cei povesti tot ce \u015ftia \u015fi \u00eei ceru cutia de aur cu chei\u0163ele de aur.
\nPrin\u0163esa \u00eel ascult\u0103, chibzui o vreme, apoi cl\u0103tin\u0103 din cap.
\n– Mi-e tare drag\u0103 cutia mea, zise, dar fratele \u00eemi este \u015fi mai drag.
\n\u015ei se duse \u015fi-i aduse v\u00e2n\u0103torului cutia de aur cu chei\u0163ele de aur.
\nV\u00e2n\u0103torul lu\u0103 darul acela nepre\u0163uit, f\u0103cu o plec\u0103ciune \u00een fa\u0163a prin\u0163esei \u015fi ie\u015fi pe poarta ora\u015fului.
\nC\u00e2nd vulturul \u00ee\u015fi v\u0103zu prietenul c\u0103 nu vine cu m\u00e2na goal\u0103, \u00eei zise:
\n– \u015ei-acum, fr\u0103\u0163ioare, du-te la casa ta, dar bag\u0103 de seam\u0103, nu cumva s\u0103 descui cutia \u00eenainte de a ajunge \u00een curtea casei tale.
\n\u015ei zic\u00e2nd asta, \u00ee\u015fi lu\u0103 zborul.
\nIar v\u00e2n\u0103torul o porni spre cas\u0103. Dac\u0103 a mers mult, dac\u0103 a mers pu\u0163in, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 peste un timp a ajuns la marea cea albastr\u0103. \u015ei a vrut s\u0103 se mai odihneasc\u0103. Pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii s-a a\u015fezat, de nisip galben \u00eenconjurat, iar cutia a pus-o al\u0103turi. S-a uitat \u015fi s-a tot uitat la ea \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, n-a mai avut r\u0103bdare \u015fi a descuiat-o. Nu ispr\u0103vise de r\u0103sucit chei\u0163ele c\u0103 \u00een fa\u0163a lui, r\u0103s\u0103ri ca din p\u0103m\u00e2nt un palat de aur, minunat \u00eempodobit de sus \u015fi p\u00e2n\u0103 jos. S-au \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat o mul\u0163ime de servitori: \u201eCe porunci\u0163i? Care v\u0103 e dorin\u0163a?”
\nV\u00e2n\u0103torul b\u0103u, m\u00e2nc\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se s\u0103tur\u0103, \u015fi-apoi s\u0103 doarm\u0103 se culc\u0103.
\n\u015ei iat\u0103 c\u0103 veni diminea\u0163a. v\u00e2n\u0103torul trebuia s\u0103 porneasc\u0103 mai departe. Dar \u0163i-ai g\u0103sit! Cum s\u0103 poat\u0103 b\u0103ga el palatul acela \u00eenapoi \u00een cutie, a\u015fa cum fusese \u00eenainte? Se g\u00eendi \u015fi se tot g\u00e2ndi, dar degeaba, nimic \u00een minte nu-i veni. \u015eedea acolo pe mal, nec\u0103jit nevoie mare. C\u00e2nd ce s\u0103 vad\u0103? Pe nea\u015fteptate r\u0103s\u0103ri din
\nap\u0103 un om: barba – la br\u00e2u i-ajungea, p\u0103rul c\u0103lc\u00e2iele-i b\u0103tea. Se opri la fa\u0163a apei \u015fi zise:
\n– De ce e\u015fti nec\u0103jit, viteazule’?
\n– Cum s\u0103 nu fiu nec\u0103jit, a r\u0103spuns v\u00e2n\u0103torul, de vreme ce nu m\u0103 duce capul ca-n cutioara mea s\u0103 ghemuiesc, acest palat \u00eemp\u0103r\u0103tesc?
\n– S-ar putea s\u0103 te ajut eu s\u0103 scapi de necaz, \u015fi-n cutioara ta s\u0103 ghemuiesc acest palat \u00eemp\u0103r\u0103tesc, dar numai dac\u0103 o s\u0103 c\u0103dem la \u00eenvoial\u0103: adic\u0103 s\u0103-mi dai \u00een schimb ceea ce ai acas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftii c\u0103 ai.
\nV\u00e2n\u0103torul a stat o vreme \u015fi a cugetat: \u201eCe a\u015f putea avea eu acas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu? Ba cred c\u0103 \u015ftiu totul despre toate cele de acas\u0103”.
\n\u015ei pe loc c\u0103zu la \u00eenvoial\u0103.
\n– Haide, zise el, f\u0103 bun\u0103tate \u015fi ajut\u0103-mi ca-n cutia mea s\u0103 ghemuiesc acest palat \u00eemp\u0103r\u0103tesc, iar eu o s\u0103-\u0163i dau ceea ce am acas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu c\u0103 am.
\nDe-abia termin\u0103 s\u0103 rosteasc\u0103 vorbele acestea \u015fi palatul ia-l de unde nu-i. Parc\u0103 nici n-ar fi fost. Pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii st\u0103tea doar v\u00e2n\u0103torul, singur-singurel \u015fi al\u0103turi se afla cutia de aur cu chei\u0163ele ei de aur.
\nEl lu\u0103 cutia \u015fi porni la drum.
\nDac\u0103 a mers departe ori a mers aproape, cine mai \u015ftie? \u015etim doar c\u0103 a ajuns \u00een \u0163inutul s\u0103u de ba\u015ftin\u0103. \u00cendat\u0103 ce intr\u0103 \u00een izb\u0103, so\u0163ia \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 \u0163in\u00e2nd \u00een bra\u0163e copila\u015ful ce se n\u0103scuse \u00een lipsa lui.
\n\u201eIat\u0103, va s\u0103 zic\u0103, asta aveam acas\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu c\u0103 am”, \u00ee\u015fi zise v\u00e2n\u0103torul. \u015ei \u00eel cople\u015fi m\u00e2hnirea \u015fi triste\u0163ea.
\n– Lumina ochilor mei, i-a spus so\u0163ia, spune, de ce ver\u015fi lacrimi amare?
\n– De bucurie pl\u00e2ng, r\u0103spunse el.
\nI-a fost team\u0103 s\u0103-i spun\u0103 adev\u0103rul \u015fi anume: c\u0103 mai devreme sau mai t\u00e2rziu vor fi sili\u0163i s\u0103-\u015fi dea feciorul nu se \u015ftie cui.
\nDup\u0103 aceea v\u00e2n\u0103torul ie\u015fi \u00een curte, deschise cutia de aur \u015fi pe dat\u0103 r\u0103s\u0103ri \u00een fa\u0163a lui un palat m\u0103re\u0163, cu mult\u0103 iscusin\u0163\u0103 \u00eempodobit. S-au \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat o mul\u0163ime de servitori. Au \u00eenflorit gr\u0103dini, \u00een care str\u0103luceau lacuri minunate. \u00cen pomi p\u0103s\u0103relele c\u00e2ntau, \u00een lacuri pe\u015fti\u015fori se zbenguiau.
\nSe puser\u0103 cei trei, v\u00e2n\u0103torul, so\u0163ia \u015fi feciorul, pe trai bun \u015fi pe agonisit averi.
\nA\u015fa au trecut vreo zece ani, ba chiar mai mult.
\nCre\u015ftea feciorul v\u00e2n\u0103torului ca aluatul pus la dospit \u2014 cre\u015ftea v\u0103z\u00e2nd cu ochii. \u015ei se f\u0103cu mare: ager la minte, frumos la chip, m\u0103 rog, o m\u00e2ndre\u0163e de fl\u0103c\u0103u.
\n\u00centr-o bun\u0103 zi, taic\u0103-s\u0103u s-a dus s\u0103 se plimbe prin gr\u0103din\u0103. S-a plimbat c\u00e2t s-a plimbat \u015fi deodat\u0103 s-a trezit chiar pe malul r\u00e2ului.
\nTocmai atunci r\u0103s\u0103ri din ap\u0103 omul de odinioar\u0103: barba \u2014 la br\u00e2u i-ajungea, p\u0103rul c\u0103lc\u00e2iele-i b\u0103tea. Se opri la fa\u0163a apei \u015fi zise:
\n– Pe c\u00e2t de pripit e\u015fti c\u00e2nd f\u0103g\u0103duie\u015fti ceva, tot at\u00e2t de pripit e\u015fti s\u0103-\u0163i ui\u0163i f\u0103g\u0103duiala. Haide, aminte\u015fte-\u0163i ce-mi datorezi.
\nV\u00e2n\u0103torul s-a \u00eentors acas\u0103 mai \u00eentunecat la chip dec\u00e2t norul negru de furtun\u0103 \u015fi i-a spus so\u0163iei:
\n– Oric\u00e2t am vrea s\u0103-l \u0163inem pe l\u00eeng\u0103 noi pe Ivanu\u015fka, nu se poate, trebuie s\u0103-l d\u0103m. Nu mai putem am\u00e2na.
\n\u015ei \u00ee\u015fi lu\u0103 feciorul, \u00eel scoase departe, afar\u0103 din sat, \u015fi \u00eel l\u0103s\u0103 singur acolo.
\nIvanu\u015fka s-a uitat \u00een toate p\u0103r\u0163ile, a v\u0103zut o c\u0103rare \u015fi a pornit \u00eenainte pe ea \u2014 poate l-o duce undeva. \u015ei c\u0103rarea l-a dus \u00eentr-un codru de nep\u0103truns. \u00cen jur pustiu, nici o suflare omeneasc\u0103. Doar o colib\u0103 era, pe-un picior de g\u0103in\u0103 se-n\u0103l\u0163a, singur\u0103-singuric\u0103 st\u0103tea, un cerdac \u015fi-o fereastr\u0103 mic\u0103 avea.
\nEra o colib\u0103 rotitoare.
\n– Colib\u0103, colib\u0103, zise Ivan, te-ntoarce cu fa\u0163a la mine, p\u0103durea la spate s\u0103-\u0163i r\u0103m\u00e2n\u0103!
\nColiba i-a dat ascultare, s-a \u00eentors a\u015fa cum i-a cerut \u2014 cu fa\u0163a la el \u015fi cu spatele la p\u0103dure.
\nIvanu\u015fka urc\u0103 \u00een cerdacul \u00eenalt \u015fi deschise o u\u015f\u0103 sc\u00e2r\u0163\u00e2itoare.
\n\u015ei ce s\u0103 vad\u0103? \u00cen colib\u0103 \u015fedea chiar Baba-Cloan\u0163a-Cotoroan\u0163a. Baba \u00eentr-o piu\u0103 \u015fedea \u015fi cojoc de iepure purta. V\u0103z\u00e2ndu-l pe Ivanu\u015fka zise:
\n– Bun\u0103 ziua, viteazule. De unde vii \u015fi-ncotro te-ndrep\u0163i? La ce munc\u0103 r\u00e2vne\u015fti, ori de munc\u0103 te fere\u015fti?
\n– Eh, bunico! Mai \u00eent\u00e2i, d\u0103-mi s\u0103 beau, pune-mi \u00een fa\u0163\u0103 m\u00e2ncarea, \u015fi-apoi vin\u0103 cu-ntrebarea.
\n\u015ei baba \u00eei d\u0103du s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 bea, iar Ivanu\u015fka \u00eei povesti totul din fir-a-p\u0103r, f\u0103r-a t\u0103inui ceva.
\n– Cam prost \u00ee\u0163i merg treburile, viteazule, zise Baba-Cloan\u0163a. Taic\u0103-t\u0103u te-a dat \u00eemp\u0103ratului apelor. Iar \u00eemp\u0103ratul apelor s-a m\u00e2niat grozav c\u0103 nu te-ai dus la el at\u00e2ta timp. Noroc c\u0103, \u00een drumul t\u0103u, ai trecut \u015fi pe la mine, altfel cred c\u0103 nici nu te mai aflai printre cei vii. Dar, m\u0103 rog, fie, ascult\u0103 ce o s\u0103 te pov\u0103\u0163uiesc eu. Mergi mai departe, pe aceea\u015fi c\u0103rare, care te-a adus la mine, prin codri, prin v\u0103g\u0103uni, peste mun\u0163i seme\u0163i. La urm\u0103 de tot o s\u0103 ajungi \u00een fa\u0163a a dou\u0103 por\u0163i. \u00cen dreapta o poart\u0103, \u00een st\u00e2nga \u2014 tot o poart\u0103. Tu s\u0103 nu intri pe poarta cu z\u0103vor ferecat\u0103, ci pe cea cu lac\u0103t \u00eencuiat\u0103. S\u0103 ba\u0163i de trei ori \u015fi poarta are s\u0103 se deschid\u0103 singur\u0103. Dincolo de poart\u0103 o s\u0103 dai de o gr\u0103din\u0103 cu sulfin\u0103, \u00een gr\u0103din\u0103-i lacul verde ca smaraldul, \u00een lac dou\u0103sprezece copile, dou\u0103sprezece surori se scald\u0103. S-au pref\u0103cut \u00een ra\u0163e cenu\u015fii, \u00eenoat\u0103 \u015fi se b\u0103l\u0103cesc, iar rochiile lor se afl\u0103 pe mal. Unsprezece dintre ele sunt la un loc, cea de a dou\u0103sprezecea \u2014 pus\u0103 mai la o parte, singur\u0103. Tu s\u0103 iei rochi\u0163a asta \u015fi s\u0103 te ascunzi.
\nMai t\u00e2rziu, c\u00e2nd surioarele or s\u0103 ias\u0103 din ap\u0103, au s\u0103 se \u00eembrace \u015fi au s\u0103 plece. Unsprezece au s\u0103 plece, dar a dou\u0103sprezecea are s\u0103 se pun\u0103 pe pl\u00e2ns c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi ve\u015fm\u00e2ntul. N-o s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 \u015fi o s\u0103 spun\u0103: \u201eR\u0103spunde!
\nCine mi-a luat rochia \u2014 aceluia fiic\u0103 preasupus\u0103 o s\u0103-i fiu!” Tu s\u0103 taci.
\nEa o s\u0103 spun\u0103 din nou: \u201eCine mi-a luat rochia \u2014 aceluia surioar\u0103 duioas\u0103 o s\u0103-i fiu!” Tu s\u0103 taci \u015fi de ast\u0103 dat\u0103. \u015ei-atunci ea o s\u0103 spun\u0103: \u201eCine mi-a luat rochia \u2014 aceluia so\u0163ie credincicas\u0103 o s\u0103-i fiu!” \u00cendat\u0103 ce vei auzi vorbele astea r\u0103spunde \u015fi d\u0103-i rochia. Iar ce are s\u0103 se \u00eent\u00e2mple mai departe nu-\u0163i spun eu. Singur o s\u0103 afli \u015fi o s\u0103-mi poveste\u015fti…
\nIvan f\u0103cu o plec\u0103ciune \u00een fa\u0163a Babei-Cloan\u0163a, \u00ee\u015fi lu\u0103 r\u0103mas bun \u015fi porni pe c\u0103rare. Dac\u0103 a mers mult ori a mers pu\u0163in, dac\u0103 a mers pe timp frumos ori ur\u00e2t, cine mai \u015ftie? Doar c\u0103 \u00eentr-un t\u00e2rziu a ajuns la cele dou\u0103 por\u0163i. Poarta cu pricina s-a deschis \u00een fa\u0163a lui \u015fi a v\u0103zut acea gr\u0103din\u0103 cu sulfin\u0103, \u00een gr\u0103din\u0103, lacul ca smaraldul, iar \u00een lac ra\u0163ele cenu\u015fii sc\u0103ld\u00e2ndu-se. Totul era aievea cum i se spusese!
\nIvanu\u015fka s-a strecurat pe furi\u015f \u015fi a luat rochi\u0163a ce se afla mai la o parte. A luat-o \u015fi s-a ascuns dup\u0103 un copac.
\nRa\u0163ele au ie\u015fit din ap\u0103, s-au pref\u0103cut \u00een copile \u2014 una mai frumoas\u0103 dec\u00e2t alta. Iar cea mai mic\u0103, a dou\u0103sprezecea era mai frumoas\u0103, mai minunat\u0103 dec\u00e2t toate celelalte. Unsprezece surori s-au \u00eembr\u0103cat \u015fi au plecat de acolo. Cea mai mic\u0103 \u00eens\u0103 a r\u0103mas pe mal, \u00ee\u015fi c\u0103uta rochia \u015fi pl\u00e2ngea c\u0103 n-o poate g\u0103si. \u015ei dintr-o dat\u0103. zice:
\n– Spune-mi, r\u0103spunde-mi, cine mi-ai luat rochia! Fiic\u0103 preasupus\u0103 o s\u0103-ti fiu!
\nIvan nu r\u0103spunse.
\n– Surioar\u0103 duioas\u0103 o s\u0103-\u0163i fiu!
\nIvan t\u0103cu.
\n– So\u0163ie credincioas\u0103 o s\u0103-\u0163i fiu!
\n\u015ei-atunci ie\u015fi Ivan de dup\u0103 copac:
\n– Ia-ti rochia, preafrumoas\u0103 copil\u0103!
\nEa \u00ee\u015fi lu\u0103 rochia \u015fi \u00eei d\u0103du lui Ivanu\u015fka inelul de logodn\u0103 \u2014 un inel de aur.
\n– \u015ei-acum, spune-mi, viteazule, care \u00ee\u0163i e numele \u015fi \u00eencotro te \u00eendrep\u0163i?
\n– P\u0103rin\u0163ii \u00eemi spuneau Ivan, iar eu m\u0103 duc la \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor la st\u0103p\u00e2nul apelor.
\n– Aha, va s\u0103 zic\u0103 \u0103sta e\u015fti tu! Dar de ce ai \u00eent\u00e2rziat at\u00e2t de mult? T\u0103icu\u0163ul meu \u015fi-al apei \u00eemp\u0103rat \u2014 cumplit s-a m\u00e2niat c\u0103 ai \u00eent\u00e2rziat. Ei, haide, mergi acum pe drumul acesta, care o s\u0103 te duc\u0103 \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de sub ape. Acolo o s\u0103 m\u0103 g\u0103se\u015fti \u015fi pe mine. C\u0103 doar nu-s alta dec\u00e2t \u00eens\u0103\u015fi Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa fiic\u0103 a \u00eemp\u0103ratului \u015fi a st\u0103p\u00e2nului \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei de sub ape.
\n\u015ei tot atunci se pref\u0103cu \u00een ra\u0163\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi lu\u0103 zborul de l\u00e2ng\u0103 Ivan. Iar Ivan se duse \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia de sub ape.
\nAjunse acolo \u015fi \u00ee\u015fi roti privirea de jur \u00eemprejur: lumina din acea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie era ca cea de pe la noi, erau \u015fi-acolo c\u00e2mpii \u015fi paji\u015fti precum \u015fi dumbr\u0103vi \u00eenverzite, soarele \u015fi-acolo \u00eenc\u0103lzea iar luna str\u0103lucea.
\nFu chemat s\u0103 se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze \u00eemp\u0103ratului m\u0103rilor. \u015ei \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor se r\u0103sti la el:
\n– De ce ai z\u0103bovit at\u00e2t de mult? Nu pentru vina ta, ci pentru a p\u0103rintelui t\u0103u vinov\u0103\u0163ie, iat\u0103 m\u0103runta \u00eens\u0103rcinare ce o vei avea de adus la \u00eendeplinire: am un loc uitat, de treizeci de verste \u00een lung \u015fi \u00een lat, tot numai \u015fan\u0163uri, r\u00e2pi \u015fi pietroaie ascu\u0163ite. P\u00e2n\u0103 m\u00e2ine s\u0103 fie locul acela neted ca-n palm\u0103, s\u0103 fie sem\u0103nat cu secar\u0103, iar holda s\u0103 creasc\u0103 peste noapte at\u00e2t de \u00eenalt\u0103 \u015fi deas\u0103 c\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 piti cioara \u00een ea. Dac\u0103 faci asta, r\u0103splata e a ta, de nu, capul \u00ee\u021bi voi reteza!
\nIvanu\u015fka se nec\u0103ji, ie\u015fi de la \u00eemp\u0103rat tare sup\u0103rat, cu capul mai jos de umeri plecat.
\nPrea\u00een\u021beleapta Vasilisa \u00eel v\u0103zu din turnul ei \u00eenalt \u015fi-l \u00eentreb\u0103:
\n– Ivanu\u015fka, de ce e\u015fti nec\u0103jit?
\n\u015ei Ivan i-a r\u0103spuns:
\n– Cum s\u0103 nu fiu nec\u0103jit?! T\u0103icu\u0163ul t\u0103u mi-a poruncit ca \u00eentr-o singur\u0103 noapte s\u0103 netezesc ca-n palm\u0103 \u015fan\u0163uri, r\u00e2pi, pietroaie col\u0163uroase de pe locul uitat, s\u0103 sem\u0103n secar\u0103, iar acea secar\u0103 s\u0103 creasc\u0103 p\u00e2n\u0103 diminea\u0163\u0103 at\u00e2t, c\u00e2t s\u0103 se poat\u0103 piti cioara \u00een ea.
\n– Ei, las\u0103 c\u0103 asta \u00eenc\u0103 nu-i o mare nenorocire. Nenorocirea adev\u0103rat\u0103 va veni de-abia pe urm\u0103! Acuma, culc\u0103-te \u015fi dormi. Noaptea e un sfetnic bun.
\nIvan a ascultat-o \u015fi s-a culcat. Iar Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa ie\u015fi \u00een pridvor \u015fi strig\u0103 cu glas r\u0103sun\u0103tor:
\n– Hei, voi, slujitori \u015fi slujnice credincioase! Netezi\u0163i \u015fan\u0163uri \u015fi r\u00e2pi ad\u00e2nci, sf\u0103r\u00e2ma\u0163i pietroaie-ascu\u0163ite \u015fi st\u00e2nci, sem\u0103na\u0163i c\u00e2mpul cu secar\u0103 de soi, aleas\u0103 \u015fi veghea\u0163i ca, p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine holda s\u0103 creasc\u0103 frumoas\u0103!
\nIvanu\u015fka s-a trezit \u00een zori \u015fi ce s\u0103 vad\u0103? Totul era gata. Nici urm\u0103 de r\u00e2pi ad\u00e2nci, de pietroaie \u015fi st\u00e2nci. Locul era netezit ca-n palm\u0103, iar pe el crescuse deas\u0103 – secara, \u015fi-at\u00e2t de-nalt\u0103 c\u0103-n ea s-ar fi putut lesne piti o cioar\u0103.
\nS-a dus la \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor s\u0103-l \u00een\u015ftiin\u0163eze despre toate.
\n– Ei, pentru asta ai toat\u0103 mul\u0163umirea mea, i-a zis \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor. Ai dus cu iscusin\u0163\u0103 la \u00eendeplinire \u00eens\u0103rcinarea ce \u0163i-am dat. Iat-o acum \u015fi pe a doua: am trei sute de stoguri, fiecare cu c\u00e2te trei sute de c\u0103pi\u0163e, tot gr\u00e2u cu bobul mare \u015fi curat, bob cu bob num\u0103rat. P\u00e2n\u0103 m\u00e2ine s\u0103 treieri tot gr\u00e2ul \u0103sta. Dar bag\u0103 de seam\u0103 s\u0103 nu d\u0103r\u00e2mi stogurile \u015fi s\u0103 nu r\u0103v\u0103\u015fe\u015fti c\u0103pi\u0163ele. Dac\u0103-\u0163i \u00eendepline\u015fti sarcina \u2014 r\u0103splata va fi a ta, de nu, capul voi reteza!
\nIvanu\u015fka s-a nec\u0103jit \u015fi mai tare ca \u00eenainte, mergea prin curte \u00eempov\u0103rat, cu capul mai jos de umeri plecat.
\n– Ivanu\u015fka, de ce te-ai \u00eentristat? l-a \u00eentrebat Preafrumoasa Vasilisa.
\nIvan i-a povestit despre noua lui nenorocire.
\n– Ei, las\u0103 c\u0103 asta \u00eenc\u0103 nu-i o mare nenorocire, nenorocirea adev\u0103rat\u0103 va veni abia pe urm\u0103. Acuma, culc\u0103-te \u015fi dormi. Noaptea e un sfetnic bun.
\nIvan se culc\u0103. Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u00eens\u0103 ie\u015fi \u00een pridvor \u015fi strig\u0103 cu glas r\u0103sun\u0103tor:
\n– Hei, voi furnici t\u00e2r\u00e2toare! Porni\u0163i \u00eencoace toate c\u00e2te sunte\u0163i sub soare \u2014 t\u00e2r\u00e2\u0163i-v\u0103 aici degrab\u0103 \u015fi v\u0103 pune\u0163i pe treab\u0103: din stogurile tatei gr\u00e2ul aduna\u0163i \u2014 un gr\u0103unte nu l\u0103sa\u0163i, alege\u0163i r\u00e2nd pe r\u00e2nd, bob cu bob, p\u00e2n-la ultimul stog.
\nDis-de-diminea\u0163\u0103 \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor \u00eel chem\u0103 la el pe Ivan:
\n– \u00cemplinit-ai \u00eens\u0103rcinarea ce \u021bi-am dat, tinere?
\n– \u00cemplinit, m\u0103rite \u00eemp\u0103rat \u015fi st\u0103p\u00e2n.
\n– S\u0103 mergem, s\u0103 vedem.
\nS-au dus pe arie: toate stogurile erau neatinse. S-au dus la jitni\u0163e \u2014 hambarele pline p\u00e2n\u0103 sus cu gr\u00e2u.
\n– Ei, dragul meu, \u00ee\u0163i mul\u0163umesc, a zis \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor. Mi-ai \u00eendeplinit \u015fi a doua \u00eens\u0103rcinare. Iat-o acum \u015fi pe a treia, care va fi \u015fi ultima: dureaz\u0103-mi \u00een noaptea asta o biseric\u0103, din cear\u0103 curat\u0103, m\u00e2ine-n zori s\u0103 fie terminat\u0103. Dac\u0103 faci asta alege pe oricare din fiicele mele \u015fi du-te tu \u00eensu\u0163i \u00een acea biseric\u0103 s\u0103 te cununi cu ea. Dac\u0103 faci biserica, fata ce-o alegi va fi a ta, de nu, capul \u00ee\u0163i voi reteza!
\n\u015ei din nou Ivan e m\u00e2hnit, merge prin curtea palatului cu fa\u0163a sc\u0103ldat\u0103 \u00een lacrimi.
\n– De ce e\u015fti m\u00e2hnit, Ivanu\u015fka? l-a \u00eentrebat Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\n– Cum s\u0103 nu fiu m\u00e2hnit! T\u0103icu\u0163ul t\u0103u mi-a poruncit ca \u00een noaptea asta s\u0103-i durez o biseric\u0103 din cear\u0103 curat\u0103.
\n– Ei, las\u0103 c\u0103 asta \u00eenc\u0103 nu-i o mare nenorocire, nenorocirea adev\u0103rat\u0103 va veni abia pe urm\u0103. Acuma, culc\u0103-te \u015fi dormi. Noaptea e un sfetnic bun.
\nIvan a ascultat-o \u015fi s-a culcat, iar Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa ie\u015fi \u00een pridvor \u015fi strig\u0103 cu glas r\u0103sun\u0103tor:
\n– Hei, voi, harnice albine, veni\u0163i repede la mine! Porni\u0163i \u00een zbor, ne\u00eentrecute lucr\u0103toare, toate c\u00e2te sunte\u0163i sub soare! Ridica\u0163i-mi din cear\u0103 curat\u0103, biseric\u0103 m\u00e2ndr\u0103 \u015fi-nalt\u0103, care-n zori s\u0103 fie terminat\u0103, s\u0103 merg la amiaz\u0103 s\u0103 m\u0103 cunun \u00een ea.
\nDis-de-diminea\u0163\u0103 \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor se scul\u0103, se uit\u0103 pe fereastr\u0103 \u015fi v\u0103zu: biseric\u0103-n\u0103l\u0163at\u0103 din cear\u0103 curat\u0103, frumoas\u0103, str\u0103lucitoare, m\u00e2ng\u00e2iat\u0103 de soare.
\n– Ei, viteazule, \u00ee\u0163i mul\u0163umesc! Oric\u00e2t de iscusi\u0163i slujitori am avut, nici unul nu mi-a pl\u0103cut a\u015fa ca tine. Eu am dou\u0103sprezece fiice, alege-o pe oricare dintre ele. Dac\u0103 izbute\u015fti s-o alegi de trei ori la r\u00e2nd pe aceea\u015fi copil\u0103, ea va fi so\u0163ie credincioas\u0103. Dac\u0103 nu, capul \u0163i-l voi reteza!
\n\u201eEi, asta nu mai e o treab\u0103 anevoioas\u0103,” \u00ee\u015fi zise Ivanu\u015fka. \u015ei venind de la \u00eemp\u0103rat, sur\u00e2dea.
\nPrea\u00een\u0163eleapta Vasilisa l-a v\u0103zut, l-a \u00eentrebat despre toate \u015fi-apoi a zis:
\n– Eh, Ivanu\u015fka, tare prost mai e\u015fti! Nu-i deloc u\u015for s\u0103 faci ce \u0163i s-a cerut. T\u0103icu\u0163ul o s\u0103 ne prefac\u0103 \u00een m\u00e2nze \u015fi o s\u0103 te pun\u0103 s\u0103-\u0163i alegi logodnica. Tu, s\u0103 bagi de seam\u0103: pe fr\u00e2ul meu va fi o stelu\u0163\u0103 mai \u00eentunecat\u0103, f\u0103r\u0103 luciu. Dup\u0103 aceea o s\u0103 ne prefac\u0103 \u00een porumbi\u0163e. Surorile mele or s\u0103 ciuguleasc\u0103 ginga\u015f boabele de hri\u015fc\u0103, iar eu o s\u0103-mi ridic din c\u00e2nd in c\u00e2nd o aripioar\u0103. Pentru a treia oar\u0103 o s\u0103 ne prefac\u0103 \u00een copile, toate sem\u0103n\u00e2nd leit la statur\u0103 \u015fi frumuse\u0163e, la glas, la p\u0103r \u015fi m\u00e2ndre\u0163e. Eu, dinadins o s\u0103-mi flutur batista. Dup\u0103 asta o s\u0103 m\u0103 recuno\u015fti.
\n\u00cen adev\u0103r, a\u015fa cum \u00eei spusese ea, \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor aduse dou\u0103sprezece m\u00e2nze, sem\u0103n\u00e2nd leit \u015fi le in\u015fir\u0103 una l\u00e2ng\u0103 alta, \u00een fa\u0163a lui.
\n– Alege-o pe oricare!
\nIvan s-a uitat cu b\u0103gare de seam\u0103 \u015fi a v\u0103zut: la un fr\u00e2u o stelu\u0163\u0103 era \u00eentunecat\u0103, f\u0103r\u0103 luciu. Apuc\u0103 acel fr\u00e2u \u015fi zise:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Mde, ai luat una ur\u00e2t\u0103! Puteai alege mai bine.
\n– Nu-i nimic, pentru mine e bun\u0103 \u015fi asta.
\n– Acuma haide, mai alege o dat\u0103.
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul l\u0103s\u0103 s\u0103-\u015fi ia zborul dou\u0103sprezece porumbite sem\u0103n\u00e2nd leit la pene \u2014 \u015fi le pres\u0103r\u0103 ni\u015fte hri\u015fc\u0103.
\nIvan a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 una din porumbi\u0163e \u00ee\u015fi tot ridic\u0103 o aripioar\u0103 \u015fi o apuc\u0103 de arip\u0103:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Mde, te-ai l\u0103comit la o bucat\u0103 prea mare \u2014 vezi c\u0103 \u00een cur\u00e2nd o s\u0103 te \u00eeneci cu ea. Hai, alege \u015fi a treia oar\u0103!
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul aduse dou\u0103sprezece copile, toate sem\u0103n\u00e2nd leit la statur\u0103 \u015fi frumuse\u0163e, la glas, la p\u0103r \u015fi m\u00e2ndre\u0163e.
\nI-ar fi fost peste putin\u0163\u0103 s-o recunoasc\u0103, dar ea fu singura care \u00ee\u015fi flutur\u0103 batista. Ivan o prinse de m\u00e2n\u0103:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Ehei, fr\u0103\u0163ioare, f\u0103cu \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor, oi fi eu viclean, dar tu m-ai \u00eentrecut \u00een viclenie \u2014 \u015fi i-o d\u0103du de so\u0163ie pe Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\nS\u0103 fi trecut mult\u0103 vreme, s\u0103 fi trecut pu\u0163in\u0103? Doar c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi, lui Ivan i se f\u0103cu dor de p\u0103rin\u0163ii lui \u015fi voi s\u0103 plece \u00een sf\u00e2nta Rusie.
\n– De ce te-ai \u00eentristat, dragul meu so\u0163? l-a \u00eentrebat Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\n– Ah, scump\u0103 so\u0163ie, i-am visat pe tat\u0103l meu \u015fi pe mama mea, casa p\u0103rinteasc\u0103, gr\u0103dina noastr\u0103 frumoas\u0103, \u015fi prin gr\u0103din\u0103 alergau ni\u015fte copila\u015fi. Se vede c\u0103 erau dragii mei fra\u0163i \u015fi surori, pe care eu nici nu i-am v\u0103zut aievea p\u00e2n\u0103 acum.
\nPrea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u00ee\u015fi l\u0103s\u0103 capul \u00een jos:
\n– Ei, de-abia acum a venit adev\u0103rata nenorocire! Dac\u0103 plec\u0103m de-aici, or s\u0103 pun\u0103 o poter\u0103 stra\u015fnic\u0103 pe urmele noastre. O s\u0103 se m\u00e2nie grozav \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor \u015fi o s\u0103 ne piard\u0103 printr-o moarte cumplit\u0103. Dar, n-avem \u00eencotro, trebuie s\u0103 g\u0103sim un \u015firetlic ca s\u0103 izbutim.
\n\u015ei ea me\u015fteri trei p\u0103pu\u015fi, le a\u015fez\u0103 prin ungherele iatacului, iar u\u015fa o \u00eencuie bine de tot. \u015ei, \u00eempreun\u0103 cu Ivanu\u015fka, pornir\u0103 \u00eenspre sf\u00eenta Rusie.
\nA doua zi dis-de-diminea\u0163\u0103, venir\u0103 trimi\u015fii \u00eemp\u0103ratului m\u0103rilor, s\u0103-i scoale pe tineri \u015fi s\u0103-i cheme la palat.
\n– Alege-o pe oricare!
\nIvan s-a uitat cu b\u0103gare de seam\u0103 \u015fi a v\u0103zut: la un fr\u00e2u o stelu\u0163\u0103 era \u00eentunecat\u0103, f\u0103r\u0103 luciu. Apuc\u0103 acel fr\u00e2u \u015fi zise:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Mde, ai luat una ur\u00e2t\u0103! Puteai alege mai bine.
\n– Nu-i nimic, pentru mine e bun\u0103 \u015fi asta.
\n– Acuma haide, mai alege o dat\u0103.
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul l\u0103s\u0103 s\u0103-\u015fi ia zborul dou\u0103sprezece porumbite sem\u0103n\u00e2nd leit la pene \u2014 \u015fi le pres\u0103r\u0103 ni\u015fte hri\u015fc\u0103.
\nIvan a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 una din porumbi\u0163e \u00ee\u015fi tot ridic\u0103 o aripioar\u0103 \u015fi o apuc\u0103 de arip\u0103:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Mde, te-ai l\u0103comit la o bucat\u0103 prea mare \u2014 vezi c\u0103 \u00een cur\u00e2nd o s\u0103 te \u00eeneci cu ea. Hai, alege \u015fi a treia oar\u0103!
\n\u015ei \u00eemp\u0103ratul aduse dou\u0103sprezece copile, toate sem\u0103n\u00e2nd leit la statur\u0103 \u015fi frumuse\u0163e, la glas, la p\u0103r \u015fi m\u00e2ndre\u0163e.
\nI-ar fi fost peste putin\u0163\u0103 s-o recunoasc\u0103, dar ea fu singura care \u00ee\u015fi flutur\u0103 batista. Ivan o prinse de m\u00e2n\u0103:
\n– Asta mi-e logodnica!
\n– Ehei, fr\u0103\u0163ioare, f\u0103cu \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor, oi fi eu viclean, dar tu m-ai \u00eentrecut \u00een viclenie \u2014 \u015fi i-o d\u0103du de so\u0163ie pe Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\nS\u0103 fi trecut mult\u0103 vreme, s\u0103 fi trecut pu\u0163in\u0103? Doar c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi, lui Ivan i se f\u0103cu dor de p\u0103rin\u0163ii lui \u015fi voi s\u0103 plece \u00een sf\u00e2nta Rusie.
\n– De ce te-ai \u00eentristat, dragul meu so\u0163? l-a \u00eentrebat Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\n– Ah, scump\u0103 so\u0163ie, i-am visat pe tat\u0103l meu \u015fi pe mama mea, casa p\u0103rinteasc\u0103, gr\u0103dina noastr\u0103 frumoas\u0103, \u015fi prin gr\u0103din\u0103 alergau ni\u015fte copila\u015fi. Se vede c\u0103 erau dragii mei fra\u0163i \u015fi surori, pe care eu nici nu i-am v\u0103zut aievea p\u00e2n\u0103 acum.
\nPrea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u00ee\u015fi l\u0103s\u0103 capul \u00een jos:
\n– Ei, de-abia acum a venit adev\u0103rata nenorocire! Dac\u0103 plec\u0103m de-aici, or s\u0103 pun\u0103 o poter\u0103 stra\u015fnic\u0103 pe urmele noastre. O s\u0103 se m\u00e2nie grozav \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor \u015fi o s\u0103 ne piard\u0103 printr-o moarte cumplit\u0103. Dar, n-avem \u00eencotro, trebuie s\u0103 g\u0103sim un \u015firetlic ca s\u0103 izbutim.
\n\u015ei ea me\u015fteri trei p\u0103pu\u015fi, le a\u015fez\u0103 prin ungherele iatacului, iar u\u015fa o \u00eencuie bine de tot. \u015ei, \u00eempreun\u0103 cu Ivanu\u015fka, pornir\u0103 \u00eenspre sf\u00eenta Rusie.
\nA doua zi dis-de-diminea\u0163\u0103, venir\u0103 trimi\u015fii \u00eemp\u0103ratului m\u0103rilor, s\u0103-i scoale pe tineri \u015fi s\u0103-i cheme la palat.
\nEi b\u0103tur\u0103 la u\u015f\u0103:
\n– Trezi\u0163i-v\u0103, scula\u0163i-v\u0103! V\u0103 cheam\u0103 p\u0103rintele vostru.
\n– E prea devreme, n-am dormit destul, a r\u0103spuns una din p\u0103pu\u015fi.
\nA mai trecut un ceas, au trecut dou\u0103 \u015fi iar b\u0103tu la u\u015f\u0103 trimisul \u00eemp\u0103ratului:
\n– Nu e vremea s\u0103 dormi\u0163i, vremea e s\u0103 v\u0103 trezi\u0163i!
\n– Mai a\u015ftepta\u0163i pu\u0163in. C\u0103 numaidec\u00e2t o s\u0103 ne scul\u0103m \u015fi-o s\u0103 ne-mbr\u0103c\u0103m, r\u0103spunse a doua p\u0103pu\u015f\u0103.
\nMai venir\u0103 trimi\u015fii \u015fi pentru a treia oar\u0103, zic\u00e2nd c\u0103 \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor e sup\u0103rat, m\u00e2hnit, c\u0103 at\u00e2t de mult au tr\u00e2nd\u0103vit.
\n– Venim \u00eendat\u0103, zise a treia p\u0103pu\u015f\u0103.
\nTrimi\u015fii au a\u015fteptat, au a\u015fteptat \u015fi-apoi d\u0103-i, \u015fi bate iar \u00een u\u015f\u0103.
\nNici un semn, nici un r\u0103spuns.
\nAu spart u\u015fa \u015fi, ce s\u0103 vad\u0103? Iatacul gol doar p\u0103pu\u015file r\u0103sp\u00e2ndite prin unghere.
\n\u00cel \u00een\u015ftiin\u0163ar\u0103 pe \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor despre cele aflate. El se m\u00eenie \u015fi trimise spre toate col\u0163urile \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei o poter\u0103 puternic\u0103.
\nDar Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u015fi Ivanu\u015fka se aflau departe-departe. Goneau pe cai sprinteni, f\u0103r\u0103 popasuri, f\u0103r\u0103 odihn\u0103.
\n– Ia, vezi, dragul meu so\u0163, lipe\u015fte-\u0163i urechea de p\u0103m\u00e2ntul jilav \u015fi- ascult\u0103: nu cumva a pus \u00eemp\u0103ratul m\u0103rilor potera pe urma noastr\u0103?
\nIvan s\u0103ri din mers de pe cal, \u00ee\u015fi lipi urechea de p\u0103m\u00e2nt \u015fi zise:
\n– Aud glas de om \u015fi tropot de cal.
\n– Gonesc pe urmele noastre! spuse Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u015fi pref\u0103cu am\u00e2ndoi caii \u00eentr-o paji\u015fte verde, pe Ivan \u00eentr-un b\u0103tr\u00e2n p\u0103stor, iar ea lu\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unei oi\u0163e cu blana crea\u0163\u0103.
\n\u015ei \u00eei ajunse potera:
\n– Hei, mo\u015fule, nu cumva au trecut pe-aproape un vrednic voinic \u015fi o fat\u0103 frumoas\u0103?
\n– Nu, oameni buni, r\u0103spunse b\u0103tr\u00e2nul. De patruzeci de ani p\u0103storesc prin locurile acestea dar n-am v\u0103zut pas\u0103re zbur\u00e2nd prin apropiere \u015fi nici fiar\u0103 hoin\u0103rind pe aproape.
\n\u015ei potera f\u0103cu cale-ntoars\u0103:
\n– M\u0103rite \u00eemp\u0103rat \u015fi st\u0103p\u00e2n, n-am \u00eent\u00e2lnit pe nimeni \u00een calea noastr\u0103. Am v\u0103zut doar un p\u0103stor care p\u0103\u015ftea o oi\u0163\u0103.
\n\u00cemp\u0103ratul m\u0103rilor s-a m\u00e2niat \u015fi a strigat c\u00e2t \u00eel \u0163inea gura:
\n– Eh, voi, nepricepu\u0163ilor! Goni\u0163i pe urmele lor. Aduce\u0163i-mi oi\u0163a, c\u0103 p\u0103storul o s\u0103 vin\u0103 el singur dup\u0103 ea.
\n\u015ei iar a pornit s\u0103 goneasc\u0103 potera \u00eemp\u0103ratului. Dar nici Ivan cu Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa nu st\u0103teau s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 \u2014 ci \u00ee\u015fi \u00eendemnau mereu caii.
\nP\u00e2r\u00e2ia\u015ful \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, s\u0103 susure:
\n– Sotul meu iubit, trebuie s\u0103 ne desp\u0103r\u0163im! Tu de-te acas\u0103, dar fii cu b\u0103gare de seam\u0103, nu cumva s\u0103 \u00eeng\u0103dui cuiva s\u0103 te s\u0103rute, \u00een afar\u0103 de tat\u0103l \u015fi de mama ta. C\u0103ci dac\u0103 te va s\u0103ruta altcineva, o s\u0103 m\u0103 ui\u0163i.
\nIvan veni acas\u0103, dar nu se ar\u0103ta prea bucuros c\u0103 venise. Se s\u0103rut\u0103 numai cu tat\u0103l \u015fi cu mama sa \u015fi afar\u0103 de ei cu nimeni: nici cu fratele, nici cu sora, nici cu na\u015ful, nici cu na\u015fa. Printre ei tr\u0103ia, dar pe nici unul nici m\u0103car nu-i privea.
\nA\u015fa trecu un an, \u015fi \u00eenc\u0103 unul, iar cel de-al treilea an se apropia de sf\u00e2r\u015fit.
\nOdat\u0103, Ivan s-a culcat \u015fi a uitat s\u0103 \u00eencuie u\u015fa. Sora lui mai mic\u0103 a intrat \u00een odaie, a v\u0103zut c\u0103 doarme, s-a aplecat \u015fi l-a s\u0103rutat.
\nC\u00e2nd s-a trezit \u2014 Ivan nu mai tinea minte nimic. Uitase totul. O uit\u0103 \u015fi pe Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa ca \u015fi cum niciodat\u0103 nu s-ar fi g\u00e2ndit la ea.
\nPeste o lun\u0103 pe Ivan \u00eel pe\u0163ir\u0103 \u015fi \u00eencepur\u0103 preg\u0103tirile de nunt\u0103.
\n\u015ei iat\u0103 c\u0103, atunci c\u00e2nd s-au apucat s\u0103 coac\u0103 pl\u0103cintele, o fat\u0103 care s-a dus dup\u0103 ap\u0103, de \u00eendat\u0103 ce s-a aplecat deasupra p\u00e2r\u00e2ului s\u0103 umple g\u0103leata \u2014 a \u00eenm\u0103rmurit. De jos, de sub unda apei o privea ochi \u00een ochi \u2014 o preafrumoas\u0103 copil\u0103.
\nFata veni acas\u0103 \u00eentr-o fug\u0103 \u015fi povesti tuturor celor \u00eent\u00e2lni\u0163i \u00een cale ce minune se \u00eent\u00e2mplase. S-au dus cu to\u0163ii la p\u00e2r\u00e2u, dar n-au g\u0103sit pe nimeni acolo. Iar p\u00e2r\u00e2ia\u015ful pieri f\u0103r\u0103 urm\u0103 \u2014 nimeni nu \u015ftia \u00een ce chip, intrase sub p\u0103m\u00e2nt, ori secase.
\nCum au ajuns acas\u0103 \u00eens\u0103, ce s\u0103 vad\u0103? \u00cen pragul casei se afla o preafrumoas\u0103 copil\u0103.
\n– Am venit, zise ea, s\u0103 v\u0103 ajut. O s\u0103 m\u0103 apuc s\u0103 coc pl\u0103cintele pentru nunt\u0103.
\nA fr\u0103m\u00e2ntat un aluat tare, a f\u0103cut din el doi porumbei \u015fi i-a pus \u00een cuptor:
\n– Ia ghice\u015fte, gazd\u0103 drag\u0103, ce o s\u0103 se \u00eent\u00eemple cu porumbeii ace\u015ftia?
\n– P\u0103i, o s\u0103-i m\u00e2nc\u0103m, \u015fi gata. Ce altceva poate s\u0103 se \u00eent\u00e2mple?
\n– Nu, n-ai ghicit.
\nCopila deschise u\u015fi\u0163a cuptorului \u015fi din\u0103untru \u00ee\u015fi luar\u0103 zborul un porumbel \u015fi o porumbi\u0163\u0103. Se a\u015fezar\u0103 pe pervazul ferestrei \u015fi \u00eencepur\u0103 a gunguri:
\n– Oare-ai uitat cum eram oi\u0163\u0103 iar tu p\u0103stor?
\n– Am uitat, am uitat.
\n– Oare-ai uitat cum eu eram un mic paraclis iar tu pop\u0103?
\n– Am uitat, am uitat.
\n– Oare-ai uitat cum eu eram p\u00e2r\u00e2ia\u015f iar tu pe\u015fti\u015for?
\n– Am uitat, am uitat.
\n– Scurt\u0103 aducere aminte ai, porumbelule! M-ai uitat \u015fi tu pe mine a\u015fa cum a uitat-o Ivanu\u015fka pe Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa.
\nAuzind cuvintele acestea Ivanu\u015fka \u00ee\u015fi aduse pe dat\u0103 aminte totul. Prinse m\u00e2inile albe ale Prea\u00een\u0163eleptei Vasilisa \u00een m\u00e2inile sale \u015fi rosti c\u0103tre tat\u0103l \u015fi mama sa:
\n– Aceasta este credincioasa mea so\u0163ie. Nu am nevoie de alt\u0103 so\u0163ie.
\n– Ei, de vreme ce ai o so\u0163ie, v\u0103 dorim dragoste \u015fi bun\u0103 bun\u0103 \u00een\u0163elegere!
\nIar pe cealalt\u0103 logodnic\u0103 au cople\u015fit-o cu daruri \u015fi au l\u0103sat-o s\u0103 plece acas\u0103 la ea.
\nSi de atunci Ivanu\u015fka \u015fi Prea\u00een\u0163eleapta Vasilisa \u00een pace tr\u0103ir\u0103, de toate agonisir\u0103 \u015fi necazul \u00eel ocolir\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. Au fost odat\u0103 un \u015foarece \u015fi o vrabie care erau prieteni nedesp\u0103r\u0163i\u0163i. Prietenia lor \u0163inu treizeci de ani \u00een cap: orice g\u0103sea unul din ei, … <\/p>\n