Cic\u0103 erau odat\u0103 o bab\u0103 \u015fi un mo\u015fneag: mo\u015fneagul de-o sut\u0103 de ani, \u015fi baba de nou\u0103zeci; \u015fi am\u00e2ndoi b\u0103tr\u00e2nii ace\u015ftia erau albi ca iarna \u015fi posomor\u00e2\u0163i ca vremea cea rea din pricin\u0103 c\u0103 nu aveau copii. \u015ei, Doamne! tare mai erau dori\u0163i s\u0103 aib\u0103 m\u0103car unul, c\u0103ci, c\u00e2t era ziulica \u015fi noaptea de mare, \u015fedeau singurei ca cucul \u015fi le \u0163iuiau urechile, de ur\u00e2t ce le era. \u015ei apoi, pe l\u00e2ng\u0103 toare aceste, nici vreo scofal\u0103 mare nu era de d\u00e2n\u015fii: un bordei ca vai de el, ni\u015fte \u0163oale rupte, a\u015fternute pe lai\u0163e, \u015fi at\u00e2ta era tot. Ba de la o vreme \u00eencoace, ur\u00e2tul \u00eei m\u00e2nca \u015fi mai tare, c\u0103ci \u0163ipenie de om nu le deschidea u\u015fa; parc\u0103 erau bolnavi de cium\u0103, s\u0103rmanii!
\u00cen una din zile, baba oft\u0103 din greu \u015fi zise mo\u015fneagului:
– Doamne, mo\u015fnege, Doamne! De c\u00e2nd suntem noi, \u00eenc\u0103 nu ne-a zis nime tat\u0103 \u015fi mam\u0103! Oare nu-i p\u0103cat de Dumnezeu c\u0103 mai tr\u0103im noi pe lumea asta? C\u0103ci la casa f\u0103r\u0103 de copii nu cred c\u0103 mai este vrun Doamne-ajut\u0103!
– Apoi d\u0103, m\u0103i bab\u0103, ce putem noi face \u00eenaintea lui Dumnezeu?
– A\u015fa este, mo\u015fnege, v\u0103d bine; dar, p\u00e2n\u0103 la una, la alta, \u015ftii ce-am g\u00e2ndit eu ast\u0103-noapte?
– \u015etiu, m\u0103i bab\u0103, dac\u0103 mi-i spune.
– Ia, m\u00e2ine diminea\u0163\u0103, cum s-a miji de ziu\u0103, s\u0103 te scoli \u015fi s\u0103 apuci \u00eencotro-i vedea cu ochii; \u015fi ce \u0163i-a ie\u015fi \u00eenainte \u00eent\u00e2i \u015fi-nt\u00e2i, dar a fi om, da’ \u015farpe, da’, \u00een sf\u00e2r\u015fit, orice alt\u0103 jivin\u0103 a fi, pune-o \u00een traist\u0103 \u015fi o ad\u0103 acas\u0103; vom cre\u015fte-o \u015fi noi cum vom putea, \u015fi acela s\u0103 fie copilul nostru.
Mo\u015fneagul, s\u0103tul \u015fi el de-at\u00e2ta singur\u0103tate \u015fi dorit s\u0103 aib\u0103 copii, se scoal\u0103 a doua zi dis-diminea\u0163\u0103, \u00ee\u015fi ia traista \u00een b\u0103\u0163 \u015fi face cum i-a zis baba… Porne\u015fte el \u015fi se duce tot \u00eenainte pe ni\u015fte ponoare, p\u00e2n\u0103 ce d\u0103 peste un bulhac. \u015ei numai iaca c\u0103 vede \u00een bulhac o scroaf\u0103 cu doisprezece purcei, care \u015fedeau tologi\u0163i \u00een glod \u015fi se p\u0103leau la soare. Scroafa, cum vede pe mo\u015fneag c\u0103 vine asupra ei, \u00eendat\u0103 \u00eencepe a groh\u0103i, o rupe de fug\u0103, \u015fi purceii dup\u0103 d\u00e2nsa. Numai unul, care era mai og\u00e2rjit, mai r\u0103p\u0103nos \u015fi mai r\u0103pciugos, neput\u00e2nd ie\u015fi din glod, r\u0103mase pe loc.
Mo\u015fneagul degrab\u0103 \u00eel prinde, \u00eel bag\u0103 \u00een traist\u0103, a\u015fa plin de glod \u015fi de alte podoabe cum era, \u015fi porne\u015fte cu d\u00e2nsul spre cas\u0103.
– Slav\u0103 \u0163ie, Doamne! zise mo\u015fneagul, c\u0103 pot s\u0103 duc babei mele o m\u00e2ng\u00e2iere! Mai \u015ftiu eu? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat \u00een g\u00e2nd ieri noapte de una ca asta.
\u015ei cum ajunge-acas\u0103, zice:
– Iaca, m\u0103i b\u0103bu\u015fc\u0103, ce odor \u0163i-am adus eu! Numai s\u0103-\u0163i tr\u0103iasc\u0103! Un b\u0103iat ochios, spr\u00e2ncenat \u015fi frumu\u015fel de nu se mai poate. \u00ce\u0163i seam\u0103n\u0103 \u0163ie, rupt\u0103 buc\u0103\u0163ic\u0103!… Acum pune de l\u0103utoare \u015fi grije\u015fte-l cum \u015ftii tu c\u0103 se grijesc b\u0103ie\u0163ii: c\u0103, dup\u0103 cum vezi, \u00eei cam colb\u0103it, mititelul!
– Mo\u015fnege, mo\u015fnege! zise baba, nu r\u00e2de, c\u0103 \u015fi aceasta-i f\u0103ptura lui Dumnezeu; ca \u015fi noi… Ba poate… \u015fi mai nevinovat, s\u0103rmanul!
Apoi, sprinten\u0103 ca o copil\u0103, face degrab\u0103 le\u015fie, preg\u0103te\u015fte de sc\u0103ld\u0103toare \u015fi, fiindc\u0103 \u015ftia bine treaba mo\u015fitului, l\u0103 purcelul, \u00eel scald\u0103, \u00eei trage frumu\u015fel cu untur\u0103 din opai\u0163 pe la toate \u00eencheieturile, \u00eel str\u00e2nge de nas \u015fi-l sumu\u0163\u0103, ca s\u0103 nu se deoache odorul. Apoi \u00eel piapt\u0103n\u0103 \u015fi-l grije\u015fte a\u015fa de bine, c\u0103 peste c\u00e2teva zile \u00eel scoate din boal\u0103; \u015fi cu t\u0103r\u00e2\u0163e, cu coji\u0163e, purcelul \u00eencepe a se \u00eenfiripa \u015fi a cre\u015fte v\u0103z\u00e2nd cu ochii, de-\u0163i era mai mare dragul s\u0103 te ui\u0163i la el. Iar\u0103 baba nu \u015ftia ce s\u0103 mai fac\u0103 de bucurie c\u0103 are un b\u0103iat a\u015fa de chipos, de hazliu, de gras \u015fi \u00eenvelit ca un pepene. S\u0103-i fi zis toat\u0103 lumea c\u0103-i ur\u00e2t \u015fi obraznic, ea \u0163inea una \u015fi bun\u0103, c\u0103 b\u0103iat ca b\u0103iatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignit\u0103: c\u0103 nu putea s\u0103 le zic\u0103 tat\u0103 \u015fi mam\u0103.
\u00centr-una din zile, mo\u015fneagul voie\u015fte a merge la t\u00e2rg s\u0103 mai cumpere c\u00e2te ceva.
– Mo\u015fnege, zise baba, nu uita s\u0103 aduci \u015fi ni\u015fte ro\u015fcove pentru ist b\u0103iat, c\u0103 tare-a fi dorit, mititelul!
– Bine, m\u0103i bab\u0103. Dar \u00een g\u00e2ndul s\u0103u: “Da’ m\u00e2nca-l-ar br\u00e2nca s\u0103-l m\u0103n\u00e2nce, surl\u0103, c\u0103 mult m\u0103 mai \u00een\u0103du\u015fi cu d\u00e2nsul. De-am avea p\u00e2ine \u015fi sare pentru noi, da’ nu s\u0103-l mai \u00eendop \u015fi pe d\u00e2nsul cu bun\u0103t\u0103\u0163i… C\u00e2nd m-a\u015f potrivi eu babei la toate cele, apoi a\u015f lua c\u00e2mpii!”
\u00cen sf\u00e2r\u015fit, mo\u015fneagul se duce la t\u00e2rg, t\u00e2rguie\u015fte el ce are de t\u00e2rguit \u015fi, c\u00e2nd vine acas\u0103, baba \u00eel \u00eentreab\u0103, ca totdeauna:
– Ei, mo\u015fnege, ce mai \u015ftii de pe la t\u00e2rg?
– Ce s\u0103 \u015ftiu, m\u0103i bab\u0103? Ia, nu prea bune ve\u015fti: \u00eemp\u0103ratul vrea s\u0103-\u015fi m\u0103rite fata.
– \u015ei asta-i veste rea, mo\u015fnege?
– D-apoi \u00eeng\u0103duie\u015fte pu\u0163in, m\u0103i bab\u0103, c\u0103 nu-i numai at\u00e2ta, c\u0103, de ce-am auzit eu, mi s-a suit p\u0103rul \u00een v\u00e2rful capului. \u015ei c\u00e2nd \u0163i-oi spune p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, cred c\u0103 \u0163i s-a \u00eencr\u00e2ncena \u015fi \u0163ie carnea pe tine.
– Da’ de ce, mo\u015fnege? Vai de mine!
– D-apoi, iaca de ce, m\u0103i bab\u0103, ascult\u0103: \u00cemp\u0103ratul a dat de \u015ftire, prin crainicii s\u0103i, \u00een toat\u0103 lumea, c\u0103 oricine s-a afla s\u0103-i fac\u0103, de la casa aceluia \u015fi p\u00e2n\u0103 la cur\u0163ile \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti, un pod de aur pardosit cu pietre scumpe \u015fi fel de fel de copaci, pe de-o parte \u015fi de alta, \u015fi \u00een copaci s\u0103 c\u00e2nte tot felul de p\u0103s\u0103ri, care nu se mai afl\u0103 pe lumea asta, aceluia \u00eei d\u0103 fata; ba cic\u0103-i mai d\u0103 \u015fi jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui. Iar\u0103 cine s-a bizui s\u0103 vin\u0103 ca s-o cear\u0103 de nevast\u0103 \u015fi n-a izbuti s\u0103 fac\u0103 podul, a\u015fa cum \u0163i-am spus, aceluia pe loc \u00eei \u015fi taie capul. \u015ei cic\u0103 p\u00e2n\u0103 acum o mul\u0163ime de feciori de crai \u015fi de \u00eemp\u0103ra\u0163i, cine mai \u015ftie de pe unde au venit, \u015fi nici unul din ei n-a f\u0103cut nici o isprav\u0103; \u015fi \u00eemp\u0103ratul, dup\u0103 cum s-a hot\u0103r\u00e2t, pe to\u0163i i-a t\u0103iat, f\u0103r\u0103 cru\u0163are, de le pl\u00e2nge lumea de mil\u0103. Apoi, m\u0103i bab\u0103, ce zici? bune ve\u015fti sunt aceste? Ba \u015fi \u00eemp\u0103ratul cic\u0103 s-a boln\u0103vit de sup\u0103rare!
– Of! mo\u015fnege, of! boala \u00eemp\u0103ra\u0163ilor e ca s\u0103n\u0103tatea noastr\u0103! Numai despre fe\u0163ii de \u00eemp\u0103rat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, c\u0103 mare jale \u015fi alean or fi mai duc\u00e2nd mamele lor pentru d\u00e2n\u015fii! Mai bine c\u0103 al nostru nu poate vorbi \u015fi nu-l duce capul, ca pe al\u0163ii… la at\u00e2tea iznoave.
– Bune-s \u015fi acestea, m\u0103i bab\u0103; da’ bun\u0103 ar fi \u015fi aceea c\u00e2nd ar avea cineva un fecior care s\u0103 fac\u0103 podul \u015fi s\u0103 ia pe fata \u00eemp\u0103ratului, c\u0103 \u015ftiu c-ar \u00eenc\u0103leca pe nevoie \u015fi, Doamne! mare slav\u0103 ar mai dob\u00e2ndi \u00een lume!
C\u00e2nd vorbeau b\u0103tr\u00e2nii, purcelul \u015fedea \u00een culcu\u015f, \u00eentr-un cotlon sub vatr\u0103, cu r\u00e2tul \u00een sus \u015fi, uit\u00e2ndu-se \u0163int\u0103 \u00een ochii lor, asculta ce spun ei \u015fi numai pufnea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. \u015ei cum sf\u0103tuiau b\u0103tr\u00e2nii, ei \u00eende ei, despre acestea, numai iaca se aude sub vatr\u0103: “Tat\u0103 \u015fi mam\u0103! eu \u00eel fac”. Baba atunci a ame\u0163it de bucurie, mo\u015fneagul \u00eens\u0103, g\u00e2ndind c\u0103-i Ucig\u0103-l crucea, s-a speriat \u015fi, uimit, se uita prin bordei \u00een toate p\u0103r\u0163ile, s\u0103 vad\u0103 de unde a ie\u015fit acel glas; dar, nev\u0103z\u00e2nd pe nime, \u015fi-a mai venit \u00een sine. \u00cens\u0103 godacul iar a strigat:
– Tat\u0103, nu te \u00eenfrico\u015fa, c\u0103 eu sunt! Ci treze\u015fte pe mama \u015fi du-te la \u00eemp\u0103ratul de-i spune c\u0103 eu \u00eei fac podul.
Mo\u015fneagul atunci zise \u00eeng\u0103imat:
– D’apoi ai s\u0103-l po\u0163i face, dragul tatei?
– Despre asta n-aibi grij\u0103, tat\u0103, c\u0103 e\u015fti cu mine. Numai du-te \u015fi veste\u015fte \u00eemp\u0103ratului ce-am spus eu! Baba, atunci, venindu-\u015fi \u00een sine, s\u0103rut\u0103 b\u0103iatul \u015fi-i zise:
– Dragul mamei, drag! Nu-\u0163i pune via\u0163a \u00een primejdie, \u015fi pe noi s\u0103 ne la\u015fi, tocmai acum, str\u0103ini, cu inima ars\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 nici un sprijin!
– Nu te \u00eengriji, m\u0103muc\u0103, defel; c\u0103 tr\u0103ind \u015fi nemurind ai s\u0103 vezi cine sunt eu.
Atunci mo\u015fneagul, nemaiav\u00e2nd ce zice, \u00ee\u015fi piapt\u0103n\u0103 barba frumos, ia toiagul b\u0103tr\u00e2ne\u0163ilor \u00een m\u00e2n\u0103, apoi iese din cas\u0103 \u015fi porne\u015fte spre \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie \u015fi, cum ajunge \u00een t\u00e2rg, se duce cu pieptul deschis drept la palatul \u00eemp\u0103ratului. Un str\u0103jer, cum vede pe mo\u015fneag c\u0103 st\u0103 pe-acolo, \u00eel \u00eentreab\u0103:
– Da’ ce vrei, mo\u015fule!
– Ia, am treab\u0103 la \u00eemp\u0103ratul; feciorul meu se prinde c\u0103 i-a face podul.
Str\u0103jerul, \u015ftiind porunca, nu mai lunge\u015fte vorba, ci ia mo\u015fneagul \u015fi-l duce \u00eenaintea \u00eemp\u0103ratului. \u00cemp\u0103ratul, v\u0103z\u00e2nd pe mo\u015fneag, \u00eel \u00eentreab\u0103:
– Ce voie\u015fti de la mine, mo\u015fule?
– S\u0103 tr\u0103i\u0163i mul\u0163i ani cu bine, luminate \u015fi preaputernice \u00eemp\u0103rate! Fecioru-meu, auzind c\u0103 ave\u0163i fat\u0103 de m\u0103ritat, m-a trimis, din partea lui, ca s\u0103 aduc la cuno\u015ftin\u0163a m\u0103riei-voastre c\u0103 el, cic\u0103, poate s\u0103 v\u0103 fac\u0103 podul.
– Dac\u0103 poate s\u0103-l fac\u0103, fac\u0103-l, mo\u015fnege; \u015fi atunci fata \u015fi jum\u0103tate din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia mea ale lui s\u0103 fie. Iar\u0103 de nu, atunci… poate-i fi auzit ce-au p\u0103\u0163it al\u0163ii, mai de vi\u0163\u0103 dec\u00e2t d\u00e2nsul?! Dac\u0103 te prinzi a\u015fa, apoi mergi de-\u0163i ad\u0103 feciorul \u00eencoace. Iar\u0103 de nu, caut\u0103-\u0163i de drum \u015fi nu umbla cu g\u0103rg\u0103unii \u00een cap.
Mo\u015fneagul, auzind aceste chiar din gura \u00eemp\u0103ratului, se pleac\u0103 p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt; apoi iese \u015fi porne\u015fte spre cas\u0103, ca s\u0103-\u015fi aduc\u0103 feciorul. \u015ei, cum ajunge acas\u0103, spune fecioru-s\u0103u ce a zis \u00eemp\u0103ratul. Purcelul atunci, plin de bucurie, \u00eencepe a zburda prin bordei, d\u0103 un ropot pe sub lai\u0163e, mai r\u0103stoarn\u0103 c\u00e2teva oale cu r\u00e2tul \u015fi zice:
– Haidem, t\u0103tuc\u0103, s\u0103 m\u0103 vad\u0103 \u00eemp\u0103ratul!
Baba, atunci, \u00eencepe a se boci \u015fi a zice:
– Se vede c\u0103 eu nu mai am parte \u00een lumea asta de nimica! P\u00e2n\u0103 acum m-am chinuit de l-am crescut \u015fi l-am scos din toat\u0103 nevoia, \u015fi acum… parc\u0103 v\u0103d c-am s\u0103 r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 d\u00e2nsul! \u015ei, tot bocind ea, o apuc\u0103 le\u015fin de sup\u0103rare.
Iar mo\u015fneagul, de cuv\u00e2nt; pune cu\u015fma pe cap, o \u00eendeas\u0103 pe urechi, \u00ee\u015fi ia toiagul \u00een m\u00e2n\u0103, iese din cas\u0103 \u015fi zice:
– Hai cu tata, b\u0103iete, s-aducem nor\u0103 m\u00e2ne-ta.
Purcelul, atunci, de bucurie, mai d\u0103 un ropot pe sub lai\u0163e, apoi se ia dup\u0103 mo\u015fneag \u015fi, c\u00e2t cole, mergea \u00een urma lui, groh\u0103ind \u015fi mu\u015fluind pe jos, cum e treaba porcului. Abia ajung ei la por\u0163ile palatului \u00eemp\u0103r\u0103tesc, \u015fi str\u0103jerii, cum \u00eei v\u0103d, \u00eencep a se uita unul la altul \u015fi a bufni de r\u00e2s.
– Da’ ce-i acesta, mo\u015fule? zise unul din ei.
– D’apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul \u00eemp\u0103ratului.
– Doamne, mo\u015fule, Doamne! mult\u0103 minte \u00ee\u0163i mai trebuie! zise un str\u0103jer b\u0103tr\u00e2n; se vede c\u0103 \u0163i-ai ur\u00e2t zilele!
– Apoi d\u0103, ce-i scris omului \u00een frunte-i este pus, \u015fi tot de-o moarte are s\u0103 moar\u0103 cineva.
– D-ta, mo\u015fule, cum vedem noi, cau\u0163i pricina ziua-miaza-mare, cu lum\u00e2nare, ziser\u0103 str\u0103jerii.
– D-apoi asta nu v\u0103 prive\u015fte pe d-voastre; ia, mai bine p\u0103zi\u0163i-v\u0103 gura \u015fi da\u0163i de \u015ftire \u00eemp\u0103ratului c-am venit noi, r\u0103spunse mo\u015fneagul. Str\u0103jerii, atunci, se uit\u0103 lung unul la altul \u015fi str\u00e2ng \u015fi ei din umere, apoi unul din ei veste\u015fte \u00eemp\u0103ratului despre venirea noilor pe\u0163itori, mo\u015fneagul cu purcelul s\u0103u! Atunci \u00eemp\u0103ratul \u00eel cheam\u0103 \u00eenaintea sa. Mo\u015fneagul, cum intr\u0103, se pleac\u0103 p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt \u015fi st\u0103 la u\u015f\u0103, smerit. Iar\u0103 purcelul calc\u0103 \u00eenainte pe mvoare, groh\u0103ind, \u015fi \u00eencepe a mu\u015flui prin cas\u0103.
Atunci \u00eemp\u0103ratul, v\u0103z\u00e2nd a\u015fa mare obr\u0103znicie, pe de-o parte i-a venit a r\u00e2de, iar\u0103 pe de alta se tulbur\u0103 grozav \u015fi zise:
– Da’ bine, mo\u015fnege, c\u00e2nd ai venit \u00een cela r\u00e2nd, parc\u0103 erai \u00een toat\u0103 mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dup\u0103 tine? \u015ei cine te-a pus la cale s\u0103 m\u0103 iei tocmai pe mine \u00een b\u0103taie de joc?
– Fereasc\u0103 Dumnezeu! \u00een\u0103l\u0163ate \u00eemp\u0103rate, s\u0103 cuget eu, om b\u0103tr\u00e2n, la una ca asta! D-apoi, s\u0103 avem iertare, luminarea-voastr\u0103, c\u0103 acesta mi-i fl\u0103c\u0103ul, despre care v-am spus mai deun\u0103zi c\u0103 m-a trimis la m\u0103ria-voastr\u0103, dac\u0103 v\u0103 mai aduce\u0163i aminte.
– \u015ei el are s\u0103-mi fac\u0103 podul?
– D-apoi a\u015fa n\u0103d\u0103jduim \u00een Dumnezeu, c\u0103 chiar el, m\u0103ria-ta!
– Hai! ia-\u0163i porcul de-aici \u015fi ie\u015fi afar\u0103! \u015ei dac\u0103 p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine diminea\u0163\u0103 n-a fl podul gata, mo\u015fnege, are s\u0103-\u0163i stea capul unde-\u0163i stau t\u0103lpile. \u00cen\u0163elesu-m-ai?
– Milostiv este Cel-de-sus, m\u0103ria-voastr\u0103! Iar\u0103 dac\u0103 s-a \u00eent\u00e2mpla, – s\u0103 nu b\u0103nui\u0163i, puternice \u00eemp\u0103rate! – dup\u0103 dorin\u0163a lumin\u0103rii-voastre, apoi atunci s\u0103 ne trimite\u0163i copila acas\u0103.
\u015ei zic\u00e2nd aceste, se pleac\u0103 dup\u0103 obicei, \u00ee\u015fi ia purcelul, iese \u015fi porne\u015fte spre cas\u0103, urmat de c\u00e2\u0163iva osta\u015fi, \u00een paza c\u0103rora l-a dat \u00eemp\u0103ratul p\u00e2n\u0103 a doua zi; ca s\u0103 vad\u0103 ce poate fi una ca asta. C\u0103ci mult\u0103 vorb\u0103, mult r\u00e2s \u015fi mare nedumerire se mai f\u0103cuse la palat \u015fi \u00een toate p\u0103r\u0163ile despre o astfel de batjocur\u0103 nemaipomenit\u0103.
\u015ei, c\u0103tre sear\u0103, ajung\u00e2nd mo\u015fneagul \u015fi cu purcelul acas\u0103, pe bab\u0103 o apuc\u0103 un tremur, de spaim\u0103, \u015fi \u00eencepe a se v\u0103ic\u0103ra \u015fi a zice:
– Uai de mine, mo\u015fnege! da’ ce foc mi-ai adus la cas\u0103? Mie osta\u015fi \u00eemi trebuiesc?
– \u00cenc\u0103 mai ai gur\u0103 s\u0103 \u00eentrebi?! acestea-s faptele tale; m-am luat dup\u0103 capul t\u0103u cel sec \u015fi m-am dus pe coclauri s\u0103-\u0163i aduc copii de suflet. \u015ei acum, iaca \u00een ce chichion am intrat! C\u0103 n-am adus eu osta\u015fii, ci ei m-au adus pe mine. \u015ei capului meu se vede c\u0103 p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine diminea\u0163\u0103 i-a fost scris s\u0103 mai stea unde st\u0103!
Purcelul \u00eens\u0103 umbla mu\u015fluind prin cas\u0103 dup\u0103 m\u00e2ncare \u015fi nici grij\u0103 n-avea despre \u00eencurcala ce f\u0103cuse. Mo\u015fnegii s-au ciond\u0103nit c\u00e2t s-au mai ciond\u0103nit \u015fi, c\u00e2t erau ei de \u00eengriji\u0163i, despre ziu\u0103 au adormit. Iar\u0103 purcelul atunci s-a suit bini\u015for pe lai\u0163\u0103, a spart o fereastr\u0103 de b\u0103rd\u0103han \u015fi, sufl\u00e2nd o dat\u0103 din n\u0103ri, s-au f\u0103cut c\u0103 dou\u0103 suluri de foc, de la bordeiul mo\u015fneagului, care acum nu mai era bordei, \u015fi p\u00e2n\u0103 la palatul \u00eemp\u0103ratului. \u015ei podul, cu toate cele poruncite, era acum gata. Iar\u0103 bordeiul mo\u015fneagului se pref\u0103cuse \u00eentr-un palat mult mai str\u0103lucitor dec\u00e2t al \u00eemp\u0103ratului! \u015ei, deodat\u0103, baba \u015fi mo\u015fneagul se trezesc \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een porfir\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, \u015fi toate bun\u0103t\u0103\u0163ile de pe lume erau acum \u00een palaturile lor. Iar\u0103 purcelul zburda \u015fi se tologea numai pe covoare, \u00een toate p\u0103r\u0163ile.
Tot \u00een acea vreme, \u015fi la \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie stra\u015fnic\u0103 zvoan\u0103 s-a f\u0103cut, \u015fi \u00eensu\u015fi \u00eemp\u0103ratul cu sfetnicii s\u0103i, v\u0103z\u00e2nd aceast\u0103 mare minune, grozav s-au speriat, \u015fi tem\u00e2ndu-se \u00eemp\u0103ratal s\u0103 nu i se \u00eent\u00e2mple ceva de r\u0103u, a f\u0103cut sfat \u015fi a g\u0103sit cu cale s\u0103 dea fata dup\u0103 feciorul mo\u015fneagului \u015fi de \u00eendat\u0103 a \u015fi trimis-o. C\u0103ci \u015fi \u00eemp\u0103ratul, c\u00e2t era de \u00eemp\u0103rat, le d\u0103duse acum toate pe una, \u015fi nici m\u0103car aceea nu era bun\u0103: frica!
Nunt\u0103 n-a mai f\u0103cut, c\u0103ci cu cine era s-o fac\u0103? Fata \u00eemp\u0103ratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au pl\u0103cut palaturile \u015fi socrii. Iar c\u00e2nd a dat cu ochii de mire, pe loc a \u00eencremenit, dar mai pe urm\u0103, str\u00e2ng\u00e2nd ea din umere, a zis \u00een inima sa: “Dac\u0103 a\u015fa au vrut cu mine p\u0103rin\u0163ii \u015fi Dumnezeu, apoi a\u015fa s\u0103 r\u0103m\u00e2ie”. \u015ei s-a apucat de gospod\u0103rie.
Purcelul toat\u0103 ziua mu\u015fluia prin cas\u0103, dup\u0103 obiceiul s\u0103u, iar\u0103 noaptea, la culcare, lep\u0103da pielea cea de porc \u015fi r\u0103m\u00e2nea un fecior de \u00eemp\u0103rat foarte frumos! \u015ei n-a trecut mult, \u015fi nevasta lui s-a deprins cu d\u00e2nsul, de nu-i mai era acum a\u015fa de ur\u00e2t ca dint\u00e2i.
La vro s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dou\u0103, t\u00e2n\u0103ra \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103, cuprins\u0103 de dor, s-a dus s\u0103-\u015fi mai vad\u0103 p\u0103rin\u0163ii; iar\u0103 pe b\u0103rbat l-a l\u0103sat acas\u0103, c\u0103ci nu-i da m\u00e2na s\u0103 ias\u0103 cu d\u00e2nsul. P\u0103rin\u0163ii, cum au v\u0103zut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, \u015fi, \u00eentreb\u00e2nd-o despre gospod\u0103rie \u015fi b\u0103rbat, ea a spus tot ce \u015ftia. Atunci \u00eemp\u0103ratul a \u00eenceput s-o sf\u0103tuiasc\u0103, zic\u00e2nd:
– Draga tatei! S\u0103 nu cumva s\u0103 te \u00eemping\u0103 p\u0103catul s\u0103-i faci vrun neajuns, ca s\u0103 nu p\u0103\u0163e\u015fti vreo nenorocire! C\u0103ci, dup\u0103 cum v\u0103d eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere. \u015ei trebuie s\u0103 fie ceva ne\u00een\u0163eles de mintea noastr\u0103, de vreme ce a f\u0103cut lucruri peste puterea omeneasc\u0103!
Dup\u0103 aceasta au ie\u015fit am\u00e2ndou\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103tesele \u00een gr\u0103din\u0103 ca s\u0103 se plimbe. \u015ei aici, mama sf\u0103tui pe fat\u0103 cu totul de alt fel:
– Draga mamei, ce fel de via\u0163\u0103 ai s\u0103 mai duci tu dac\u0103 nu po\u0163i ie\u015fi \u00een lume cu b\u0103rbatul t\u0103u? Eu te sf\u0103tuiesc a\u015fa: s\u0103 potrive\u015fti totdeauna s\u0103 fie foc zdrav\u0103n \u00een sob\u0103 \u015fi, c\u00e2nd a adormi b\u0103rbatu-t\u0103u, s\u0103 iei pielea cea de porc \u015fi s-o dai \u00een foc, ca s\u0103 ard\u0103, \u015fi atunci ai s\u0103 te m\u00e2ntui de d\u00e2nsa!
– C\u0103 bine zici, mam\u0103! iaca, mie nu mi-a venit \u00een cap de una ca asta.
\u015ei cum s-a \u00eentors \u00eemp\u0103r\u0103teasa cea t\u00e2n\u0103r\u0103 seara acas\u0103, a \u015fi poruncit s\u0103-i fac\u0103 un foc bun \u00een sob\u0103. \u015ei c\u00e2nd dormea b\u0103rbatu-s\u0103u mai bine, ea a luat pielea cea de porc, de unde o punea el, \u015fi a dat-o pe foc! Atunci perii de pe d\u00e2nsa au \u00eenceput a p\u00e2r\u00e2i \u015fi pielea a sf\u00e2r\u00e2i, pref\u0103c\u00e2ndu-se \u00een cioric ars \u015fi apoi \u00een scrum; \u015fi a f\u0103cut \u00een cas\u0103 o duhoare a\u015fa de grozav\u0103, \u00eenc\u00e2t b\u0103rbatul pe loc s-a trezit \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, a s\u0103rit drept \u00een picioare \u015fi s-a uitat cu jale \u00een sob\u0103. \u015ei c\u00e2nd a v\u0103zut aceast\u0103 mare nenorocire, a l\u0103crimat, zic\u00e2nd:
– Alei! femeie nepriceput\u0103! Ce-ai f\u0103cut? De te-a \u00eenv\u0103\u0163at cineva, r\u0103u \u0163i-a priit, iar\u0103 de-ai f\u0103cut-o din capul t\u0103u, r\u0103u cap ai avut!
Atunci ea deodat\u0103 s-a v\u0103zut \u00eencins\u0103 peste mijloc cu un cerc zdrav\u0103n de fier. Iar\u0103 b\u0103rbatu-s\u0103u i-a zis:
– C\u00e2nd voi pune eu m\u00e2na mea cea dreapt\u0103 pe mijlocul t\u0103u, atunci s\u0103 plesneasc\u0103 cercul acesta, \u015fi numai atunci s\u0103 se nasc\u0103 pruncul din tine, pentru c\u0103 ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit \u015fi c\u0103z\u0103turile ieste de b\u0103tr\u00e2ni, m-ai nenorocit \u015fi pe mine \u015fi pe tine deo- dat\u0103! \u015ei dac\u0103 vei avea c\u00e2ndva nevoie de mine, atunci s\u0103 \u015ftii c\u0103 m\u0103 cheam\u0103 F\u0103t-Frumos \u015fi s\u0103 m\u0103 cau\u0163i la M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie.
Cum a sf\u00e2r\u015fit de zis aceste, deodat\u0103 s-a st\u00e2rnit un v\u00e2nt n\u0103prasnic, \u015fi, venind un v\u00e2rtej \u00eenfrico\u015fat, a ridicat pe ginerele \u00eemp\u0103ratului \u00een sus \u015fi s-a f\u0103cut nev\u0103zut. Atunci podul cel minunat \u00eendat\u0103 s-a stricat \u015fi s-a mistuit, de nu se \u015ftie ce s-a f\u0103cut. Iar\u0103 palatul \u00een care \u015fedeau mo\u015fnegii \u015fi cu nora, cu toate bog\u0103\u0163iile \u015fi podoabele din el, s-a schimbat iar\u0103\u015fi \u00een s\u0103r\u0103c\u0103ciosul bordei al mo\u015fneagului, de mai \u00eenainte. Atunci b\u0103tr\u00e2nii, v\u0103z\u00e2nd ast\u0103 mare nenorocire \u015fi pe nora lor \u00een a\u015fa hal, au \u00eenceput a o mustra, cu lacrimi \u00een ochi, \u015fi a-i zice cu asprime s\u0103 se duc\u0103 unde \u015ftie, c\u0103 ei n-au cu ce s-o \u0163in\u0103.
Ea, v\u0103z\u00e2ndu-se acum a\u015fa de nenorocit\u0103 \u015fi oropsit\u0103, ce s\u0103 fac\u0103 \u015fi \u00eencotro s-apuce? S\u0103 se duc\u0103 la p\u0103rin\u0163i? Se temea de asprimea tat\u0103-s\u0103u \u015fi de \u015fuguba\u0163a def\u0103imare a oamenilor; s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe loc? Nu avea cele trebuitoare \u015fi-i era lehamete de mustr\u0103rile socrilor. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, s-a hot\u0103r\u00e2t a se duce \u00een toat\u0103 lumea, s\u0103-\u015fi caute b\u0103rbatul. \u015ei hot\u0103r\u00e2ndu-se astfel, a zis Doamne-ajut\u0103! \u015fi a pornit \u00eencotro a v\u0103zut cu ochii. \u015ei a mers ea, a mers tot \u00eenainte, prin pustiuri, un an de zile, p\u00e2n\u0103 a ajuns \u00eentr-un loc s\u0103lbatic \u015fi cu totul necunoscut. \u015ei aici, v\u0103z\u00e2nd o c\u0103su\u0163\u0103 tupilat\u0103 \u015fi acoperit\u0103 cu mu\u015fchi, care m\u0103rturisea despre vechimea ei, a b\u0103tut la poart\u0103. Atunci se aude dinl\u0103untru un glas de femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, zic\u00e2nd:
– Cine-i acolo?
– Eu sunt, un drume\u0163 r\u0103t\u0103cit.
– De e\u015fti om bun, d\u0103-te aproape de chilioara mea; iar\u0103 de e\u015fti om r\u0103u, du-te departe de pe locurile aceste, c\u0103 am o c\u0103\u0163ea cu din\u0163ii de o\u0163el \u015fi, de i-oi da drumul, te face mii de f\u0103r\u00e2me!
– Om bun, m\u0103icu\u0163\u0103!
Atunci i se deschide poarta \u015fi drumea\u0163a intr\u0103 \u00eenl\u0103untru.
– Da’ ce v\u00e2nt te-a adus \u015fi cum ai putut r\u0103zbate prin aceste locuri, femeie, h\u0103i? C\u0103 pas\u0103re m\u0103iastr\u0103 nu vine pe aici, necum om p\u0103m\u00e2ntean.
Atunci drumea\u0163a a oftat din greu \u015fi a zis:
– Ia, p\u0103catele mele m-au adus, m\u0103icu\u0163\u0103. Caut M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie \u015fi nu \u015ftiu \u00een care parte a lumii se afl\u0103!
– Se vede c\u0103 tot mai ai oleac\u0103 de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Eu sunt sf\u00e2nta Miercuri, de-i fi auzit de numele meu.
– De nume am auzit, m\u0103icu\u0163\u0103, dar c\u0103 te afli \u00een lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodat\u0103.
– Vezi? Tot de noroc s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 omul!
Apoi sf\u00e2nta Miercuri a strigat o dat\u0103 cu glas puternic, \u015fi pe loc s-au adunat toate jivinele din \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia ei; \u015fi, \u00eentreb\u00e2ndu-le despre M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie, au r\u0103spuns toate deodat\u0103 c\u0103 nici n-au auzit m\u0103car pomenindu-se de numele ei. Sf\u00e2nta Miercuri, auzind aceste, s-a ar\u0103tat cu mare p\u0103rere de r\u0103u, dar, neav\u00e2nd nici o putere, a dat drume\u0163ei un corn de prescur\u0103 \u015fi un p\u0103h\u0103ru\u0163 de vin, ca s\u0103-i fie pentru hran\u0103 la drum; \u015fi i-a mai dat \u00eenc\u0103 o furc\u0103 de aur, care torcea singur\u0103, \u015fi i-a zis cu bini\u015forul: “P\u0103streaz-o, c\u0103 \u0163i-a prinde bine la nevoie”. Apoi a \u00eendreptat-o la sor\u0103-sa cea mai mare, la sf\u00e2nta Vineri.
\u015ei drumea\u0163a, pornind, a mers iar un an de zile tot prin locuri s\u0103lbatice \u015fi necunoscute, p\u00e2n\u0103 ce cu mare greu ajunse la sf\u00e2nta Vin- eri. \u015ei aici i s-a \u00eent\u00e2mplat ca \u015fi la sf\u00e2nta Miercuri: numai c\u0103 sf\u00e2nta Vineri i-a mai dat \u015fi ea un corn de prescur\u0103, un p\u0103h\u0103ru\u0163 de vin \u015fi o v\u00e2rtelni\u0163\u0103 de aur care dep\u0103na singur\u0103; \u015fi a \u00eendreptat-o \u015fi ea cu mult\u0103 bun\u0103tate \u015fi bl\u00e2nde\u0163e la sor\u0103-sa cea mai mare, la sf\u00e2nta Duminic\u0103. \u015ei de aici drumea\u0163a, pornind chiar \u00een acea zi, a mers iar\u0103\u015fi un an de zile prin ni\u015fte pustiet\u0103\u0163i \u015fi mai grozave dec\u00e2t cele de p\u00e2n\u0103 aici. \u015ei fiind \u00eens\u0103rcinat\u0103 pe al treilea an, cu mare greutate a putut s\u0103 ajung\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2nta Duminic\u0103. \u015ei sf\u00e2nta Duminic\u0103 a primit-o cu aceea\u015fi r\u00e2nduial\u0103 \u015fi tot a\u015fa de bine ca \u015fi surorile sale. \u015ei f\u0103c\u00e2ndu-i-se mil\u0103 de aceast\u0103 nenorocit\u0103 \u015fi struncinat\u0103 fiin\u0163\u0103, a strigat \u015fi sf\u00e2nta Duminic\u0103 o dat\u0103, c\u00e2t a putut, \u015fi \u00eendat\u0103 s-au adunat toate viet\u0103\u0163ile: cele din ape, cele de pe uscat \u015fi cele zbur\u0103toare. \u015ei atunci ea le-a \u00eentrebat cu tot dinadinsul dac\u0103 \u015ftie vreuna din ele \u00een care parte a lumii se afl\u0103 M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie. \u015ei toate au r\u0103spuns, ca dintr-o singur\u0103 gur\u0103, c\u0103 nu li s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 aud\u0103 m\u0103car vorbindu-se vreodat\u0103 depre aceasta. Atunci sf\u00e2nta Duminic\u0103 a oftat din ad\u00e2ncul inimii, s-a uitat gale\u015f la nenorocita drumea\u0163\u0103 \u015fi i-a zis:
– Se vede c\u0103 vrun blestem al lui Dumnezeu, sau alt\u0103ceva, a\u015fa trebuie s\u0103 fie, de nu ai parte de ceea ce cau\u0163i, fiica mea! C\u0103 aici este cap\u0103tul unei lumi necunoscute \u00eenc\u0103 \u015fi de mine, \u015fi oric\u00e2t ai voi tu \u015fi oricare altul s\u0103 mai mearg\u0103 \u00eenainte de aici, este cu neputin\u0163\u0103. \u015ei atunci, numai iaca un cioc\u00e2rlan \u015fchiop se vede venind, c\u00e2t ce putea; \u015fi, \u015fov\u00e2lc, \u015fov\u00e2lc, \u015fov\u00e2lc! se \u00eenf\u0103\u0163i\u015faz\u0103 \u00eenaintea sfintei Duminici.
Atunci ea \u00eel \u00eentreab\u0103 \u015fi pe acesta:
– Tu, cioc\u00e2rlane, nu cumva \u015ftii unde se afl\u0103 M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie?
– Da’ cum s\u0103 nu \u015ftiu, st\u0103p\u00e2n\u0103? C\u0103 doar pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am fr\u00e2nt piciorul.
– Dac\u0103-i a\u015fa, apoi acum \u00eendat\u0103 ia pe aceast\u0103 femeie, du-o nu-maidec\u00e2t acolo, cum \u00eei \u015fti tu, \u015fi pov\u0103\u0163uie\u015fte-o cum a fi mai bine.
Atunci cioc\u00e2rlanul, oft\u00e2nd, a r\u0103spuns cu smerenie:
– M\u0103 supun cu toat\u0103 inima la slujba m\u0103riei-voastre, st\u0103p\u00e2n\u0103, de\u015fi este foarte cu anevoie de mers p\u00e2n\u0103 acolo.
Apoi sf\u00e2nta Duminic\u0103 a dat \u015fi ea drume\u0163ei un corn de prescur\u0103 \u015fi un p\u0103h\u0103ru\u0163 de vin, ca s\u0103-i fie pentru hran\u0103 p\u00e2n\u0103 la M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie; \u015fi i-a mai dat o tipsie mare de aur \u015fi o clo\u015fc\u0103 tot de aur, b\u0103tut\u0103 cu pietre scumpe, \u015fi cu puii tot de aur, ca s\u0103-i prind\u0103 bine la nevoie; \u015fi apoi a dat-o pe seama cioc\u00e2rlanului, care \u00eendat\u0103 a \u015fi pornit, \u015fov\u00e2lc\u00e2ind. \u015ei c\u00e2nd cioc\u00e2rlanul pe jos, c\u00e2nd drumea\u0163a pe sus, c\u00e2nd ea pe jos, c\u00e2nd el pe sus. \u015ei c\u00e2nd biata drumea\u0163\u0103 nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci \u00eendat\u0103 cioc\u00e2rlanul o lua pe aripioarele sale \u015fi o ducea. \u015ei tot a\u015fa merg\u00e2nd ei \u00eenc\u0103 un an de zile, cu mare greutate \u015fi zdruncen, au trecut peste nenum\u0103rate \u0163\u0103ri \u015fi m\u0103ri, \u015fi prin codri \u015fi pustiet\u0103\u0163i a\u015fa de \u00eengrozitoare, \u00een care fojg\u0103iau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermec\u0103tori, vidre c\u00e2te cu dou\u0103zeci \u015fi patru de capete \u015fi alt\u0103 mul\u0163ime nenum\u0103rat\u0103 de g\u00e2ng\u0103nii \u015fi jig\u0103nii \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, care st\u0103teau cu gurile c\u0103scate, numai \u015fi numai s\u0103-i \u00eenghit\u0103; despre a c\u0103rora l\u0103comie, viclenie \u015fi r\u0103utate nu-i cu putin\u0163\u0103 s\u0103 povesteasc\u0103 limba omeneasc\u0103.
\u015ei, \u00een sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 at\u00e2ta amar de trud\u0103 \u015fi primejdii, cu mare ce au izbutit s\u0103 ajung\u0103 la gura unei pe\u015fteri. Aici c\u0103l\u0103toarea s-a suit iar\u0103\u015fi pe aripile cioc\u00e2rlanului, din care abia mai putea f\u00e2lf\u00e2i, \u015fi el \u015fi-a dat drumul cu d\u00e2nsa pe o alt\u0103 lume, unde era un rai, \u015fi nu alt\u0103ceva!
– Iaca M\u0103n\u0103stirea-de-T\u0103m\u00e2ie! zise cioc\u00e2rlanul. Aici se afl\u0103 F\u0103t-Frumos, pe care \u00eel cau\u0163i tu de-at\u00e2t amar de vreme. Nu cumva \u0163i-i cunoscut ceva pe aici?
Atunci ea, de\u015fi \u00eei fugeau ochii de at\u00e2tea str\u0103luciri, se uit\u0103 mai cu b\u0103gare de seam\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 cunoa\u015fte podul cel minunat din ceea lume \u015fi palatul \u00een care tr\u0103ise ea cu F\u0103t-Frumos a\u015fa de pu\u0163in, \u015fi \u00eendat\u0103 i se umplur\u0103 ochii de lacrimi de bucurie.
– Mai stai! \u015fi nu te bucura a\u015fa degrab\u0103, c\u0103 \u00eenc\u0103 e\u015fti nemernic\u0103 pe aceste locuri \u015fi tot n-ai sc\u0103pat de primejdii, zise cioc\u00e2rlanul.
\u00cei arat\u0103 apoi o f\u00e2nt\u00e2n\u0103, unde trebuia s\u0103 se duc\u0103 trei zile de-a r\u00e2ndul; \u00eei spune cu cine are s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u015fi ce s\u0103 vorbeasc\u0103; o pov\u0103\u0163uie\u015fte ce s\u0103 fac\u0103, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, cu furca, cu v\u00e2rtelnita, cu ripsia \u015fi cu clo\u015fca cu puii de aur d\u0103ruite ei de cele trei surori: sf\u00e2nta Miercuri, sf\u00e2nta Vineri \u015fi sf\u00e2nta Duminic\u0103.
Apoi, lu\u00e2ndu-\u015fi ziua bun\u0103 de la c\u0103l\u0103toarea \u00eencredin\u0163at\u0103 lui, iute se \u00eentoarn\u0103 \u00eenapoi, zbur\u00e2nd ne\u00eencetat de fric\u0103 s\u0103 nu-i mai rup\u0103 cineva \u015fi cel\u0103lalt picior. Iar\u0103 nemernica drumea\u0163\u0103, l\u0103crim\u00e2nd, \u00eel petrecea cu ochii \u00een zbor, merg\u00e2nd spre f\u00e2nt\u00e2na ce-i ar\u0103tase el.
\u015ei cum ajunge la f\u00e2nt\u00e2n\u0103, scoate mai \u00eent\u00e2i furca, de unde o avea str\u00e2ns\u0103, \u015fi apoi se pune jos s\u0103 se odihneasc\u0103. Nu trece mult \u015fi, venind o slujnic\u0103 s\u0103 ia ap\u0103, cum vede o femeie necunoscut\u0103 \u015fi furca cea minunat\u0103 torc\u00e2nd singur\u0103 fire de aur, de mii de ori mai sub\u0163iri dec\u00e2t p\u0103rul din cap, fuga la st\u0103p\u00e2n\u0103-sa \u015fi-i d\u0103 de veste!
St\u0103p\u00e2na acestei slujnice era viespea care \u00een\u0103lbise pe dracul, \u00eengrijitoarea de la palatul lui F\u0103t-Frumos, o vr\u0103jitoare stra\u015fnic\u0103, care \u00eenchega apa \u015fi care \u015ftia toate dr\u0103c\u0103riile de pe lume. Dar numai un lucru nu \u015ftia h\u00e2rca: g\u00e2ndul omului. Talpa-iadului, cum aude despre aceast\u0103 minun\u0103\u0163ie, trimite slujnica degrab\u0103, s\u0103-i cheme femeia cea str\u0103in\u0103 la palat \u015fi, cum vine, o \u00eentreab\u0103:
– Am auzit c\u0103 ai o furc\u0103 de aur care toarce singur\u0103. Nu \u0163i-e de v\u00e2nzare, \u015fi c\u00e2t mi-i cere pe d\u00e2nsa, femeie, h\u0103i?
– Ia, s\u0103 m\u0103 la\u015fi s\u0103 stau \u00eentr-o noapte \u00een odaia unde doarme \u00eemp\u0103ratul.
– De ce nu? D\u0103 furca \u00eencoace \u015fi r\u0103m\u00e2i aici p\u00e2n\u0103 la noapte, c\u00e2nd s-a \u00eenturna \u00eemp\u0103ratul de la v\u00e2n\u0103toare.
Atunci drumea\u0163a d\u0103 furca \u015fi r\u0103m\u00e2ne. \u015etirba-baba-cloan\u0163a, \u015ftiind c\u0103 \u00eemp\u0103ratul are obicei a bea \u00een toat\u0103 seara o cup\u0103 de lapte dulce, i-a preg\u0103tit acum una ca s\u0103 doarm\u0103 dus p\u00e2n\u0103 a doua zi diminea\u0163\u0103. \u015ei cum a venit \u00eemp\u0103ratul de la v\u00e2n\u0103toare \u015fi s-a pus \u00een a\u015fternut, h\u00e2rca i-a \u015fi trimis laptele; \u015fi cum l-a b\u0103ut \u00eemp\u0103ratul, pe loc a adormit ca mort. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumea\u0163\u0103 \u00een odaia \u00eemp\u0103ratului, dup\u0103 cum avusese tocmeal\u0103, \u015fi a l\u0103sat-o acolo, zic\u00e2ndu-i \u00eenceti\u015for:
– \u015eezi aici p\u00e2n\u0103 despre ziu\u0103, ca am s\u0103 vin atunci tot eu s\u0103 te iau. H\u00e2rca, nu doar c\u0103 \u015foptea \u015fi umbla c\u0103tinel ca s\u0103 n-o aud\u0103 \u00eemp\u0103ratul, ci avea grij\u0103 s\u0103 n-o aud\u0103, din odaia de al\u0103turea, un credincios al \u00eemp\u0103ratului, care \u00een toate zilele umbla cu d\u00e2nsul la v\u00e2nat. \u015ei cum s-a dep\u0103rtat b\u0103boiul de acolo, nenorocita drumea\u0163\u0103 a \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 patul so\u0163ului ei \u015fi a \u00eenceput a pl\u00e2nge cu amar \u015fi a zice:
– F\u0103t-Frumos! F\u0103t-Frumos! \u00centinde m\u00e2na ta cea dreapt\u0103 peste mijlocul meu, ca s\u0103 plesneasc\u0103 cercul ist afurisit \u015fi s\u0103 nasc pruncul t\u0103u!
\u015ei, s\u0103rmana, s-a chinuit a\u015fa p\u00e2n\u0103 despre ziu\u0103, dar \u00eenzadar, c\u0103ci \u00eemp\u0103ratul parc\u0103 era dus pe ceea lume! Despre ziu\u0103, T\u0103lpoiul a venit posomor\u00e2t\u0103, a scos pe necunoscuta de acolo \u015fi i-a zis cu ciud\u0103 s\u0103 ias\u0103 din ograd\u0103 \u015fi s\u0103 mearg\u0103 unde \u015ftie. \u015ei nenorocita, ie\u015find cu nepus \u00een mas\u0103 \u015fi nec\u0103jit\u0103 ca vai de ea, s-a dus iar\u0103\u015fi la f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u015fi a scos acum v\u00e2rtelni\u0163a. \u015ei venind iar\u0103\u015fi slujnica la ap\u0103 \u015fi v\u0103z\u00e2nd \u015fi aceast\u0103 mare minune, fuga la st\u0103p\u00e2n\u0103-sa \u015fi-i spune c\u0103 femeia ceea de ieri are acum o v\u00e2rtelni\u0163\u0103 de aur, care deap\u0103n\u0103 singur\u0103 \u015fi care-i mult mai minunat\u0103 dec\u00e2t furca ce i-a dat. Atunci pohoa\u0163a de bab\u0103 o cheam\u0103 iar\u0103\u015fi la d\u00e2nsa prin slujnic\u0103, pune m\u00e2na \u015fi pe v\u00e2rtelni\u0163\u0103, tot cu acela\u015fi vicle\u015fug, \u015fi a doua zi dis-diminea\u0163\u0103 o scoate iar\u0103\u015fi din odaia \u00eemp\u0103ratului \u015fi din ograd\u0103.
\u00cens\u0103 \u00een aceast\u0103 noapte credinciosul \u00eemp\u0103ratului, sim\u0163ind ce s-a petrecut \u015fi f\u0103c\u00e2ndu-i-se mil\u0103 de nenorocita de str\u0103in\u0103, \u015f-a pus \u00een g\u00e2nd s\u0103 descopere vicle\u015fugul babei. \u015ei cum s-a sculat \u00eemp\u0103ratul \u015fi s-a pornit la v\u00e2n\u0103toare, credinciosul i-a spus cu de-am\u0103nuntul ce se petrecuse \u00een odaia lui \u00een cele dou\u0103 nop\u0163i din urm\u0103. \u015ei \u00eemp\u0103ratul, cum a auzit aceste, pe loc a tres\u0103rit, de parc\u0103 i-a dat inima dintr-\u00eensul. Apoi a plecat ochii \u00een jos \u015fi a \u00eenceput a l\u0103crima. \u015ei pe c\u00e2nd din ochii lui F\u0103t-Frumos se scurgeau \u015firoaie de lacrimi, la f\u00e2nt\u00e2na \u015ftiut\u0103, urgisita \u015fi zbuciumata lui so\u0163ie scosese acum pe tipsie \u015fi clo\u015fca cu puii de aur, cea mai de pe urm\u0103 a ei n\u0103dejde! \u015ei cum sta ea \u00een preajma f\u00e2nt\u00e2nii, numai ce iaca pe slujnica \u015ftiut\u0103 iar\u0103\u015fi o aduce Dumnezeu la f\u00e2nt\u00e2n\u0103, \u015fi c\u00e2nd mai vede \u015fi aceast\u0103 mare minun\u0103\u0163ie, nici mai a\u015fteapt\u0103 s\u0103 ia ap\u0103, ci fuga la st\u0103p\u00e2n\u0103-sa \u015fi-i spune.
– Doamne, st\u0103p\u00e2n\u0103, Doamne! Ce-am v\u0103zut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur \u015fi o clo\u015fc\u0103 de aur, cu puii tot de aur, a\u015fa de frumo\u015fi, de-\u0163i fug ochii pe d\u00e2n\u015fii!
B\u0103borni\u0163a, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zic\u00e2nd \u00een g\u00e2ndul s\u0103u: “Dup\u0103 ce umbl\u0103 ea nu se m\u0103n\u00e2nc\u0103”.
\u015ei cum vine str\u0103ina, hoanghina pune m\u00e2na \u015fi pe tablaua cea de aur \u015fi pe clo\u015fca de aur cu puii de aur, tot cu acela\u015fi vicle\u015fug. Dar \u00eemp\u0103ratul, c\u00e2nd a venit \u00een ast\u0103-sar\u0103 de la v\u00e2nat \u015fi c\u00e2nd i s-a adus laptele, a zis \u00een g\u00e2ndul s\u0103u:
– Acest lapte nu se mai bea \u015fi, cum a zis, l-a \u015fi aruncat pe furi\u015f, undeva, \u015fi pe loc s-a f\u0103cut c\u0103 doarme dus.
Dup\u0103 ce h\u00e2rca s-a \u00eencredin\u0163at c\u0103 \u00eemp\u0103ratul doarme, bizuindu-se ea \u015fi acum \u00een puterea b\u0103uturii sale, a adus iar\u0103\u015fi pe str\u0103in\u0103 \u00een odaia lui, tot cu aceea\u015fi r\u00e2nduial\u0103 ca \u015fi \u00een nop\u0163ile trecute; \u015fi l\u0103s\u00e2nd-o acolo, s-a dep\u0103rtat! Atunci zbuciumata drumea\u0163\u0103, c\u0103z\u00e2nd iar\u0103\u015fi \u00een genunchi l\u00e2ng\u0103 patul so\u0163ului ei, se \u00eeneca \u00een lacrimi, spun\u00e2nd iar\u0103\u015fi cuvintele aceste:
– F\u0103t-Frumos! F\u0103t-Frumos! Fie-\u0163i mil\u0103 de dou\u0103 suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani, cu os\u00e2nda cea mai cumplit\u0103! \u015ei \u00eentinde m\u00e2na ta cea dreapt\u0103 peste mijlocul meu, s\u0103 plesneasc\u0103 cercul \u015fi s\u0103 se nasc\u0103 pruncul t\u0103u, c\u0103 nu mai pot duce aceast\u0103 nefericit\u0103 sarcin\u0103!
\u015ei c\u00e2nd a sf\u00e2r\u015fit de zis aceste, F\u0103t-Frumos a \u00eentins m\u00e2na, ca prin somn, \u015fi c\u00e2nd s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, \u015fi ea \u00eendat\u0103 a n\u0103scut pruncul, f\u0103r\u0103 a sim\u0163i c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in durerile facerii. Dup\u0103 aceasta \u00eemp\u0103r\u0103teasa poveste\u015fte so\u0163ului s\u0103u c\u00e2te a p\u0103timit ea de c\u00e2nd s-a f\u0103cut el nev\u0103zut.
Atunci \u00eemp\u0103ratul, chiar \u00een puterea nop\u0163ii, se scoal\u0103, ridic\u0103 toat\u0103 curtea \u00een picioare \u015fi porunce\u015fte s\u0103-i aduc\u0103 pe h\u00e2rca de bab\u0103 \u00eenaintea sa, dimpreun\u0103 cu toate odoarele luate cu vicle\u015fug de la \u00eemp\u0103r\u0103teasa lui. Apoi mai porunce\u015fte s\u0103-i aduc\u0103 o iap\u0103 stearp\u0103 \u015fi un sac plin cu nuci, \u015fi s\u0103 lege \u015fi sacul cu nucile \u015fi pe h\u00e2rc\u0103 de coada iepei, \u015fi s\u0103-i dea drumul. \u015ei a\u015fa s-a f\u0103cut. \u015ei c\u00e2nd a \u00eenceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica \u015fi din Talpa-iadului buc\u0103\u0163ica; \u015fi c\u00e2nd a picat sacul, i-a picat \u015fi h\u00e2rcei capul.
H\u00e2rca aceasta de bab\u0103 era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus c\u0103 d\u0103duse mo\u015fneagul, cresc\u0103torul lui F\u0103t-Frumos. Ea, prin dr\u0103c\u0103riile ei, pref\u0103cuse atunci pe st\u0103p\u00e2nu-s\u0103u, F\u0103t-Frumos, \u00een purcelul cel r\u0103pciugos \u015fi r\u0103p\u0103nos, cu chip s\u0103-l poat\u0103 face mai pe urm\u0103 ca s\u0103 ia vreo fat\u0103 de-a ei, din cele unsprezece ce avea \u015fi care fugiser\u0103 dup\u0103 d\u00e2nsa din bulhac. Iaca dar pentru ce F\u0103t-Frumos a pedepsit-o a\u015fa de grozav. Iar\u0103 pe credincios cu mari daruri l-au d\u0103ruit \u00eemp\u0103ratul \u015fi \u00eemp\u0103r\u0103teasa, \u015fi pe l\u00e2ng\u0103 d\u00e2n\u015fii l-au \u0163inut p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii lui. Acum, aduce\u0163i-v\u0103 aminte, oameni buni, c\u0103 F\u0103t-Frumos nu f\u0103cuse nunt\u0103 c\u00e2nd s-a \u00eensurat. Dar acum a f\u0103cut \u015fi nunta \u015fi cum\u0103tria totodat\u0103, cum nu s-a mai pomenit \u015fi nici nu cred c\u0103 s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. \u015ei numai c\u00e2t a g\u00e2ndit F\u0103t-Frumos, \u015fi \u00eendat\u0103 au \u015fi fost de fa\u0163\u0103 p\u0103rin\u0163ii \u00eemp\u0103r\u0103tesei lui \u015fi cresc\u0103torii s\u0103i, baba \u015fi mo\u015fneagul, \u00eembr\u0103ca\u0163i iar\u0103\u015fi \u00een porfir\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103, pe care i-au pus \u00een capul mesei. \u015ei s-a adunat lumea de pe lume la aceast\u0103 mare \u015fi bogat\u0103 nunt\u0103, \u015fi a\u0163inut veselia trei zile \u015fi trei nop\u0163i, \u015fi mai \u0163ine \u015fi ast\u0103zi, dac\u0103 nu cumva s-a sf\u00e2r\u015fit.
<\/p>\r\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cic\u0103 erau odat\u0103 o bab\u0103 \u015fi un mo\u015fneag: mo\u015fneagul de-o sut\u0103 de ani, \u015fi baba de nou\u0103zeci; \u015fi am\u00e2ndoi b\u0103tr\u00e2nii ace\u015ftia erau albi ca iarna \u015fi posomor\u00e2\u0163i ca vremea cea … <\/p>\n