Erau odat\u0103 \u00eentr-un sat doi fra\u0163i, \u015fi am\u00e2ndoi erau \u00eensura\u0163i. Cel mai mare era harnic, grijuliu \u015fi chiabur, pentru c\u0103 unde punea el m\u00e2na punea \u015fi Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iar\u0103 cel mai mic era s\u0103rac. De multe ori fugea el de noroc \u015fi norocul de d\u00e2nsul, c\u0103ci era lene\u015f, nechitit la minte \u015fi nechibzuit la trebi; \u015f-apoi mai avea \u015fi o mul\u0163ime de copii! Nevasta acestui s\u0103rac era muncitoare \u015fi bun\u0103 la inim\u0103, iar a celui bogat era pestri\u0163\u0103 la ma\u0163e \u015fi foarte zg\u00e2rcit\u0103. Vorba veche: “Tot un bou \u015f-o belea”. Fratele cel s\u0103rac – s\u0103rac s\u0103 fie de p\u0103cate!- tot avea \u015fi el o pereche de boi, dar cole: porumbi la p\u0103r, tineri, nal\u0163i de trup, \u0163epo\u015fi la coarne, am\u00e2ndoi cudalbi, \u0163inta\u0163i \u00een frunte, ciol\u0103no\u015fi \u015fi gro\u015fi, cum sunt mai buni de \u00eenjugat la car, de ie\u015fit cu d\u00e2n\u015fii \u00een lume \u015fi de f\u0103cut treab\u0103. Dar plug, grap\u0103, teleag\u0103, sanie, car, t\u00e2njal\u0103, c\u00e2rceie, coas\u0103, hreapc\u0103, \u0163\u0103poi, grebl\u0103 \u015fi c\u00e2te alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici c\u0103 se aflau la casa acestui om nesocotit. \u015ei c\u00e2nd avea trebuin\u0163\u0103 de asemene lucruri, totdeauna sup\u0103ra pe al\u0163ii, iar\u0103 mai ales pe frate-s\u0103u, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori f\u0103cea zile fripte b\u0103rbatului, ca s\u0103-l poat\u0103 descotorosi odat\u0103 de frate-s\u0103u.
Ea zicea adeseori:
– Frate, frate, dar pita-i cu bani, b\u0103rbate.
– Apoi, d\u0103, m\u0103i nevast\u0103, s\u00e2ngele ap\u0103 nu se face. Dac\u0103 nu l-oi ajuta eu, cine s\u0103-l ajute?
Nevasta, nemaiav\u00e2nd \u00eencotro, t\u0103cea \u015fi \u00eenghi\u0163ea noduri. Toate ca toate, dar carul s\u0103u era de haimana. Nu treceau dou\u0103-trei zile la mijloc, \u015fi se trezea la u\u015fa ei cu D\u0103nil\u0103, cumnatu-s\u0103u, cer\u00e2nd s\u0103-i \u00eemprumute carul: ba s\u0103-\u015fi aduc\u0103 lemne din p\u0103dure, ba f\u0103in\u0103 de la moar\u0103, ba c\u0103pi\u0163i din \u0163arin\u0103, ba multe de toate.
– M\u0103i frate, zise \u00eentr-o zi cel mai mare istuilalt; mi-e lehamite de fr\u0103\u0163ia noastr\u0103!… Tu ai boi, de ce nu-\u0163i \u00eenchipuie\u015fti \u015f-un car? Al meu l-ai h\u00e2rbuit de tot. Hodorog! \u00eencolo, hodorog! pe dincolo, carul se stric\u0103. \u015e-apoi, \u015ftii vorba ceea:”D\u0103-\u0163i, pop\u0103, pintenii \u015fi bate iapa cu c\u0103lc\u00e2iele”.
– Apoi, d\u0103, frate, zise istalalt, sc\u0103rpin\u00e2ndu-se \u00een cap, ce s\u0103 fac?
– Ce s\u0103 faci? S\u0103 te-nv\u0103\u0163 eu: boii t\u0103i sunt mari \u015fi frumo\u015fi; ia-i \u015fi-i du la iarmaroc, vinde-i \u015fi cump\u0103r\u0103 al\u0163ii mai mici \u015fi mai ieftini, iar cu banii r\u0103ma\u015fi cump\u0103r\u0103-\u0163i \u015fi un car, \u015fi iaca te-ai f\u0103cut gospodar.
– Ia, \u015ftii c\u0103 nu m-ai \u00eenv\u0103\u0163at r\u0103u? a\u015fa am s\u0103 fac.
Zic\u00e2nd aceste, se duce la d\u00e2nsul acas\u0103, \u00ee\u015fi ia boii de-o funie \u015fi porne\u015fte cu ei spre t\u00e2rg. Dar, cum am spus, omul nostru era un om de aceia c\u0103ruia-i m\u00e2nca c\u00e2inii din traist\u0103, \u015fi toate trebile, c\u00e2te le f\u0103cea, le f\u0103cea pe dos. T\u00e2rgul era cam departe, \u015fi iarmarocul pe sf\u00e2r\u015fite. Dar cine poate sta \u00eempotriva lui D\u0103nil\u0103 Prepeleac? (c\u0103 a\u015fa \u00eei era porecla, pentru c\u0103 at\u00e2ta odor avea \u015fi el pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 f\u0103cut de m\u00e2na lui). El tufle\u015fte cu\u015fma pe cap, o \u00eendeas\u0103 pe urechi \u015fi habar n-are: “Nici nu-i pas\u0103 de N\u0103stas\u0103; de Nichita, nici at\u00e2ta”.
Merg\u00e2nd el cu Duman \u015fi T\u0103l\u0103\u015fman ai s\u0103i, tot \u00eenainte spre iarmaroc, tocmai pe c\u00e2nd suia un deal lung \u015fi tr\u0103g\u0103nat, alt om venea dinspre t\u00e2rg cu un car nou, ce \u015fi-l cump\u0103rase chiar atunci \u015fi pe care \u00eel tr\u0103gea cu m\u00e2inile singur, la vale cu proptele \u015fi la deal cu opintele.
– Stai, prietene, zise ist cu boii, care se tot smunceau din funie, v\u0103z\u00e2nd troscotul cel fraged \u015fi m\u00e2ndru de pe l\u00e2ng\u0103 drum. Stai pu\u0163in cu carul, c-am s\u0103-\u0163i spun ceva.
– Eu a\u015f sta, dar nu prea vrea el s\u0103 steie. Dar ce ai s\u0103-mi spui?
– Carul dumitale parc\u0103 merge singur.
– D-apoi… mai singur, nu-l vezi?
– Prietene, \u015ftii una?
– \u015etiu dac\u0103 mi-i spune.
– Hai s\u0103 facem treampa; d\u0103-mi carul, \u015fi na-\u0163i boii. Nu vreau s\u0103 le mai port grija \u00een spate: ba f\u00e2n, ba ocol, ba s\u0103 nu-i m\u0103n\u00e2nce lupii, ba de multe de toate… Oi fi eu vrednic s\u0103 trag un car, mai ales dac\u0103 merge singur.
– \u015euguie\u015fti, m\u0103i omule, ori \u0163i-e \u00eentr-adins?
– Ba nu \u015fuguiesc, zise D\u0103nil\u0103.
– Apoi dar, te v\u0103d c\u0103 e\u015fti bun mehenghiu, zise cel cu carul; m-ai g\u0103sit \u00eentr-un chef bun; hai, noroc s\u0103 dea Dumnezeu! S\u0103-\u0163i aibi parte de car, \u015fi eu de boi!
Apoi d\u0103 carul, \u00ee\u015fi ia boii, pleac\u0103 pe costi\u015f\u0103 \u00eentr-o parte spre p\u0103dure \u015fi se cam mai duce. Istalalt, adic\u0103 D\u0103nil\u0103, zice \u00een g\u00e2ndul s\u0103u:
“Taci, c\u0103-i cu buche; l-am potcovit bine! De nu cumva s-ar r\u0103zg\u00e2ndi; dar parc\u0103 nu era \u0163igan, s\u0103 \u00eentoarc\u0103.”
Apoi \u00ee\u015fi ia \u015fi el carul \u015fi porne\u015fte tot la vale \u00eenapoi spre cas\u0103.
– Aho! car nebun, aho! C\u00e2nd te-oi \u00eenc\u0103rca zdrav\u0103n cu saci de la moar\u0103, ori cu f\u00e2n din \u0163arin\u0103, atunci s\u0103 mergi a\u015fa! \u015ei c\u00e2t pe ce, c\u00e2t pe ce s\u0103 nu-l ia carul \u00eenainte. Dar de la o vreme valea s-a sf\u00e2r\u015fit \u015fi s-a \u00eenceput un deal; c\u00e2nd s\u0103-l suie la deal, suie-l dac\u0103 po\u0163i!… H\u00e2r\u0163i! \u00eencolo, sc\u00e2r\u0163i! \u00eencolo, carul se da \u00eenapoi.
– Na! car mi-a trebuit, car am g\u0103sit!
Apoi cu mare greu hartoie\u015fte carul \u00eentr-o parte, \u00eel opre\u015fte \u00een loc, se pune pe pro\u0163ap \u015fi se a\u015fterne pe g\u00e2nduri.
– M\u0103!… asta \u00eenc\u0103-i una! De-oi fi eu D\u0103nil\u0103 Prepeleac, am pr\u0103p\u0103dit boii; iar de n-oi fi eu acela, apoi am g\u0103sit o c\u0103ru\u0163\u0103… Ba e Prepeleac, ba nu-i el…
C\u00e2nd iaca un om trecea iute spre t\u00e2rg c-o capr\u0103 de v\u00e2nzare.
– Prietene, zise D\u0103nil\u0103, nu mi-i da capra ceea, s\u0103-\u0163i dau carul ista?
– Apoi… d\u0103… capra mea nu-i de cele s\u0103ritoare, \u015fi-i bun\u0103 de lapte.
– Ce mai la deal, la vale! bun\u0103, ne-bun\u0103, na-\u0163i carul \u015fi d\u0103-mi-o!
Cela nu se pune de pricin\u0103, d\u0103 capra \u015fi ia carul. Apoi a\u015fteapt\u0103 p\u00e2n\u0103 vin alte care, de-l leag\u0103 dinapoia lor, \u015fi se duce \u00een treaba lui spre cas\u0103, l\u0103s\u00e2nd pe D\u0103nil\u0103 gur\u0103 casc\u0103 tot pe loc.
– Bun, zise Prepeleac. Ia, pe ist cu capra \u015ftiu \u00eencaltea c\u0103 bine l-am boit!
Ia apoi \u015fi el capra \u015fi porne\u015fte iar spre t\u00e2rg. Dar capra tot capr\u0103; se smuncea \u00een toate p\u0103r\u0163ile, \u00eenc\u00e2t \u00eei era acum lehamete de d\u00e2nsa.
– De-a\u015f ajunge mai degrab\u0103 \u00een t\u00e2rg, zise Prepeleac, ca s\u0103 scap de r\u00e2ia asta.
\u015ei, merg\u00e2nd el mai departe, iaca se \u00eent\u00e2lne\u015fte c-un om ce venea de la t\u00e2rg c-o g\u00e2sc\u0103 \u00een bra\u0163e.
– Bun \u00eent\u00e2lni\u015ful, om bun! zise D\u0103nil\u0103.
– Cu bine s\u0103 dea Dumnezeu!
– Nu vrei s\u0103 facem schimb? s\u0103-\u0163i dau capra asta \u015fi s\u0103-mi dai g\u00e2sca.
– N-ai nimerit-o, c\u0103 nu-i g\u00e2sc\u0103, ci-i g\u00e2nsac; l-am cump\u0103rat de s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103.
– Da, d\u0103-mi-l, d\u0103-mi-l! c\u0103-\u0163i dau \u015fi eu o s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 bun\u0103.
– De mi-i da ceva adaos, poate s\u0103 \u0163i-l dau; iar\u0103 de nu, norocul g\u00e2\u015ftelor de-acas\u0103; c\u0103 are s\u0103 fac\u0103 un otrocol prin ele, de s-a duce vestea!
\u00cen sf\u00e2r\u015fit, dur la deal, dur la vale, unul mai d\u0103, altul mai las\u0103, \u015fi Prepeleac m\u0103rit\u0103 capra! Apoi \u00een\u015ffac\u0103 g\u00e2nsacul \u015fi pleac\u0103 tot \u00eenainte spre t\u00e2rg. C\u00e2nd ajunse \u00een t\u00e2rg, g\u00e2nsacul, dorit de g\u00e2\u015fte, \u0163ipa c\u00e2t \u00eel lua gura: “ga, ga, ga, ga!”
– Na! c-am sc\u0103pat de dracul \u015fi am dat peste tat\u0103-s\u0103u: acesta m\u0103 asurze\u015fte! Las’ c\u0103 te \u00eensor eu \u015fi pe tine acu\u015f, m\u0103i bucluca\u015fule! \u015ei, trec\u00e2nd pe l\u00e2ng\u0103 un negustor cu pungi de v\u00e2nzare, d\u0103 g\u00e2nsacul pe-o pung\u0103 de cele pe talger \u015fi cu b\u0103ierile lungi, de pus \u00een g\u00e2t. Ia el punga, o suce\u015fte, o \u00eenv\u00e2rte\u015fte \u015f-apoi zice:
– Na-\u0163i-o fr\u00e2nt\u0103, c\u0103 \u0163i-am dres-o! Dintr-o pereche de boi de-a mai mare dragul s\u0103 te ui\u0163i la ei am r\u0103mas c-o pung\u0103 goal\u0103. M\u0103i! m\u0103i! m\u0103i! m\u0103i! Doar \u015ftiu c\u0103 nu mi-i acum \u00eent\u00e2ia\u015fi dat\u0103 s\u0103 merg la drum; dar parc\u0103 dracul mi-a luat min\u0163ile!
Mai \u015fede el c\u00e2t \u015fede de casc\u0103 gura prin t\u00e2rg, \u015f-apoi \u00ee\u015fi ia t\u0103lp\u0103\u015fi\u0163a spre cas\u0103. \u015ei, ajung\u00e2nd \u00een sat, se duce drept la frate-s\u0103u, ca s\u0103-i duc\u0103 bucurie.
– Bine v-am g\u0103sit, b\u0103di\u0163\u0103!
– Bine-ai venit, frate D\u0103nil\u0103! Da’ mult ai z\u0103bovit la t\u00e2rg!
– Apoi d\u0103, b\u0103di\u0163\u0103; m-am pornit cu graba \u015fi m-am \u00eent\u00e2lnit cu z\u0103bava.
– Ei, ce veste ne mai aduci de pe la t\u00e2rg?
– Ia, nu prea bun\u0103! Bie\u0163ii boi\u015forii mei s-au dus ca pe gura lupu- lui.
– Vro dihanie a dat peste d\u00e2n\u015fii, ori \u0163i i-a furat cineva?
– Ba! I-am dat eu singur cu m\u00e2na mea, b\u0103di\u0163\u0103.
Apoi spuse din cap\u0103t toat\u0103 \u00eent\u00e2mplarea, pe unde-a fost \u015fi ce-a p\u0103\u0163it; iar la urma urmelor zise:
– \u015e-apoi, ce mai at\u00e2ta vorb\u0103 lung\u0103, dintr-o pereche de boi ales c-o pung\u0103; \u015f-apoi \u015fi asta pute a pustiu, b\u0103di\u0163\u0103 drag\u0103.
– M\u0103! da, drept s\u0103-\u0163i spun, c\u0103 mare n\u0103t\u0103r\u0103u mai e\u015fti!
– Apoi d\u0103!… b\u0103di\u0163\u0103! p\u00e2n-aici, toate-au fost cum au fost, da’ de-acum am prins eu minte… Numai ce folos? C\u00e2nd e minte, nu-i ce vinde; c\u00e2nd e br\u00e2nz\u0103, nu-i b\u0103rb\u00e2n\u0163\u0103. Iaca \u00ee\u0163i dau dumitale punga asta, c\u0103 eu n-am ce face cu d\u00e2nsa. \u015ei te mai rog de to\u0163i dumnezeii s\u0103-mi \u00eemprumu\u0163i macar o dat\u0103 carul cu boii, s-aduc ni\u015fte lemne din p\u0103dure la nevast\u0103 \u015fi la copii, c\u0103 n-au sc\u00e2nteie de foc \u00een vatr\u0103, s\u0103rmanii! \u015f-apoi, ce-a da Dumnezeu! cred c\u0103 nu te-oi mai sup\u0103ra.
– Ptiu! m\u0103! zise frate-s\u0103u, dup\u0103 ce l-a l\u0103sat s\u0103 sf\u00e2r\u015fasc\u0103. Se vede c\u0103 Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut. Iaca-\u0163i mai dau o dat\u0103 carul, dar asta \u0163i-a fi cea de pe urm\u0103.
Lui D\u0103nil\u0103 at\u00e2ta i-a trebuit. Ia acum carul cu boii fr\u0103\u0163ine-s\u0103u \u015fi porne\u015fte. Cum ajunge \u00een p\u0103dure, chite\u015fte un copac care era mai mare \u015fi trage carul l\u00e2ng\u0103 el; f\u0103r\u0103 s\u0103 dejuge boii, \u00eencepe a t\u0103ia copacul, ca s\u0103 cad\u0103 \u00een car deodat\u0103. Trebi de ale lui D\u0103nil\u0103 Prepeleac! Boc\u0103ne\u015fte el c\u00e2t boc\u0103ne\u015fte, c\u00e2nd p\u00e2rrr! cade copacul peste car de-l sfarm\u0103 \u015fi peste boi de-i ucide!
– Na! c\u0103 f\u0103cui pacostea \u015fi fra\u0163ine-meu! Ei, ei, acum ce-i de f\u0103cut?… Eu cred c\u0103 ce-i bine, nu-i r\u0103u: D\u0103nil\u0103 face, D\u0103nil\u0103 trebuie s\u0103 desfac\u0103. M\u0103 duc s\u0103 v\u0103d, n-oi putea smomi pe frate-meu s\u0103-mi \u00eemprumute \u015fi iapa, s\u0103 fug apoi cu ea \u00een lume, iar copiii \u015fi nevasta s\u0103-i las \u00een \u015ftirea Celui-de-sus.
A\u015fa zic\u00e2nd, porne\u015fte \u015fi, merg\u00e2nd prin p\u0103dure, s-a r\u0103t\u0103cit. Dup\u0103 mult\u0103 trud\u0103 \u015fi buim\u0103ceal\u0103, \u00een loc s\u0103 ias\u0103 la drum, d\u0103 de-un hele\u015fteu \u015fi, v\u0103z\u00e2nd ni\u015fte li\u015fi\u0163e pe ap\u0103, zv\u00e2rrr! cu toporul \u00eentr-\u00eensele, cu chip s\u0103 ucid\u0103 vro una s-o duc\u0103 pe\u015fchin fr\u0103\u0163ine-s\u0103u… Dar li\u015fi\u0163ele, nefiind chioare, nici moarte, au zburat; toporul s-a cufundat, \u015fi Prepeleac a r\u0103mas b\u0103t\u00e2nd \u00een buze.
– M\u0103!… c\u0103 r\u0103u mi-a mai mers ast\u0103zi! Ce zi pocit\u0103! Se vede c\u0103 m-a luat cineva din urm\u0103!
Apoi d\u0103 din umere \u015fi porne\u015fte; mai merge el c\u00e2t merge, p\u00e2n\u0103 ce, cu mare greu, g\u0103se\u015fte drumul. Apoi o ia la papuc \u015fi hai, hai! hai, hai! ajunge \u00een sat, la frate-s\u0103u, \u015fi pe loc c\u00e2rpe\u015fte o minciun\u0103, care se potrivea ca nuca \u00een perete.
– Frate, mai f\u0103-mi un bine \u015fi cu iapa, ca s\u0103 m\u00e2n boii de c\u0103lare: \u00een p\u0103dure a plouat grozav, \u015fi s-a f\u0103cut o m\u00e2zg\u0103 \u015f-un ghe\u0163u\u015f, de nu te mai po\u0163i de fel \u0163inea pe picioare.
– M\u0103! zise frate-s\u0103u, se vede c\u0103 tu ai fost bun de c\u0103lug\u0103rit, iar nu de tr\u0103it \u00een lume, s\u0103 nec\u0103je\u015fti oamenii \u015fi s\u0103 chinuie\u015fti nevasta \u015fi copiii! Haiti! lipse\u015fti dinaintea mea \u015fi du-te unde-a dus surdul roata \u015fi mutul iapa, ca s\u0103 nu mai aud de numele t\u0103u!
Iapa? Las’ pe D\u0103nil\u0103, c\u0103 \u015ftie el unde-a duce-o: s\u0103-\u015fi ia iert\u0103ciune de la boi \u015fi ziua bun\u0103 de la car. Apoi iese pe u\u015f\u0103, pune m\u00e2na pe iap\u0103 \u015fi pe-o secure, \u015fi tunde-o! C\u00e2nd se treze\u015fte frate-s\u0103u, ia iapa dac\u0103 ai de unde! Prepeleac era tocmai la hele\u015fteul din p\u0103dure, s\u0103 caute toporul. Aici \u00eei tr\u0103sni \u00een cap lui D\u0103nil\u0103 c\u0103 el ar fi bun de c\u0103lug\u0103r, dup\u0103 vorbele fr\u0103\u0163ine-s\u0103u.
– Am s\u0103 durez o m\u0103n\u0103stire pe paji\u015ftea asta, de are s\u0103 se duc\u0103 vestea \u00een lume, zise el.
\u015ei deodat\u0103 se \u015fi apuc\u0103. Face mai \u00eent\u00e2i o cruce \u015f-o \u00eenfige \u00een p\u0103m\u00e2nt, de \u00eenseamn\u0103 locul. Apoi se duce prin p\u0103dure \u015fi \u00eencepe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de am\u00e2nare, cela de t\u0103lpi, ista de grinzi, cela de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toac\u0103; \u015fi tot a\u015fa dond\u0103nind el din gur\u0103, iaca se treze\u015fte dinaintea lui c-un drac ce ie\u015fise din iaz.
– Ce vrei s\u0103 faci aici, m\u0103i omule?
– Da’ nu vezi?
– Stai, m\u0103! nu te-apuca de n\u0103zbutii. Iazul, locul \u015fi p\u0103durea de pe-aici sunt ale noastre.
– Poate-i zice c\u0103 \u015fi ra\u0163ele de pe ap\u0103 sunt ale voastre, \u015fi toporul meu din fundul iazului. V-oi \u00eenv\u0103\u0163a eu pe voi s\u0103 pune\u0163i st\u0103p\u00e2nire pe lucrurile din lume, cornora\u0163ilor!
Dracul, neav\u00e2nd ce-i face, hu\u015ftiuliuc! \u00een iaz \u015fi d\u0103 de \u015ftire lui Scaraoschi despre omul lui Dumnezeu, cu n\u0103ravul dracului. Ce s\u0103 fac\u0103 dracii? Se sf\u0103tuiesc \u00eentre d\u00e2n\u015fii, \u015fi Scaraoschi, c\u0103petenia dracilor, g\u0103se\u015fte cu cale s\u0103 trimit\u0103 pe unul din ei c-un burduf de bivol plin cu bani, s\u0103-i dea pusnicului D\u0103nil\u0103, ca s\u0103-l poat\u0103 m\u0103tura de-acolo.
– Na-\u0163i, m\u0103, bani! zise dracul trimis; \u015fi s\u0103 te c\u0103r\u0103b\u0103ne\u015fti de aici; c\u0103, de nu, e r\u0103u de tine!
Prepeleac se uit\u0103 la cruce, se uit\u0103 la drac \u015fi la bani… d\u0103 din umere \u015f-apoi zice:
– Ave\u0163i noroc, spurca\u0163ilor, c\u0103-mi sunt mai dragi banii dec\u00e2t pusnicia, c\u0103 v-a\u015f ar\u0103ta eu vou\u0103!
Dracul r\u0103spunde:
– Nu te pune \u00een poar\u0103, m\u0103i omule, cu \u00eemp\u0103ratul iadului; ci mai bine ia-\u0163i b\u0103ni\u015forii \u015fi caut\u0103-\u0163i de nevoi.
Apoi las\u0103 banii \u015fi se \u00eentoarn\u0103 \u00een hele\u015fteu, unde g\u0103se\u015fte pe Scaraoschi tare m\u00e2hnit pentru pierderea unei comori a\u015fa de mari, cu care ar fi putut dob\u00e2ndi o mul\u0163ime de suflete.
Prepeleac, \u00een acest timp, se chitea cum ar face s\u0103 vad\u0103 banii acas\u0103 la d\u00e2nsul.
– Bun! zise D\u0103nil\u0103. Nici asta nu se ia din drum. Tot m\u0103n\u0103stiri s\u0103 croie\u015fti, dac\u0103 vrei s\u0103 te bage dracii \u00een seam\u0103, s\u0103-\u0163i vie cu banii de-a gata la picioare \u015fi s\u0103 te fac\u0103 putred de bogat!
Pe c\u00e2nd se \u00eengrijea el cum s\u0103 duc\u0103 banii acas\u0103, iaca un alt drac din iaz i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015faz\u0103 \u00eenainte, zic\u00e2ndu-i:
– M\u0103i omule! St\u0103p\u00e2nu-meu s-a r\u0103zg\u00e2ndit; el vrea mai \u00eent\u00e2i s\u0103 ne cerc\u0103m puterile \u015f-apoi s\u0103 iei banii.
“Ia, acu-i acu!” zise Prepeleac \u00een g\u00e2ndul s\u0103u, oft\u00e2nd. Dar este o vorb\u0103: tot bogatul mintios \u015fi t\u00e2n\u0103rul frumos. D\u0103nil\u0103 mai prinsese acum la minte.
– Puterile? Ei, cum \u015fi \u00een ce fel?
– Iaca cum: dintru-nt\u00e2i \u015fi dintru-nt\u00e2i, care dintre noi am\u00e2ndoi a lua iapa ta \u00een spate \u015fi va \u00eenconjura iazul de trei ori, f\u0103r\u0103 s-o pun\u0103 jos \u015fi s\u0103 se r\u0103sufle, ai aceluia s\u0103 fle banii.
\u015ei cum zice, umfl\u0103 dracul iapa \u00een c\u00e2rc\u0103 \u015fi \u00eentr-o clip\u0103 \u00eenconjur\u0103 iazul de trei ori. Prepeleac, v\u0103z\u00e2nd at\u00e2ta putere din partea dracului, nu-i prea veni la socoteal\u0103, dar tot \u00ee\u015fi \u0163inu flrea \u015fi zise:
– M\u0103i Michidu\u0163\u0103! doar eu te credeam mai tare dec\u00e2t e\u015fti! A\u015fa-i c\u0103 tu ai luat iapa \u00een spate? \u00cens\u0103 eu \u0163i-oi lua-o numai \u00eentre picioare; \u015fi \u00eendat\u0103 se \u015fi azv\u00e2rle pe iap\u0103 \u015fi \u00eenconjur\u0103 iazul de trei ori, f\u0103r\u0103 s\u0103 se r\u0103sufle.
Dracul atunci se mir\u0103 mult de asta \u015fi, neav\u00e2nd ce mai zice, iscodi alta.
– Acum s\u0103 ne \u00eentrecem din fug\u0103, zise el.
– M\u0103i Michidu\u0163\u0103! da’ cu mine \u0163i-ai g\u0103sit c\u0103 po\u0163i tu s\u0103 te \u00eentreci din fug\u0103?
– D-apoi cu cine?
– Vin\u0103 \u00eencoace, s\u0103-\u0163i ar\u0103t eu cu cine! Apoi merge \u00eempreun\u0103 cu dracul \u00een ni\u015fte porumbrei, unde vede un iepure dormind, \u015fi i-l arat\u0103.
– Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos \u015fi mititel?
– V\u0103d.
– Acela-i copilul meu cel mai mic. A\u0163ine-te! \u015ei c\u00e2nd l-oi trezi din somn, s\u0103 te iei dup\u0103 el. \u015ei-odat\u0103 \u015fi strig\u0103: u! ta! na! na! na!…
Atunci iepurele sare, \u015fi dracul dup\u0103 el. Fug ei c\u00e2t fug, \u015fi de la o vreme dracul pierde urma iepurelui. P\u00e2n\u0103 acum to\u0163i r\u00e2deau de Prepeleac, dar acum a ajuns s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u015fi el de dracul. Pe c\u00e2nd D\u0103nil\u0103 se \u0163inea cu m \u00e2na de inim\u0103, r\u00e2z\u00e2nd de prostia dracului, iaca \u015fi acesta se \u00eenturna g\u00e2fuind.
– M\u0103! da’ sprinten \u015fi sprin\u0163\u0103roi copil mai ai, drept s\u0103-\u0163i spun! C\u00e2nd aproape-aproape s\u0103 pun m\u00e2na pe d\u00e2nsul, i-am pierdut urma, \u015fi s\u0103 te duci, dulu\u0163\u0103!
– Seam\u0103n\u0103 t\u0103t\u00e2ne-s\u0103u, sireicanul! zise D\u0103nil\u0103. Ei? mai ai poft\u0103 s\u0103 te \u00eentreci \u015fi cu mine?
– Ba mai pune-\u0163i pofta-n cui!… Mai bine s\u0103 ne \u00eentrecem din tr\u00e2nt\u0103.
– Din tr\u00e2nt\u0103? Doar de \u0163i-e greu de via\u0163\u0103. M\u0103! tot am auzit din b\u0103tr\u00e2ni c\u0103 dracii nu-s pro\u015fti; d-apoi, cum v\u0103d eu, tu numai nu dai \u00een gropi, de prost ce e\u015fti. Ascult\u0103! Eu am un unchi b\u0103tr\u00e2n de 999 de ani \u015fi 52 de s\u0103pt\u0103m\u00e2ni; \u015fi de-l vei putea tr\u00e2nti pe d\u00e2nsul, atunci s\u0103 te \u00eencerci \u015fi cu mine, dar cred c\u0103 \u0163i-a da pe nas.
Zic\u00e2nd aceste, porne\u015fte \u00eenainte \u015fi face semn dracului cu m\u00e2na, s\u0103 vin\u0103 dup\u0103 el. \u00cen fundul p\u0103durii, sub ni\u015fte st\u00e2nci, se afla o bizunie de ur\u015fi, peste care d\u0103duse Prepeleac, umbl\u00e2nd c\u00e2teodat\u0103, ca pusnic ce se g\u0103sea, dup\u0103 vl\u0103stari s\u0103lbatici \u015fi dup\u0103 zmeur\u0103. Ajung\u00e2nd ei aproape, D\u0103nil\u0103 zise:
– Iaca loca\u015ful unchiului meu. Intr\u0103 \u00eenl\u0103untru; ai s\u0103-l g\u0103se\u015fti dormind \u00een cenu\u015f\u0103, cu nasul \u00een t\u0103ciuni. De vorbit, nu poate vorbi, c\u0103 m\u0103selele \u015fi din\u0163ii i-au c\u0103zut mai bine de o mie de ani.
Dracul, c\u00e2nd n-are ce face, \u015fti\u0163i ce face… Intr\u0103 \u00eenl\u0103untru \u015fi \u00eencepe a-\u015fi purta codi\u0163a cea b\u00e2rligat\u0103 pe la nasul unche\u015fului. At\u00e2ta i-a trebuit lui mo\u015f Ursil\u0103, \u015f-apoi las’ pe d\u00e2nsul! Deodat\u0103 sare m\u00e2nios din b\u00e2rlog, ha\u0163! dracul subsuoar\u0103 \u015fi-l str\u00e2nge cu at\u00e2ta putere, de era s\u0103-\u015fi dea sufletul, \u015fi ochii i-au ie\u015fit afar\u0103 din cap c\u00e2t cepele de mari.
– Na! nu cau\u0163i, \u015f-o g\u0103se\u015fti, zise D\u0103nil\u0103, care privea de departe v\u0103lm\u0103\u015fagul acesta \u015fi se strica de r\u00e2s. Dar nu \u015ftiu ce face dracul, c\u0103 face el ce face, \u015fi cu mare greu scap\u0103 din labele lui mo\u015f Ursil\u0103. D\u0103nil\u0103, cum vede pe drac sc\u0103pat, bun teaf\u0103r… se face c\u0103-l scoate.
– Ia las’, m\u0103i omule, las’! nu-\u0163i mai face obraz. Dac\u0103 ai \u015ftiut c\u0103 ai un mo\u015f a\u015fa de grobian, pentru ce m-ai \u00eendemnat s\u0103 m\u0103 lupt cu el?
– Da’ ce? Nu \u0163i-a pl\u0103cut? Hai \u015fi cu mine!
– Cu tine, \u015fi numai cu tine, m-oi \u00eentrece din chiuit; \u015fi care-a chiui mai tare, acela s\u0103 ia banii.
– Bun!… zise D\u0103nil\u0103 \u00een g\u00e2nd; las’ c\u0103 te-oi chiui eu! M\u0103i Michidu\u0163\u0103! Ia chiuie tu \u00eent\u00e2i, ca s\u0103 aud cum chiui.
Atunci dracul se cr\u0103ce\u015fte c-un picior la asfin\u0163it \u015fi cu unul la r\u0103s\u0103rit, s-apuc\u0103 zdrav\u0103n cu m\u00e2inile de tor\u0163ire cerului, casc\u0103 o gur\u0103 c\u00e2t o \u015fur\u0103, \u015fi, c\u00e2nd chiuie o dat\u0103, se cutremur\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, v\u0103ile r\u0103sun\u0103, m\u0103rile clocotesc \u015fi pe\u015ftii din ele se sperie; dracii ies afar\u0103 din iaz c\u00e2t\u0103 frunz\u0103 \u015fi iarb\u0103! \u015ei oleac\u0103 numai de nu s-a risipit bolta cerului. D\u0103nil\u0103 \u00eens\u0103 \u015fedea c\u0103lare pe burduful cu bani \u015fi, \u0163in\u00e2ndu-\u015fi firea, zise:
– M\u0103! da’ numai a\u015fa de tare po\u0163i chiui? Eu mai nu te-am auzit. Mai chiuie o dat\u0103!
Dracul chiuie \u015fi mai grozav.
– Tot nu te-am auzit. \u00cenc\u0103 o dat\u0103!
Dracul chiuie \u015f-a treia oar\u0103, a\u015fa de tare, de credeai c\u0103 s-a rupt ceva \u00eentr-\u00eensul.
– Acum nu te-am auzit nici at\u00e2ta… A\u015fa-i c-a venit \u015fi r\u00e2ndul meu?
– Mai a\u015fa!
– M\u0103i Michidu\u0163\u0103! c\u00e2nd oi chiui eu, ai s\u0103 asurze\u015fti \u015f-au s\u0103-\u0163i sar\u0103 creierii din cap. \u00cen\u0163eles-ai tu? \u00cens\u0103 eu \u00ee\u0163i priesc bine, dac\u0103-i vrea s\u0103 m\u0103 ascul\u0163i.
– \u00cen ce fel?
– Ia s\u0103-\u0163i leg ochii \u015fi urechile c-un \u015ftergar, dac\u0103 vrei s\u0103 mai tr\u0103ie\u015fti.
– Leag\u0103-mi ce \u015ftii \u015fi cu ce \u015ftii, numai s\u0103 nu mor!
Atunci D\u0103nil\u0103 leag\u0103 str\u00e2ns c-un \u015ftergar gros de c\u00e2l\u0163i ochii \u015fi urechile dracului, ca la baba-oarba; apoi ia o drughinea\u0163\u0103 groas\u0103 de stejar \u00een m\u00e2n\u0103, c\u0103ci, c\u00e2t era de pusnic D\u0103nil\u0103, tot mai mult se bizuia pe drughinea\u0163\u0103 dec\u00e2t \u00een sf\u00e2nta cruce, \u015fi p\u00e2c! la t\u00e2mpla dracului cea dreapt\u0103, una!
– A… leu! destul! Nu mai chiui!
– Ba nu! stai, Sarsail\u0103! tu cum ai chiuit de trei ori? Trosc! \u015fi la st\u00e2nga una!
– Va… leu! destul!
– Ba nu-i destul! \u015fi-i mai trage \u015fi-n numele tat\u0103lui una!
– A…uleo! strig\u0103 dracul \u00eengrozitor, \u015fi cu ochii lega\u0163i, cum era, v\u0103ic\u0103r\u00e2ndu-se grozav \u015fi zv\u00e2rcolindu-se ca \u015farpele, se arunc\u0103 \u00een iaz, spun\u00e2nd lui Scaraoschi cele \u00eent\u00e2mplate \u015fi c\u0103 nu-i de \u015fuguit cu vr\u0103jitorul acesta.
D\u0103nil\u0103 \u00eens\u0103 ofta din greu l\u00e2ng\u0103 burduful cu bani \u015fi se tot fr\u0103m\u00e2nta cu g\u00e2ndul ce-i de f\u0103cut. C\u00e2nd, iaca al treilea drac i se \u00eenf\u0103\u0163i\u015faz\u0103 \u00eenainte, c-un buzdugan stra\u015fnic de mare \u00een m\u00e2n\u0103, pe care \u00eel tr\u00e2nte\u015fte la p\u0103m\u00e2nt \u015fi zice:
– M\u0103i omule! ia, acum s\u0103 te v\u0103d! Cine-a azv\u00e2rli buzduganul ista mai tare \u00een sus, ai aceluia s\u0103 fie banii.
“Na! D\u0103nil\u0103, zice el \u00een g\u00e2ndul s\u0103u, a\u015f\u0103-i c-ai sfeclit-o?” Dar vorba ceea: “Nevoia \u00eenva\u0163\u0103 pe c\u0103r\u0103u\u015f”.
– Ia zv\u00e2rle-l tu \u00eent\u00e2i, m\u0103i dracule!
Atunci dracul ia buzduganul de coad\u0103, \u015fi c\u00e2nd \u00eel zv\u00e2rle, se suie a\u015fa de tare, de nu se mai vede; \u015fi abia dup\u0103 trei zile \u015fi trei nop\u0163i, c\u0103z\u00e2nd jos, cu mare str\u0103\u015fnicie s-a cufundat \u00een fundul p\u0103m\u00e2ntului, de s-au zguduit temeliile lumii!
– Ia azv\u00e2rle-l \u015fi tu acum, zise dracul \u00eeng\u00e2mfat.
– L-oi zv\u00e2rli eu, nu te \u00eengriji, dar scoate-l mai \u00eent\u00e2i \u00een fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, cum a fost \u015fi la tine. Dracul ascult\u0103 \u015fi-l scoate.
– Haiti! mai repede, mai repede, c\u0103 n-am timp de a\u015fteptat…
– Mai \u00eeng\u0103duie\u015fte pu\u0163in, tartarule, c\u0103 nu te trag copiii de poale!
Dracul \u00eeng\u0103duie, c\u0103ci n-are \u00eencotro.
Nu trecu mult \u015fi ziua se c\u0103l\u0103tori. Cerul era limpede, \u015fi luceferii sclipitori r\u00e2deau la stele, iar\u0103 luna, sco\u0163\u00e2nd capul de dup\u0103 dealuri, se leg\u0103na \u00een v\u0103zduh, lumin\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul.
– Da’ nu-l mai zv\u00e2rli, omule?
– Ba am s\u0103-l zv\u00e2rl de-acum; dar \u00ee\u0163i spun dinainte, s\u0103 te \u015ftergi pe bot despre d\u00e2nsul.
– De ce?
– Iaca de ce: vezi tu colo \u00een lun\u0103 ni\u015fte pete?
– Le v\u0103d.
– Acolo-s fra\u0163ii mei din ceea lume. \u015ei, Doamne, mare nevoie mai au de fier, ca s\u0103-\u015fi potcoveasc\u0103 caii. Uite bine \u015fi vezi cum \u00eemi fac semn cu m\u00e2na, s\u0103 le dau buzduganul ista; \u015f-odat\u0103 \u015fi pune m\u00e2na pe d\u00e2nsul.
– St\u0103i, nepriceputule, c\u0103 buzduganul ista \u00eel aavem l\u0103sat mo\u015ftenire de la str\u0103mo\u015ful nostru; \u015fi nu-l putem da nici pentru toat\u0103 lumea; \u015f-odat\u0103-i \u015fi smunce\u015fte buzduganul din m\u00e2n\u0103, \u015fi fuga cu el \u00een iaz, spun\u00e2nd lui Scaraoschi ce era s\u0103 p\u0103\u0163easc\u0103 cu buzduganul.
Atunci Scaraoschi, \u00eengrijit \u015fi m\u00e2nios grozav, chem\u0103 \u00eenaintea sa pe toat\u0103 dr\u0103cimea \u015fi b\u0103tu din picior, strig\u00e2nd:
– Acum, \u00een clip\u0103, s\u0103 se aleag\u0103 unul dintre voi care s\u0103 mearg\u0103 \u015fi s\u0103 afuriseasc\u0103 pe acest proclet \u015fi vr\u0103jma\u015f cumplit. Pe loc \u015fi vine unul \u00eenantea sa, tremur\u00e2nd.
– S\u0103 tr\u0103i\u0163i, m\u00e2r\u015f\u0103via-voastr\u0103! Eu m\u0103 duc s\u0103 \u00eendeplinesc nelegiuita voastr\u0103 porunc\u0103.
– Mergi! \u015fi dac\u0103-i fi me\u015fter \u015fi-i izbuti, s\u0103 \u015ftii c-am s\u0103 te fac mai mare.
Atunci dracul porne\u015fte c-o falc\u0103-n cer \u015fi cu una-n p\u0103m\u00e2nt, \u015fi \u00eentr-o clip\u0103 \u015fi ajunge la pusnicul D\u0103nil\u0103.
– M\u0103i omule, zise dracul. Tu, cu \u015fmecheriile tale, ai tulburat toat\u0103 dr\u0103cimea; da’ acu\u015f am s\u0103 te v\u00e2r \u015fi eu \u00een toate grozile mor\u0163ii! Hai s\u0103 ne blestem\u0103m, \u015fi care dintre noi am\u00e2ndoi a fi mai me\u015fter, acela s\u0103 ia banii!
\u015e-odat\u0103 \u015fi-ncepe dracul a boscorodi din gur\u0103 \u015fi a desc\u00e2nta, c\u0103 nu \u015ftiu ce face, de-i pocne\u015fte lui D\u0103nil\u0103 un ochi din cap. S\u0103racul Prepeleac! se vede c\u0103 i-a fost scris tot el s\u0103 r\u0103spl\u0103teasc\u0103 \u015fi p\u0103catele iepei fr\u0103\u0163ine-s\u0103u, ale caprei, ale g\u00e2nsacului logodit \u015fi ale boilor uci\u015fi \u00een p\u0103dure. Pesemne blestemul g\u00e2\u015ftelor v\u0103duvite l-a ajuns, s\u0103rmanul! Doamne! Multe mai are de p\u0103timit un pusnic adev\u0103rat c\u00e2nd se dep\u0103rteaz\u0103 de poftele lume\u015fti \u015fi se g\u00e2nde\u015fte la fapte bune!… \u015e-apoi ce este mai ginga\u015f dec\u00e2t ochiul? D\u0103nil\u0103 cr\u0103pa de durere! dar, oric\u00e2t \u00eel durea de tare, el tot \u00ee\u015fi \u0163inu inima cu din\u0163ii \u015fi zise:
– Nu m\u0103 sperii tu cu de-alde-aceste, demon spurcat ce e\u015fti! Am s\u0103 te fac s\u0103-\u0163i mu\u015fti m\u00e2inile \u015fi s\u0103 m\u0103 pomene\u015fti \u00een toat\u0103 via\u0163a ta!
– D\u0103, d\u0103, nu mai dond\u0103i at\u00e2ta din gur\u0103 \u015fi blestem\u0103 \u015fi tu acum, s\u0103 te v\u0103d c\u00e2t e\u015fti de me\u015fter.
– Ai s\u0103 iei burduful cu bani \u00een spate \u015fi ai s\u0103 mergi la casa mea, c\u0103ci blestemurile p\u0103rinte\u015fti nu-s la mine. \u00cen\u0163eles-ai?
\u015ei, cum zice, \u00eencalec\u0103 \u015fi D\u0103nil\u0103 pe burduf; iar\u0103 dracu-i umfl\u0103 \u00een spate \u015fi zboar\u0103 iute ca g\u00e2ndul taman la casa lui D\u0103nil\u0103 Prepeleac. Copiii \u015fi nevasta lui, c\u00e2nd au v\u0103zut un bivol zbur\u00e2nd pe sus, au rupt-o de fug\u0103, \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i. D\u0103nil\u0103, \u00eens\u0103, a \u00eenceput a-i striga pe nume; \u015fi ei, cunosc\u00e2nd glasul lui, s-au oprit.
– Dragii tatei, b\u0103ie\u0163i! Ia veni\u0163i \u00eencoace \u015fi aduce\u0163i cu voi \u015fi blestemurile p\u0103rinte\u015fti! ragila \u015fi pieptenii de piept\u0103nat c\u00e2l\u0163i!
B\u0103ie\u0163ii \u00eencep a curge to\u0163i, care dincotro, cu blestemurile p\u0103rinte\u015fti \u00een m\u00e2n\u0103. \u00cei venise acum \u015fi lui D\u0103nil\u0103 apa la moar\u0103.
– Pune\u0163i m\u00e2na, copii, pe jup\u00e2nul ista, \u015fi \u00eencepe\u0163i a-l blestema cum \u00ee\u0163i \u015fti voi mai bine, ca s\u0103-i plac\u0103 \u015fi dumisale.
Atunci las\u0103 pe copii, c\u0103 \u015fi dracul fuge de d\u00e2n\u015fii. Au t\u0103b\u0103r\u00e2t cu to\u0163ii pe d\u00e2nsul \u015fi l-au schingiuit dup\u0103 placul lui D\u0103nil\u0103. \u015e-a \u00eenceput dracul a\u0163ipa c\u00e2t \u00eei lua gura; \u015fi sc\u0103p\u00e2nd cu mare greu de m\u00e2inile lor, h\u00e2r\u015fc\u00e2it \u015fi st\u00e2lcit cum era, a l\u0103sat \u015fi bani \u015fi tot \u015fi s-a dus pe urla\u0163i dup\u0103 ceilal\u0163i. Iar\u0103 D\u0103nil\u0103 Prepeleac, nemaifiind sup\u0103rat de nimene \u015fi sc\u0103p\u00e2nd deasupra nevoii, a m\u00e2ncat \u015fi a b\u0103ut \u015fi s-a desf\u0103tat p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, v\u0103z\u00e2ndu-\u015fi pe fiii fiilor s\u0103i \u00eemprejurul mesei sale.
<\/p>\r\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Erau odat\u0103 \u00eentr-un sat doi fra\u0163i, \u015fi am\u00e2ndoi erau \u00eensura\u0163i. Cel mai mare era harnic, grijuliu \u015fi chiabur, pentru c\u0103 unde punea el m\u00e2na punea \u015fi Dumnezeu mila, dar n-avea … <\/p>\n