Era pe vremuri un \u00eemp\u0103rat c\u0103ruia a\u015fa de mult \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie bine \u00eembr\u0103cat \u015fi s\u0103 aib\u0103 mereu haine noi \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi d\u0103dea to\u0163i banii numai pe \u00eembr\u0103c\u0103minte.<\/p>\n
Nu se \u00eengrijea deloc de o\u015ftire, la teatru nu se ducea \u015fi nu-i pl\u0103cea s\u0103 se plimbe prin p\u0103dure dec\u00e2t doar ca s\u0103-\u015fi arate hainele cele noi. Avea un r\u00e2nd de straie pentru fiecare ceas al zilei \u015fi a\u015fa cum se spune despre un rege c\u0103 se sf\u0103tuie\u015fte cu mini\u015ftrii, despre el mereu se spunea c\u0103 “se \u00eembrac\u0103”, asta fiind \u00eendeletnicirea lui de fiecare clip\u0103.<\/p>\n
Ora\u015ful era plin de via\u0163\u0103. Veneau o mul\u0163ime de str\u0103ini \u015fi odat\u0103 au venit \u015fi doi pehlivani care se d\u0103deau drept \u0163es\u0103tori \u015fi spuneau c\u0103 \u015ftiu s\u0103 fac\u0103 o stof\u0103 frumoas\u0103 cum nu se mai afla alta. Nu numai c\u0103 culorile \u015fi desenele erau frumoase, dar ei ziceau c\u0103 hainele f\u0103cute din aceast\u0103 stof\u0103 aveau \u015fi o \u00eensu\u015fire minunat\u0103, \u015fi anume c\u0103 to\u0163i cei care nu erau potrivi\u0163i pentru slujba pe care o \u00eendeplineau \u015fi to\u0163i cei care erau pro\u015fti de d\u0103deau \u00een gropi nu puteau s\u0103 le vad\u0103.<\/p>\n
\u2013 Stra\u015fnice haine! s-a g\u00e2ndit \u00eemp\u0103ratul. Dac\u0103 mi-a\u015f face ni\u015fte haine de acestea a\u015f putea s\u0103 aflu care din slujba\u015fii \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iei nu-s buni pentru slujbele pe care le au \u015fi a\u015f putea s\u0103 aflu care din supu\u015fii mei sunt pro\u015fti \u015fi care sunt de\u015ftep\u0163i. Numaidec\u00e2t trebuie s\u0103-mi fac asemenea haine. \u015ei a dat pehlivanilor o mul\u0163ime de parale s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 lucreze.<\/p>\n
Cei doi \u015foltici au \u00eenjghebat dou\u0103 r\u0103zboaie de \u0163esut, s-au a\u015fezat \u015fi s-au pref\u0103cut c\u0103 \u0163es, dar nu \u0163eseau nimic. Cereau m\u0103tasea cea mai sub\u0163ire \u015fi fire de aur de cel mai bun, dar b\u0103gau m\u0103tasea \u015fi aurul \u00een buzunar \u015fi lucrau la stativele goale p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu.<\/p>\n
“Oare unde or fi ajuns cu lucrul?”, s-a g\u00e2ndit \u00eemp\u0103ratul dup\u0103 ce a trecut o bucat\u0103 de vreme, dar era cam cu inima str\u00e2ns\u0103 c\u00e2nd se g\u00e2ndea c\u0103 to\u0163i cei care-s pro\u015fti sau nu-s pricepu\u0163i \u00een slujb\u0103 nu vor putea vedea stofa. \u00cen ce-l prive\u015fte pe el, n-avea nici o team\u0103, totu\u015fi voia mai \u00eent\u00e2i s\u0103 trimit\u0103 pe altul s\u0103 vad\u0103 cum stau lucrurile. To\u0163i \u00een ora\u015f \u015ftiau ce putere ciudat\u0103 are stofa \u015fi fiecare era curios s\u0103 \u015ftie c\u00e2t de nepotrivit \u00een slujb\u0103 sau de prost este vecinul.<\/p>\n
\u2013 Am s\u0103-l trimit pe sfetnicul meu cel b\u0103tr\u00e2n; e om cinstit \u015fi de \u00eencredere, el poate mai bine dec\u00e2t oricine s\u0103 judece stofa, fiindc\u0103 e \u00een\u0163elept \u015fi nimeni nu-\u015fi \u00eendepline\u015fte slujba mai bine ca el.<\/p>\n
Sfetnicul cel b\u0103tr\u00e2n s-a dus \u00een odaia unde cei doi pehlivani lucrau la r\u0103zboaiele goale.<\/p>\n
\u2013 Doamne fere\u015fte, ce-o mai fi \u015fi asta? s-a g\u00e2ndit sfetnicul \u015fi a deschis ochii mari. Nu v\u0103d nimic!<\/p>\n
Dar n-a spus c\u0103 nu vede.<\/p>\n
Pehlivanii l-au rugat s\u0103 vin\u0103 mai aproape \u015fi l-au \u00eentrebat dac\u0103-i plac culoarea \u015fi desenul stofei. \u015ei tot \u00eei ar\u0103tau stativele, care erau \u00eens\u0103 goale. Bietul sfetnic holba ochii, dar de v\u0103zut nu vedea nimic, fiindc\u0103 nu era nimic de v\u0103zut. “Oi fi eu prost? se g\u00e2ndi el. N-a\u015f fi crezut; oricum, asta nu trebuie s-o afle nimeni. N-oi fi bun pentru slujba pe care o fac? Nu, nu-i bine s\u0103 spun c\u0103 nu v\u0103d stofa.”<\/p>\n
\u2013 Ei, ce spune\u0163i? a \u00eentrebat un \u0163es\u0103tor.<\/p>\n
\u2013 Foarte frumos! a r\u0103spuns sfetnicul \u015fi \u015fi-a pus ochelarii ca s\u0103 vad\u0103 mai bine. Ni\u015fte culori minunate! Am s\u0103 spun \u00eemp\u0103ratului c\u0103-mi place foarte mult.<\/p>\n
\u2013 Ne pare bine, au zis \u0163es\u0103torii \u015fi au \u00eenceput s\u0103 spun\u0103 ce culori sunt \u015fi ce fel de desen are stofa. Sfetnicul cel b\u0103tr\u00e2n asculta cu luare-aminte ca s\u0103 spun\u0103 \u00eemp\u0103ratului tot a\u015fa, \u015fi chiar i-a \u015fi spus.<\/p>\n
Pehlivanii au cerut \u015fi mai mul\u0163i bani, \u015fi mai mult\u0103 m\u0103tase, \u015fi fir de aur, \u015fi mai mult dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 acuma. Dar le b\u0103gau pe toate \u00een buzunarele lor, iar \u00een r\u0103zboaie nu era nici un cap\u0103t de a\u0163\u0103, dar ei lucrau ca \u015fi p\u00e2n\u0103 acum la stativele goale.<\/p>\n
Peste c\u00e2tva timp, \u00eemp\u0103ratul a trimis pe alt sfetnic, tot a\u015fa de vrednic, ca s\u0103 vad\u0103 unde au ajuns cu \u0163esutul \u015fi dac\u0103 mai este mult p\u00e2n\u0103 e gata stofa. Dar \u015fi lui i s-a \u00eent\u00e2mplat ca \u015fi celuilalt: s-a uitat \u015fi iar s-a uitat, \u00eens\u0103 cum \u00een stative nu era nimic, n-a putut s\u0103 vad\u0103 nimic.<\/p>\n
\u2013 Ce zice\u0163i? Frumoas\u0103 stof\u0103, nu? l-au \u00eentrebat cei doi pehlivani \u015fi i-au ar\u0103tat \u015fi i-au spus cum \u015fi ce fel era stofa care nu se vedea nic\u0103ieri. “Prost nu sunt, se g\u00e2ndi sfetnicul. Atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu-s bun pentru slujba pe care-o fac! Ar fi ciudat \u015fi asta, dar cum o fi, cum n-o fi, nu trebuie s\u0103 afle nimeni.”<\/p>\n
\u2013 E foarte frumoas\u0103 stofa, a spus el \u00eemp\u0103ratului.<\/p>\n
Tot ora\u015ful vorbea de stofa asta nemaipomenit\u0103. \u00cemp\u0103ratul s-a g\u00e2ndit s\u0103 se duc\u0103 s-o vad\u0103 \u015fi el c\u00e2t mai era \u00een stative. A luat cu d\u00e2nsul tot oameni unul \u015fi unul, printre care \u015fi cei doi sfetnici care mai fuseser\u0103, \u015fi s-a dus la cei doi pehlivani care lucrau din r\u0103sputeri, dar f\u0103r\u0103 nici un fir de a\u0163\u0103 \u00een r\u0103zboiul de \u0163esut.<\/p>\n
\u2013 Ia uita\u0163i-v\u0103 ce frumoas\u0103 e! au spus cei doi sfetnici. Ce desen, ce culori minunate! \u015ei ar\u0103tau stativele goale, fiindc\u0103 credeau c\u0103 to\u0163i ceilal\u0163i v\u0103d stofa \u015fi ei nu. “Ce s\u0103 fie oare? se g\u00e2ndea \u00eemp\u0103ratul. Nu v\u0103d nimic! Cumplit lucru! Ce, oi fi cumva prost? Nu-s bun de \u00eemp\u0103rat?”<\/p>\n
\u2013 Da, \u00eentr-adev\u0103r, stofa e foarte frumoas\u0103, a spus el cu glas tare; e vrednic\u0103 de toat\u0103 lauda!<\/p>\n
\u015ei \u00eemp\u0103ratul d\u0103dea din cap mul\u0163umit \u015fi se uita la stativele goale. Nu voia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu vede nimic. To\u0163i curtenii care erau cu d\u00e2nsul se uitau \u015fi ei, dar nu vedeau nici ei nimic. Spuneau \u00eens\u0103 ca \u015fi \u00eemp\u0103ratul: “O, ce frumos!”. \u015ei to\u0163i l-au sf\u0103tuit s\u0103 se \u00eembrace cu hainele f\u0103cute din stofa aceasta minunat\u0103 la serbarea care tocmai trebuia s\u0103 aib\u0103 loc peste c\u00e2teva zile. “Minunat, frumos, m\u0103re\u0163!”, spuneau to\u0163i \u015fi se bucurau grozav. \u00cemp\u0103ratul a dat celor doi pehlivani c\u00e2te o decora\u0163ie, ca s\u0103 \u015fi-o at\u00e2rne la piept, \u015fi titlul de maestru \u0163es\u0103tor al cur\u0163ii imperiale.<\/p>\n
\u00cen noaptea din ajunul serb\u0103rii, cei doi pehlivani nu s-au culcat. Au aprins \u015faisprezece l\u0103mpi \u015fi lumea putea s\u0103-i vad\u0103 cum lucrau de zor s\u0103 ispr\u0103veasc\u0103 hainele \u00eemp\u0103ratului. S-au f\u0103cut c\u0103 iau stof\u0103 de la stative, s-au f\u0103cut c\u0103 taie cu foarfecele, pe urm\u0103 au cusut cu ace f\u0103r\u0103 a\u0163\u0103 \u015fi dup\u0103 aceea au spus: “Hainele sunt gata”.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul a venit cu sfetnicii. Pehlivanii au ridicat bra\u0163ele \u00een sus, ca \u015fi cum ar fi \u0163inut ceva \u00een m\u00e2n\u0103, \u015fi au spus: “Poftim pantalonii! Poftim haina! Poftim mantia!” \u015fi a\u015fa mai departe. “Hainele sunt u\u015foare ca p\u00e2nza de p\u0103ianjen, spuneau ei, c\u00e2nd le \u00eembraci nici nu le sim\u0163i, dar tocmai asta e frumuse\u0163ea.”<\/p>\n
\u2013 Da, da, ziceau sfetnicii, dar nu vedeau nimic, pentru c\u0103 nu aveau ce s\u0103 vad\u0103.<\/p>\n
\u2013 Dac\u0103 maiestatea voastr\u0103 vrea s\u0103 se dezbrace, au spus pehlivanii, v\u0103 putem pune hainele cele noi chiar acuma, aici, \u00een fa\u0163a oglinzii.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul s-a dezbr\u0103cat \u015fi pehlivanii s-au pref\u0103cut c\u0103-i pun hainele cele noi care tocmai erau gata \u015fi \u00eemp\u0103ratul se \u00eentorcea \u015fi se sucea \u00een fa\u0163a oglinzii.<\/p>\n
\u2013 Ce bine \u00eei vin, ce frumoase sunt! ziceau to\u0163i cei care erau de fa\u0163\u0103. Ce stof\u0103 minunat\u0103! Nici nu se poate ceva mai frumos!<\/p>\n
\u2013 E gata afar\u0103 baldachinul pentru maiestatea voastr\u0103, a spus marele maestru de ceremonii al cur\u0163ii.<\/p>\n
\u2013 Sunt gata \u015fi eu, a spus \u00eemp\u0103ratul \u015fi s-a mai uitat o dat\u0103 \u00een oglind\u0103, fiindc\u0103 voia s\u0103 cread\u0103 lumea c\u0103 \u00ee\u015fi vede hainele.<\/p>\n
Curtenii, care aveau dreptul s\u0103 duc\u0103 trena mantiei, s-au aplecat, au \u00eentins m\u00e2inile ca \u015fi cum ar fi ridicat ceva de jos, apoi au pornit pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 \u0163in ceva \u00een m\u00e2ini; nu \u00eendr\u0103zneau s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu v\u0103d nimic.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul mergea acum sub baldachin \u015fi to\u0163i oamenii de pe str\u0103zi \u015fi de la ferestre spuneau: “Ce minunate haine are \u00eemp\u0103ratul! Ce tren\u0103 stra\u015fnic\u0103! Ce bine \u00eei vin!” Nici unul nu voia s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu vede nimic; fiindc\u0103 atunci lumea ar fi zis c\u0103 nu-i priceput \u00een slujb\u0103 sau c\u0103-i prost de d\u0103 \u00een gropi. Nici o hain\u0103 de-a \u00eemp\u0103ratului nu st\u00e2rnise at\u00e2ta bucurie printre oameni.<\/p>\n
\u2013 \u00cemp\u0103ratul e dezbr\u0103cat! a spus deodat\u0103 un copil.<\/p>\n
\u2013 Asta-i vocea nevinov\u0103\u0163iei! a zis tat\u0103l copilului \u015fi a spus \u00een \u015foapt\u0103 altora ce vorbise copilul.<\/p>\n
\u2013 E dezbr\u0103cat! a strigat tot poporul.<\/p>\n
\u00cemp\u0103ratul a auzit \u015fi i s-a p\u0103rut \u015fi lui c\u0103 poporul are dreptate, dar s-a g\u00e2ndit: “Acuma nu mai pot s\u0103 dau \u00eenapoi, trebuie s-o \u0163in \u00eentruna a\u015fa cum am \u00eenceput”. \u015ei curtenii au mers \u00eenainte \u015fi au dus trena pe care n-o vedea nimeni fiindc\u0103 nu era nici o tren\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era pe vremuri un \u00eemp\u0103rat c\u0103ruia a\u015fa de mult \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie bine \u00eembr\u0103cat \u015fi s\u0103 aib\u0103 mereu haine noi \u00eenc\u00e2t \u00ee\u015fi d\u0103dea to\u0163i banii numai pe \u00eembr\u0103c\u0103minte. Nu … <\/p>\n