Era o strad\u0103 \u00eengust\u0103 \u015fi \u00eentortocheat\u0103, cu case mici, ur\u00e2te \u015fi d\u0103r\u0103p\u0103nate.<\/p>\n
Dar, dintre toate, una singur\u0103, cea mai \u00eenalt\u0103, era at\u00e2t de veche \u015fi de \u015fubred\u0103 \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0163i venea s\u0103 crezi c\u0103, dintr-o clip\u0103 \u00eentr-alta, avea s\u0103 se d\u0103r\u00e2me.<\/p>\n
Cine putea s\u0103 locuiasc\u0103 pe-o astfel de strad\u0103, dec\u00e2t lumea nevoia\u015f\u0103? Dar s\u0103r\u0103cia se dovedea \u00een acest loc cu at\u00e2t mai necru\u0163\u0103toare cu c\u00e2t, \u00een fa\u0163a od\u0103ii de la mansard\u0103, era at\u00e2rnat\u0103 o colivie veche \u00een care se afla un canar de toat\u0103 frumuse\u0163ea. St\u0103p\u00e2nul n-avusese pesemne la \u00eendem\u00e2n\u0103 un p\u0103h\u0103ru\u0163 din care s\u0103-i dea canarului s\u0103 bea ap\u0103 \u015fi pusese \u00een loc un g\u00e2t de sticl\u0103, \u00eentors cu fundul \u00een sus \u015fi astupat \u00een partea de jos cu un dop. Dar bietului canar pu\u0163in \u00eei p\u0103sa de ur\u00e2\u0163enia coliviei lui. S\u0103rea sprinten de pe o stinghie pe alta \u015fi ciripea cu toat\u0103 voio\u015fia, mai ales atunci c\u00e2nd st\u0103p\u00e2na lui, o fat\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u00eei aducea un pumn de verdea\u0163\u0103.<\/p>\n
\u2013 Hei, da\u2019 \u0163ie \u00ee\u0163i d\u0103 m\u00e2na s\u0103 ciripe\u015fti \u015fi s\u0103 zbori \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, \u00eei spuse \u00eentr-o zi g\u00e2tul de sticl\u0103.<\/p>\n
Asta \u00eens\u0103 o spunea mai mult \u00een \u015foapt\u0103, fiindc\u0103 nu putea s\u0103 gr\u0103iasc\u0103, deoarece nici un g\u00e2t de sticl\u0103 nu s-a dovedit gr\u0103itor p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de ast\u0103zi. Am putea m\u0103rturisi chiar c\u0103 rostea cuvintele mai mult \u00een g\u00e2nd, a\u015fa cum facem noi, oamenii, c\u00e2teodat\u0103.<\/p>\n
\u2013 Da, \u0163ie \u00ee\u0163i d\u0103 m\u00e2na s\u0103 ciripe\u015fti, relu\u0103 g\u00e2tul de sticl\u0103, fiindc\u0103 bunul Dumnezeu te-a p\u0103strat \u00eentreg \u015fi nu te-a schilodit ca pe mine. Dar tare a\u015f vrea s\u0103 v\u0103d ce ai face dac\u0103 ai fi \u00een locul meu \u015fi, dup\u0103 ce \u0163i-ai pierdut toate rosturile de odinioar\u0103, te-ai pomeni c\u0103 nu \u0163i-a r\u0103mas teaf\u0103r\u0103 dec\u00e2t gura \u015fi aceasta astupat\u0103 cu un dop! \u015etiu foarte bine c\u0103 atunci nu \u0163i-ar mai arde de c\u00e2ntec. Dar dac\u0103 norocul te-a urm\u0103rit f\u0103r\u0103 \u00eencetare, n-ai dec\u00e2t s\u0103 c\u00e2n\u0163i, c\u0103n\u0103ra\u015fule! Tot e mai bine s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 o f\u0103ptur\u0103 plin\u0103 de voio\u015fie \u00eentr-o cas\u0103 at\u00e2t de posomor\u00e2t\u0103. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, cum s\u0103-mi mai ard\u0103 de c\u00e2ntec? Pe vremea c\u00e2nd eram o sticl\u0103 \u00eentreag\u0103, c\u00e2ntam \u015fi eu c\u00e2nd \u00een p\u00e2ntec \u00eemi g\u00e2lg\u00e2ia vinul. Oamenii chiuiau \u00een cinstea mea, s\u0103rb\u0103torindu-m\u0103. Hei, ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud \u00eentr-o lung\u0103 c\u0103l\u0103torie pe care am f\u0103cut-o pe vremea c\u00e2nd trebuia s\u0103 se logodeasc\u0103 fata bl\u0103narului! Totul parc\u0103 s-a petrecut ieri. Dar de-atunci p\u00e2n\u0103 azi prin c\u00e2te n-am mai trecut! C\u00e2te neajunsuri nu mi-a fost dat s\u0103 mai \u00eent\u00e2mpin! Am str\u0103b\u0103tut prin foc, prin ap\u0103, prin v\u0103zduh \u015fi pe sub p\u0103m\u00e2nt. \u0162i-ar trebui nu \u015ftiu c\u00e2t timp s\u0103 stai \u015fi s-ascul\u0163i c\u00e2te \u0163i-a\u015f mai povesti\u2026<\/p>\n
\u015ei g\u00e2tul de sticl\u0103 \u00eencepu s\u0103 povesteasc\u0103, pe \u00eendelete, cum luase na\u015ftere din nisip topit pe fundul unui cuptor \u015fi cum, pe m\u0103sur\u0103 ce se r\u0103cea, sim\u0163ea o mare dorin\u0163\u0103 s\u0103 porneasc\u0103 \u00een lume, s\u0103 nu mai at\u00e2rne de nimeni \u015fi s\u0103-\u015fi croiasc\u0103 drumul pe care l-ar fi crezut de cuviin\u0163\u0103, cu alte cuvinte, s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een mijlocul celor de seama lui, oric\u00e2t era de str\u0103veziu \u015fi de str\u0103lucitor.<\/p>\n
La \u00eenceput, dup\u0103 ce luase na\u015ftere \u015fi i se d\u0103duse numirea de sticl\u0103, fusese a\u015fezat\u0103 \u00een r\u00e2nd cu altele, toate ie\u015fite din acela\u015fi cuptor \u015fi pe care le socotea surorile ei bune. Nu se potriveau \u00eens\u0103 ca m\u0103rime \u015fi erau forme diferite; unele erau sticle de \u015fampanie, altele sticle de bere. Dar e scris \u00een cartea lumii ca \u015fi sticlele s\u0103 aib\u0103 multe de \u00eent\u00e2mpinat. A\u015fa, de pild\u0103, multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung, dup\u0103 c\u00e2teva vreme, s\u0103 fac\u0103 s\u0103 g\u00e2lg\u00e2ie \u00een cuprinsul lor cel mai adev\u0103rat “Lacrima Cristi”, iar sticla \u00een care a spumegat \u015fampania s\u0103 fie la urm\u0103 ad\u0103post pentru bulionul de p\u0103tl\u0103gele ro\u015fii. Dar, oric\u00e2t de r\u0103u ar ajunge cineva, tot are dreptul s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ob\u00e2r\u015fia lui, fie c\u0103 a fost ea nobil\u0103 sau nu.<\/p>\n
Dup\u0103 cum spuneam, sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. \u00cenvelite \u00een paie, au fost a\u015fezate cu mare grij\u0103 \u00een l\u0103zi. Sticla noastr\u0103 se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect \u015fi poate c\u0103 pe vremea aceea, dac\u0103 i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut \u00een ruptul capului c\u0103 are s\u0103 ajung\u0103 odat\u0103 un ciob m\u0103runt \u015fi schilod din care s\u0103 se adape un canar, r\u0103t\u0103cit \u015fi el \u00eentr-o cas\u0103 veche \u015fi aproape p\u0103r\u0103sit\u0103.<\/p>\n
Lada \u00een care a fost a\u015fezat\u0103 \u00eent\u00e2ia oar\u0103 a fost cobor\u00e2t\u0103 \u00een pivni\u0163a unui negustor de vinuri. Numaidec\u00e2t a fost scoas\u0103 din paie \u015fi sp\u0103lat\u0103 cu ap\u0103 curat\u0103. A sim\u0163it atunci ceva foarte pl\u0103cut. Apoi au pus-o deoparte, goal\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 dop. Se sim\u0163ea parc\u0103 stingher\u0103. \u00cei lipsea ceva \u015fi nu \u015ftia ce.<\/p>\n
\u00cen cele din urm\u0103 a fost umplut\u0103 cu un vin stra\u015fnic, dintr-o podgorie renumit\u0103. Au astupat-o cu mult\u0103 dib\u0103cie, iar peste p\u00e2ntec i-au lipit o etichet\u0103 pe care erau scrise urm\u0103toarele cuvinte: “Prima calitate”. Era asemenea \u015fcolarului care-a luat premiul \u00eent\u00e2i \u015fi m\u00e2ndria era pe de-a-ntregul \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103. Vinul era foarte bun, iar sticla n-avea nici un cusur. Dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme, ajunse \u00eentr-o pr\u0103v\u0103lie. \u00cen anii tinere\u0163ii, oricine simte clocotind \u00een el o und\u0103 de duio\u015fie. \u015ei \u00eentr-adev\u0103r, sticla sim\u0163ea \u015fi ea c\u0103 nu mai are ast\u00e2mp\u0103r \u015fi \u00ee\u015fi f\u0103cea fel de fel de p\u0103reri despre lucrurile pe care nu le cuno\u015ftea. \u00cen acela\u015fi timp, glasul vinului amintea de colinele sc\u0103ldate \u00een soare \u015fi acoperite cu vi\u0163\u0103-de-vie, de chiuiturile \u015fi c\u00e2ntecele vesele ale culeg\u0103torilor.<\/p>\n
\u00centr-o bun\u0103 zi, a intrat \u00een pr\u0103v\u0103lie ucenicul unui bl\u0103nar.<\/p>\n
\u2013 S\u0103-mi da\u0163i vinul cel mai bun pe care-l ave\u0163i, a spus el.<\/p>\n
Sticla a fost a\u015fezat\u0103 \u00eentr-un co\u015f plin cu tot felul de bun\u0103t\u0103\u0163i. Se \u00eengr\u0103m\u0103deau laolalt\u0103 c\u00e2rna\u0163ii cu \u015funca, r\u00e2nza \u015fi untul printre feliile de p\u00e2ine alb\u0103. Totul avea s\u0103 fie primit de fata bl\u0103narului, frumoas\u0103 \u015fi rumen\u0103 \u00een obraji, cu ochii plini de voio\u015fie \u015fi cu buzele c\u0103rnoase ca ni\u015fte cire\u015fe coapte. Avea m\u00e2inile sub\u0163iri \u015fi moi, albe ca z\u0103pada \u015fi tot at\u00e2t de alb \u00eei era \u015fi grumazul. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, era cea mai frumoas\u0103 fat\u0103 din ora\u015f.<\/p>\n
Se urcaser\u0103 to\u0163i \u00eentr-o tr\u0103sur\u0103, cu g\u00e2nd s\u0103 petreac\u0103 \u00een cr\u00e2ng. Fata \u0163inea co\u015ful pe genunchi. Din mijlocul \u015fervetelor albe se ivea g\u00e2tul sticlei. Uneori, din pricin\u0103 c\u0103 b\u0103tea v\u00e2ntul, i se z\u0103rea \u015fi eticheta ro\u015fie. Sticla urm\u0103rea pe furi\u015f obrazul fetei, care \u015fi ea nu-\u015fi mai lua ochii de la vecin, prieten din copil\u0103rie, fiul unui zugrav. Ispr\u0103vise cu cinste cel din urm\u0103 examen \u015fi-a doua zi trebuia s\u0103 plece la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate, pe-o corabie pe care avea s-o conduc\u0103 el \u00eensu\u015fi. Poate c\u0103 din aceast\u0103 pricin\u0103 obrazul fetei era posomor\u00e2t \u015fi \u00eentunecat, \u00een timp ce am\u0103r\u0103ciunea \u00eei s\u0103pase dou\u0103 cute la col\u0163urile gurii.<\/p>\n
C\u00e2nd au ajuns \u00een p\u0103dure, tinerii s-au retras mai de-o parte, av\u00e2nd pesemne s\u0103-\u015fi spun\u0103 unele lucruri \u00een \u015foapt\u0103. Sticla n-a putut auzi ce-\u015fi spuneau, din pricin\u0103 c\u0103 r\u0103m\u0103sese \u00een co\u015ful cu merinde. C\u00e2nd a fost luat\u0103 de-acolo \u015fi a putut s\u0103 priveasc\u0103 \u00een jur cu mai mult\u0103 u\u015furin\u0163\u0103, a r\u0103mas uimit\u0103 b\u0103g\u00e2nd de seam\u0103 c\u00e2t\u0103 schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. Era, \u00eentr-adev\u0103r, tot at\u00e2t de lini\u015ftit\u0103 ca \u015fi \u00een tr\u0103sur\u0103, dar se vedea destul de bine c\u0103 \u00een sufletul ei st\u0103ruia un gr\u0103unte de fericire deplin\u0103.<\/p>\n
Toat\u0103 lumea era fericit\u0103 \u015fi r\u00e2dea cu voio\u015fie. Bl\u0103narul ridic\u0103 sticla \u015fi se gr\u0103bi s-o destupe. \u00cen clipa aceea, g\u00e2tul sticlei hohotea parc\u0103 de un r\u00e2s \u00een\u0103bu\u015fit, \u015ftiind c-avea s\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftie \u00een jur o mare mul\u0163umire. A tras o pocnitur\u0103 stra\u015fnic\u0103 la ie\u015firea dopului \u015fi, numaidec\u00e2t, cu glas tineresc, vinul a \u00eenceput s\u0103 g\u00e2lg\u00e2ie \u00een pahare.<\/p>\n
\u2013 S\u0103 tr\u0103iasc\u0103 tinerii logodnici! a strigat bl\u0103narul duc\u00e2nd paharul la gur\u0103.<\/p>\n
To\u0163i ceilal\u0163i \u015fi-au golit paharele, iar t\u00e2n\u0103rul marinar \u015fi-a cuprins logodnica de mijloc.<\/p>\n
\u2013 Dumnezeu s\u0103 v\u0103 binecuv\u00e2nteze \u015fi s\u0103 v-aduc\u0103 noroc! a strigat din nou tat\u0103l fetei.<\/p>\n
T\u00e2n\u0103rul a umplut iar\u0103\u015fi paharele.<\/p>\n
\u2013 S\u0103 bem pentru grabnica mea re\u00eentoarcere! a zis el. De azi \u00eentr-un an vom s\u0103rb\u0103tori nunta.<\/p>\n
Dup\u0103 ce toat\u0103 lumea \u015fi-a golit paharele, el a ridicat sticla \u015fi, \u0163in\u00e2nd-o str\u00e2ns de g\u00e2t, a ad\u0103ugat:<\/p>\n
\u2013 Tu mi-ai dat putin\u0163a s\u0103 s\u0103rb\u0103toresc cea mai frumoas\u0103 clip\u0103 din via\u0163a mea! Odat\u0103 \u00eencheiat\u0103 aceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare, nu mai ai ce c\u0103uta pe lume. De azi \u00eenainte n-ai s\u0103 fii umplut\u0103 a doua oar\u0103, a\u015fa c\u0103 n-ai s\u0103 mai po\u0163i \u00eenveseli pe nimeni.<\/p>\n
Acestea zic\u00e2nd, arunc\u0103 sticla din toate puterile. Fata se uit\u0103 lung dup\u0103 ea, cu \u00eencredin\u0163area c-o vedea pentru ultima oar\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 b\u0103nui c\u0103, mult mai t\u00e2rziu, avea s-o \u00eent\u00e2lneasc\u0103 din nou.<\/p>\n
Sticla a c\u0103zut teaf\u0103r\u0103 \u00een p\u0103puri\u015ful din apropiere. \u015ei, cum sta \u00een marginea lacului, s-a g\u00e2ndit cu triste\u0163e la nerecuno\u015ftin\u0163a oamenilor. “Eu le-am d\u0103ruit cel mai stra\u015fnic vin, \u015fi-a zis ea. \u00cen schimb, ei m-au oropsit s\u0103 \u00eenghit f\u0103r\u0103 voie ap\u0103 din balt\u0103.”<\/p>\n
De bun\u0103 seam\u0103, n-avea cum s\u0103-i mai vad\u0103 pe cei \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia c\u0103rora venise. Dar putea s\u0103 le-aud\u0103 c\u00e2ntecele \u015fi hohotele de r\u00e2s. T\u00e2rziu, c\u00e2nd era aproape s\u0103 se \u00eennopteze, au trecut pe marginea lacului doi feciori de \u0163\u0103rani. Au dat peste sticl\u0103 \u015fi-au luat-o cu ei. \u00cen ajun, fratele lor, care trebuia s\u0103 ajung\u0103 marinar \u015fi s\u0103 porneasc\u0103 \u00eentr-o lung\u0103 c\u0103l\u0103torie, venise s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun de la ai s\u0103i. Maic\u0103-sa \u00eei punea \u00een desag\u0103 lucrurile de care socotea c-avea s\u0103 aib\u0103 nevoie. O sticl\u0103 de rachiu fusese astupat\u0103 \u015fi \u00eenvelit\u0103 \u00een h\u00e2rtie \u015fi b\u0103tr\u00e2na se preg\u0103tea s-o v\u00e2re \u00een desag\u0103, c\u00e2nd iat\u0103 c\u0103 intrar\u0103 pe u\u015f\u0103 cei doi fl\u0103c\u0103ia\u015fi care g\u0103siser\u0103 sticla goal\u0103 la marginea lacului. Mama de\u015fert\u0103 numaidec\u00e2t sticla cea mic\u0103 \u00een cea mare \u015fi ad\u0103ug\u0103 at\u00e2t rachiu c\u00e2t s-o umple p\u00e2n\u0103 la gur\u0103.<\/p>\n
\u2013 Uite, zise ea, vor avea de-acum rachiu destul ca s\u0103 le-ajung\u0103 pe tot timpul c\u0103l\u0103toriei \u015fi s\u0103 nu mai sufere de durere de burt\u0103 dac\u0103 s-o \u00eent\u00e2mpla s\u0103-i apuce furtuna.<\/p>\n
\u015ei iat\u0103 \u00een ce chip sticla noastr\u0103 porni \u00een largul lumii. Marinarul, pe care \u00eel chema Peter Jansen, o primi bucuros \u015fi-o duse pe corabie, aceea\u015fi corabie cu care trebuia s\u0103 plece \u015fi t\u00e2n\u0103rul a c\u0103rui logodn\u0103 avusese loc \u00een aceea\u015fi zi. Acesta nu v\u0103zu sticla, dar, chiar dac-ar fi v\u0103zut-o, de unde s\u0103-i treac\u0103 prin minte c\u0103 era aceea\u015fi pe care-o zv\u00e2rlise \u00een p\u0103puri\u015f \u00een toiul voio\u015fiei! \u00cen ceea ce-o privea, sticla n-avea cum s\u0103 se socoteasc\u0103 \u00eenjosit\u0103, deoarece rachiul era pentru marinari tot at\u00e2t de pre\u0163ios ca \u015fi vinul cu care fusese umplut\u0103 \u00eent\u00e2ia oar\u0103.<\/p>\n
\u2013 Iat\u0103 cel mai bun leac, spuneau ei de c\u00e2te ori Peter Jansen le turna c\u00e2te-un p\u0103h\u0103rel. \u015ei ascultau cu cea mai mare bucurie cum g\u00e2lg\u00e2ia rachiul din fundul sticlei.<\/p>\n
C\u00e2t\u0103 vreme a mai p\u0103strat \u00eentre pere\u0163i cele c\u00e2teva pic\u0103turi de rachiu, sticla noastr\u0103 a fost privit\u0103 cu mult\u0103 prietenie. Dar \u00eentr-o zi s-a pomenit goal\u0103, goal\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. A fost aruncat\u0103 \u00eentr-un ungher, unde-a r\u0103mas vreme \u00eendelungat\u0103 f\u0103r\u0103 ca cineva s-o mai fi b\u0103gat \u00een seam\u0103.<\/p>\n
Dar iat\u0103 c\u0103 \u00eentr-o zi se st\u00e2rne\u015fte o mare furtun\u0103. Valuri uria\u015fe \u00eembr\u00e2ncesc corabia din toate p\u0103r\u0163ile. Catargul cel mare se fr\u00e2nge, apa r\u0103zbate pe punte, oamenii nu mai sunt \u00een stare de nimic din pricin\u0103 c\u0103 noaptea e neagr\u0103 ca p\u0103cura. \u015ei \u00een cele din urm\u0103 corabia se duce la fund.<\/p>\n
Cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte de-a fi pierit \u00een valuri, t\u00e2n\u0103rul c\u0103pitan, la a c\u0103rui logodn\u0103 luase parte \u015fi sticla, scrisese pe un petic de h\u00e2rtie, la o sc\u0103p\u0103rare de fulger: “\u00cen numele lui Isus Hristos, am pierit \u00een fundul m\u0103rii”. \u015ei pe acela\u015fi petic de h\u00e2rtie ad\u0103ugase numele cor\u0103biei, al\u0103turi de-al s\u0103u \u015fi de-al logodnicei sale. A v\u00e2r\u00e2t-o apoi \u00een cea dint\u00e2i sticl\u0103 ce i-a c\u0103zut la \u00eendem\u00e2n\u0103, a astupat-o \u015fi i-a dat drumul \u00een valuri.<\/p>\n
Corabia s-a dus la fund, oamenii s-au \u00eenecat cu to\u0163ii. Sticla care alt\u0103dat\u0103 avea menirea s\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftie prin con\u0163inutul ei mul\u0163umirea \u015fi voio\u015fia ducea acum vestea \u00eenfrico\u015f\u0103toare a mor\u0163ii. A r\u0103t\u0103cit \u00eendelung \u015fi zile \u00een \u015fir a v\u0103zut soarele r\u0103s\u0103rind \u015fi apun\u00e2nd. Atunci c\u00e2nd z\u0103rile erau aprinse ca para focului, ea \u00ee\u015fi amintea de cuptorul \u00een care se n\u0103scuse \u015fi parc\u0103-i venea s\u0103 se arunce \u00een volbura de sc\u00e2ntei. Dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme s-a sim\u0163it obosit\u0103 s\u0103 tot r\u0103t\u0103ceasc\u0103 zadarnic \u015fi f\u0103r\u0103 nici un rost \u00een larg de ape, \u00een timp ce v\u00e2nturile de miaz\u0103noapte \u015fi miaz\u0103zi \u00eembr\u00e2nceau valurile, c\u00e2nd \u00eentr-o parte, c\u00e2nd \u00eentr-alta. Dac\u0103 furtuna se domolea o clip\u0103, venea alta \u015fi-i lua locul. \u015ei totu\u015fi, oric\u00e2t de amarnic\u0103 a fost aceast\u0103 r\u0103t\u0103cire, biata sticl\u0103 a avut norocul s\u0103 nu se izbeasc\u0103 de vreo st\u00e2nc\u0103 \u015fi nici s\u0103 fie \u00eenghi\u0163it\u0103 de vreun rechin. Peticul de h\u00e2rtie, cel din urm\u0103 bun-r\u0103mas al logodnicului c\u0103tre aleasa inimii lui, avea menirea s\u0103 duc\u0103 cu sine triste\u0163ea \u015fi dezn\u0103dejdea, o dat\u0103 ce-ar fi ajuns \u00een m\u00e2inile aceleia care trebuia s\u0103-i cunoasc\u0103 cuprinsul. Dar, la urma-urmei, am\u0103r\u0103ciunea \u015fi dezn\u0103dejdea pe care trebuia s\u0103 le pricinuiasc\u0103 i se p\u0103reau mai pu\u0163in dec\u00e2t negura a\u015ftept\u0103rii \u00een care se chinuia biata copil\u0103, care nu primise un singur g\u00e2nd din partea logodnicului ei.<\/p>\n
Unde se afla oare? \u00cencotro ar fi trebuit s\u0103 se \u00eendrepte sticla ca s\u0103-i poat\u0103 da de urm\u0103? Nu \u015ftia nimic. \u00ce\u015fi urm\u0103 calea, t\u00e2r\u00e2t\u0103 necontenit de ape. La \u00eenceput \u00eei f\u0103cuse pl\u0103cere o astfel de r\u0103t\u0103cire; dar, \u00een cele din urm\u0103, ajunse s\u0103 se plictiseasc\u0103. \u00ce\u015fi da foarte bine seama c\u0103 nu asta era menirea ei pe lume.<\/p>\n
Dup\u0103 cine \u015ftie c\u00e2t\u0103 vreme, unda o arunc\u0103 la mal, pe-un mald\u0103r de nisip. O g\u0103si cineva \u015fi-o lu\u0103. Dar n-avea cine s-o deslu\u015feasc\u0103 \u00een clipa aceea, c\u0103ci locul \u00een care se afla era la mii de leghe dep\u0103rtare de locul \u00een care luase na\u015ftere.<\/p>\n
Omul a destupat-o, a scos h\u00e2rtia dintr-\u00eensa, a \u00eentors-o pe-o parte \u015fi pe alta, dar ne\u015ftiind s\u0103 citeasc\u0103, n-a putut s\u0103 afle despre ce era vorba \u00een cuprinsul ei. \u015ei-a dat seama totu\u015fi c\u0103 trebuia s\u0103 fie o veste din partea unor naufragia\u0163i. A v\u00e2r\u00e2t peticul de h\u00e2rtie \u00een sticl\u0103, iar sticla a fost a\u015fezat\u0103 pe o poli\u0163\u0103, \u00eentr-un dulap dintr-o mare \u00eenc\u0103pere.<\/p>\n
De c\u00e2te ori venea cineva \u00een cas\u0103, i se ar\u0103ta h\u00e2rtia, dar nu putea nimeni s\u0103-i t\u0103lm\u0103ceasc\u0103 cuprinsul. Trec\u00e2nd astfel din m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, din pricin\u0103 c\u0103 era scris\u0103 cu creionul, slovele \u00eencepur\u0103 s\u0103 se \u015ftearg\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu se mai putur\u0103 cunoa\u015fte nici cel pu\u0163in c\u00e2teva litere.<\/p>\n
Sticla a r\u0103mas \u00een dulap mai bine de un an. Apoi a fost aruncat\u0103 \u00een pod, unde, \u00een scurt\u0103 vreme, a fost acoperit\u0103 de praf \u015fi de p\u00e2nze de p\u0103ianjen. Cu c\u00e2t\u0103 am\u0103r\u0103ciune \u00ee\u015fi amintea de ziua c\u00e2nd l\u0103sa s\u0103 i se de\u015ferte con\u0163inutul spumos \u00een pahare, departe, \u00een r\u0103coarea cr\u00e2ngului! \u015ei iar\u0103\u015fi, n-avea s\u0103 uite nici goana pe valuri, \u00een timp ce ducea cu sine o trist\u0103 veste; cel din urm\u0103 bun-r\u0103mas al unui suflet r\u0103pus at\u00e2t de timpuriu.<\/p>\n
N-a mai scos-o nimeni din \u00eentunericul podului dou\u0103zeci de ani \u00een \u015fir. Poate c-ar fi r\u0103mas un veac acolo dac\u0103 nu s-ar fi d\u0103r\u00e2mat casa, ca s\u0103 se \u00eenal\u0163e \u00een locul ei o alta, mult mai frumoas\u0103 \u015fi mai \u00eenc\u0103p\u0103toare. C\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103 dea jos acoperi\u015ful, au dat peste sticl\u0103. Cineva \u015fi-a adus aminte c\u0103 ascundea \u00een fundul ei o tain\u0103. Dar sticla aproape c\u0103 nu-\u015fi mai amintea nimic.<\/p>\n
“Dac\u0103 n-a\u015f fi fost aruncat\u0103 \u00een pod, poate c-a\u015f fi \u00eenv\u0103\u0163at limba \u0163\u0103rii acesteia, \u00ee\u015fi zicea ea. Pe c\u00e2t\u0103 vreme, \u00een bezn\u0103 \u015fi \u00een praf, printre \u015foareci \u015fi p\u0103ianjeni, nu mi-a mai fost cu putin\u0163\u0103 s\u0103 fac nimic \u015fi to\u0163i au uitat de mine\u2026”<\/p>\n
Ai casei \u00eens\u0103 au \u015fters-o de praf \u015fi-au sp\u0103lat-o cu grij\u0103, astfel c\u0103 tot mai putea fi bun\u0103 la ceva. Sim\u0163ea cum o cuprinde din nou voio\u015fia de alt\u0103dat\u0103. Peticul de h\u00e2rtie s-a dus odat\u0103 cu apa cu care fusese sp\u0103lat\u0103. \u015ei c\u00e2nd se g\u00e2ndea c\u00e2t de mult \u00eel p\u0103strase! A fost umplut\u0103 cu ni\u015fte semin\u0163e ce trebuiau duse departe, spre miaz\u0103noapte. Bine astupat\u0103 \u015fi bine \u00eempachetat\u0103, s-a pomenit din nou pe o corabie, \u00eentr-un ungher \u00eentunecos, unde nu puteau s\u0103 str\u0103bat\u0103 nici lumina opai\u0163ului, nici razele lunii, nici v\u0103paia soarelui.<\/p>\n
“La ce-mi folose\u015fte o astfel de c\u0103l\u0103torie, c\u00e2nd nu m\u0103 pot bucura de nimic?” \u00ee\u015fi zicea ea. Dar, \u00eentr-o bun\u0103 zi, trebuia s-ajung\u0103 la cap\u0103t.<\/p>\n
C\u00e2nd a ajuns, a fost numaidec\u00e2t despachetat\u0103. Cel care-o despacheta, arunc\u00e2nd sforile \u015fi h\u00e2rtiile, striga cu ciud\u0103:<\/p>\n
\u2013 Au acoperit-o \u00een a\u015fa fel ca s\u0103 n-o mai poat\u0103 nimeni desface. Mare minune dac\u0103 nu cumva s-o fi spart!<\/p>\n
Dar sticla era teaf\u0103r\u0103 \u015fi nev\u0103t\u0103mat\u0103. \u00cen afar\u0103 de asta, \u00een\u0163elegea fiecare cuv\u00e2nt rostit. Era aceea\u015fi limb\u0103 pe care-o vorbiser\u0103 cei din preajma cuptorului, negu\u0163\u0103torul de vinuri, cei ce f\u0103cuser\u0103 chef \u00een p\u0103dure \u015fi marinarii \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia c\u0103rora c\u0103l\u0103torise pe corabie, singura limb\u0103 pe care-o cuno\u015ftea.<\/p>\n
A\u015fadar, se re\u00eentorsese \u00een \u0163ara ei! De bucurie, era c\u00e2t pe-aci s\u0103 scape din m\u00e2inile celui care o despacheta. Se sim\u0163ea st\u0103p\u00e2nit\u0103 de at\u00e2ta duio\u015fie \u00eenc\u00e2t nu-\u015fi d\u0103du seama c\u00e2nd i se scoase dopul \u015fi c\u00e2nd \u00eei fu de\u015fertat con\u0163inutul. \u015ei tocmai c\u00e2nd \u00ee\u015fi veni \u00een fire, se pomeni aruncat\u0103 \u00eentr-o pivni\u0163\u0103, unde avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 uitat\u0103 ani \u015fi ani.<\/p>\n
“\u015ei totu\u015fi, \u00ee\u015fi zicea ea, unde te-ai putea sim\u0163i mai bine dec\u00e2t \u00een \u0163ara ta, chiar dac\u0103 soarta te-a blestemat s\u0103 putreze\u015fti \u00eentr-o pivni\u0163\u0103 umed\u0103 \u015fi \u00eentunecoas\u0103!”<\/p>\n
Dup\u0103 c\u00e2t\u0103va vreme, omul care locuia \u00een casa aceea s-a mutat, lu\u00e2nd toate sticlele cu el. Se \u00eembog\u0103\u0163ise \u015fi tr\u0103ia acum \u00eentr-un palat. \u00centr-una din zile, a dat un mare osp\u0103\u0163. Tot parcul din jurul cl\u0103dirii era plin de lampioane colorate, asemenea unor lalele \u00eenv\u0103p\u0103iate de razele soarelui. Seara era minunat\u0103. Prin ungherele mai \u00eendep\u0103rtate, poate din pricin\u0103 c\u0103 lampioanele nu fuseser\u0103 de-ajuns, a\u015fezaser\u0103 sticle \u00een g\u00e2tul c\u0103rora \u00eenfipseser\u0103 lum\u00e2n\u0103ri. Printre ele se afla \u015fi sticla noastr\u0103. C\u00e2t se sim\u0163ea de fericit\u0103! Vedea iar\u0103\u015fi copaci \u00eenverzi\u0163i, auzea c\u00e2ntece, lua parte la voio\u015fia ob\u015fteasc\u0103. Oricum, ar fi avut de ce s\u0103 fie nemul\u0163umit\u0103, deoarece se afla cam la o parte. Dar nu era mai bine acolo dec\u00e2t \u00een forfota oaspe\u0163ilor? Putea s\u0103 guste \u00een lini\u015fte un ceas de fericire, uit\u00e2nd c\u0103 petrecuse dou\u0103zeci de ani aruncat\u0103 \u00eentr-un pod. Necazurile trecutului nu mai \u00eensemnau nimic pentru ea.<\/p>\n
\u00centr-un t\u00e2rziu, trecu pe l\u00e2ng\u0103 sticl\u0103 o pereche de tineri logodi\u0163i. Parc\u0103 nici n-ar fi vrut s\u0103 ia parte la voio\u015fia celorlal\u0163i. Sticla \u00ee\u015fi aduse numaidec\u00e2t aminte de t\u00e2n\u0103rul c\u0103pitan, de fata at\u00e2t de dr\u0103g\u0103la\u015f\u0103 a bl\u0103narului \u015fi de logodna din p\u0103dure.<\/p>\n
\u00cen parcul din jurul cl\u0103dirii putea s\u0103 intre oricine. Venise \u015fi lume de departe, care nu fusese poftit\u0103 la osp\u0103\u0163, ca s\u0103 se bucure de frumuse\u0163ea serb\u0103rii. Printre cei singuratici se afla \u015fi o fat\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103, pe care nimeni n-o b\u0103ga \u00een seam\u0103. \u00cent\u00e2lnind perechea ce p\u0103rea s\u0103 fie at\u00e2t de mul\u0163umit\u0103, \u00ee\u015fi aminti de-o veche logodn\u0103, poate tocmai \u00een clipa c\u00e2nd la acela\u015fi lucru se g\u00e2ndise \u015fi sticla. \u015ei apoi, cum s\u0103 nu-\u015fi aminteasc\u0103, de vreme ce nu era alta dec\u00e2t fata bl\u0103narului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din via\u0163a ei \u015fi n-avea cum s\u0103-l mai uite. Trecu pe l\u00e2ng\u0103 sticl\u0103 f\u0103r\u0103 s-o recunoasc\u0103, de\u015fi nu se schimbase \u00eentru nimic. La r\u00e2ndul ei, nici sticla n-o mai recunoscu pe fata bl\u0103narului, fiindc\u0103 aceasta nu mai p\u0103stra nimic din frumuse\u0163ea de odinioar\u0103. A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de multe ori \u00een via\u0163\u0103. Te \u00eent\u00e2lne\u015fti cu oameni cu care ai avut str\u00e2nse leg\u0103turi c\u00e2ndva, f\u0103r\u0103 s\u0103-i mai po\u0163i recunoa\u015fte.<\/p>\n
La sf\u00e2r\u015fitul serb\u0103rii, sticla a fost furat\u0103 de un \u015ftrengar, care-a v\u00e2ndut-o cu zece gologani ca s\u0103-\u015fi cumpere o pr\u0103jitur\u0103. Era acum \u00een st\u0103p\u00e2nirea unui negu\u0163\u0103tor de vinuri, care-a umplut-o cu un vin foarte bun. Dar nici \u00een pr\u0103v\u0103lia lui n-a r\u0103mas mult\u0103 vreme. A fost cump\u0103rat\u0103 de un c\u0103l\u0103tor care, \u00een duminica urm\u0103toare, trebuia s\u0103 porneasc\u0103 la drum cu balonul.<\/p>\n
C\u00e2nd s-a ivit ziua plec\u0103rii, lumea s-a \u00eengr\u0103m\u0103dit din toate p\u0103r\u0163ile, ca mai \u00eentotdeauna \u00een astfel de \u00eemprejur\u0103ri, deoarece, pe vremea aceea, balonul era un lucru nou \u015fi mul\u0163i nu \u015ftiau la ce anume ar putea s\u0103 foloseasc\u0103. C\u0103peteniile ora\u015fului se urcar\u0103 pe un fel de pode\u0163 \u015fi muzica militar\u0103 c\u00e2nta. Sticla vedea totul prin g\u0103urile unui co\u015f \u00een care fusese a\u015fezat\u0103 al\u0103turi de-un iepure viu. Urecheatul se uita speriat \u00eentr-o parte \u015fi \u00eentr-alta. B\u0103nuise pesemne c\u0103 \u00een scurt\u0103 vreme avea s\u0103 fie l\u0103sat s\u0103 cad\u0103 din balon, ca s\u0103 aib\u0103 lumea de ce r\u00e2de. Sticla \u00eens\u0103 nu pricepea nimic din toate acestea. Vedea cum balonul se umfl\u0103 din ce \u00een ce, cl\u0103tin\u00e2ndu-se. \u00cen cele din urm\u0103, fr\u00e2nghiile cu care fusese legat fur\u0103 t\u0103iate. Numaidec\u00e2t, cu s\u0103rituri sprintene, \u00eencepu s\u0103 urce \u00een v\u0103zduh, duc\u00e2nd cu el un om \u015fi co\u015ful \u00een care se aflau iepurele \u015fi sticla. Muzica r\u0103suna cu \u015fi mai mult\u0103 putere \u015fi toat\u0103 lumea \u0163ipa, b\u0103t\u00e2nd din palme.<\/p>\n
“\u00centr-adev\u0103r, ciudat soi de c\u0103l\u0103torie! \u00ee\u015fi zise sticla. Ai cu toate acestea, str\u0103b\u0103t\u00e2nd v\u0103zduhul, marele noroc de-a nu te izbi de nimic \u015fi asta e de cea mai mare importan\u0163\u0103 pentru mine.”<\/p>\n
Mii de oameni se \u00eengr\u0103m\u0103diser\u0103 pe str\u0103zi, urm\u0103rind \u00een\u0103l\u0163area balonului. Fata cea b\u0103tr\u00e2n\u0103 se afla printre ei. Dar ea nu cobor\u00e2se \u00een strad\u0103, ci sta la fereastra mansardei, acolo unde fusese a\u015fezat\u0103 colivia cu micul canar care n-avea din ce s\u0103 bea ap\u0103, mul\u0163umindu-se ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, s\u0103-\u015fi r\u0103coreasc\u0103 ciocul \u00eentr-o farfurioar\u0103 spart\u0103.<\/p>\n
Fata b\u0103tr\u00e2n\u0103 se plec\u0103 mai mult pe marginea ferestrei ca s\u0103 vad\u0103 balonul \u015fi d\u0103du la o parte o glastr\u0103 \u00een care \u00eenflorea o tulpin\u0103 fraged\u0103 de mirt, singura podoab\u0103 din od\u0103i\u0163a ei s\u0103rac\u0103.<\/p>\n
V\u0103zu cum omul urcat \u00een balon d\u0103du mai \u00eent\u00e2i drumul iepurelui; dup\u0103 aceea \u00ee\u015fi umplu un pahar ca s\u0103 bea \u00een s\u0103n\u0103tatea celor de jos, care \u00eel urm\u0103reau cu privirea; \u00een sf\u00e2r\u015fit, l\u0103s\u0103 s\u0103 cad\u0103 sticla, f\u0103r\u0103 s\u0103-i fi fost team\u0103 c\u0103 ea putea s\u0103 sparg\u0103 capul cine \u015ftie c\u0103rui biet cre\u015ftin cumsecade.<\/p>\n
Dar nici sticla n-avu r\u0103gazul de trebuin\u0163\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la marea cinste ce i se f\u0103cea, de-a fi l\u0103sat\u0103 s\u0103 pluteasc\u0103 deasupra ora\u015fului cu acoperi\u015furi de aram\u0103 \u015fi turle str\u0103lucitoare, ca s\u0103 cad\u0103 dup\u0103 aceea drept \u00een mijlocul mul\u0163imii. Ame\u0163ise parc\u0103 \u015fi se rostogolea \u00een fug\u0103, d\u00e2ndu-se peste cap.<\/p>\n
O astfel de goan\u0103, \u00een cea mai deplin\u0103 libertate, i se p\u0103rea o adev\u0103rat\u0103 fericire. C\u00e2t se sim\u0163ea de mul\u0163umit\u0103 v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu numai toate privirile, dar \u015fi toate ocheanele erau \u00eendreptate numai spre d\u00e2nsa! Trosc! Dar ce s-a \u00eent\u00e2mplat? A c\u0103zut pe un acoperi\u015f \u015fi s-a spart drept \u00een dou\u0103. Sf\u0103r\u00e2m\u0103turile s-au rostogolit la p\u0103m\u00e2nt, pref\u0103c\u00e2ndu-se \u00een \u0163\u0103nd\u0103ri, \u00een clipa c\u00e2nd se izbir\u0103 de lespezile cu care era podit\u0103 ograda. Singur g\u00e2tul r\u0103mase \u00eentreg \u015fi se desprinse at\u00e2t de frumos de restul sticlei, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0163i venea s\u0103 crezi c\u0103 fusese t\u0103iat cu diamantul.<\/p>\n
Cei din apropiere, auzind zgomot, se gr\u0103bir\u0103 s\u0103 ridice de jos g\u00e2tul sticlei.<\/p>\n
\u2013 Stra\u015fnic p\u0103h\u0103ru\u0163 de pus \u00een colivie! ziser\u0103 ei. Are din ce se ad\u0103pa o p\u0103s\u0103ric\u0103.<\/p>\n
Dar fiindc\u0103 n-aveau nici colivie, nici p\u0103s\u0103ric\u0103, chiar dac\u0103 n-ar fi fost mai mult dec\u00e2t o biat\u0103 vrabie, cum era s\u0103 le treac\u0103 prin minte s\u0103-\u015fi cumpere \u015fi una \u015fi alta numai pentru c\u0103 g\u0103siser\u0103 un g\u00e2t de sticl\u0103 aruncat de cine \u015ftie cine? Totu\u015fi, cineva \u00ee\u015fi aduse aminte de fata b\u0103tr\u00e2n\u0103 care locuia la mansard\u0103.<\/p>\n
\u00centr-adev\u0103r, ea primi g\u00e2tul sticlei cu mult\u0103 bucurie, \u00eel astup\u0103 la un cap\u0103t cu un dop, \u00eel umplu cu ap\u0103 \u015fi-l a\u015fez\u0103 \u00een colivie. Canarul, care avea acum ap\u0103 din bel\u015fug, \u00eencepu s\u0103 ciripeasc\u0103 cu mai mult\u0103 voio\u015fie \u015fi c\u00e2nta de-\u0163i era mai mare dragul.<\/p>\n
G\u00e2tul sticlei a primit \u015fi aceast\u0103 nou\u0103 ciud\u0103\u0163enie a sor\u0163ii cu resemnare deplin\u0103. La urma-urmei, nu fusese \u00eendeajuns de fericit \u00een at\u00e2tea alte \u00eemprejur\u0103ri, mai ales c\u00e2nd avusese prilejul s\u0103 pluteasc\u0103 \u00een v\u0103zduhuri, r\u0103t\u0103cind deasupra norilor?<\/p>\n
Peste c\u00e2teva zile, fetei b\u0103tr\u00e2ne veni s\u0103-i fac\u0103 vizit\u0103 o prieten\u0103 \u015fi g\u00e2tul sticlei r\u0103mase foarte mirat c\u00e2nd b\u0103g\u0103 de seam\u0103 c\u0103, \u00een loc s\u0103 aduc\u0103 vorba \u015fi despre d\u00e2nsul, ele vorbir\u0103 despre cu totul altceva \u015fi, \u00eendeosebi, despre floarea din glastr\u0103.<\/p>\n
\u2013 S\u0103 nu cheltuie\u015fti bani cu florile la cununia fiicei tale, spuse fata b\u0103tr\u00e2n\u0103. \u00ce\u0163i d\u0103ruiesc glastra pe care-o vezi \u00een fereastr\u0103. Tulpina e \u00eenc\u0103rcat\u0103 de flori. E din r\u0103sadul pe care mi l-ai dat \u00een ziua c\u00e2nd m-am logodit. Peste un an, pe vremea aceea, urma s\u0103-mi fac din florile lui cununa de mireas\u0103. Dar aceast\u0103 clip\u0103 nu s-a mai ivit. Ochii care aveau s\u0103 m\u0103 c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 \u00een largul vie\u0163ii mi-au secat de pl\u00e2ns \u015fi s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihne\u015fte \u00een fundul apelor. Floarea a crescut \u015fi eu am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. Dar r\u0103sadul pe care mi l-ai d\u0103ruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Din florile lui vom \u00eempleti cununa care va \u00eempodobi fruntea copilei tale.<\/p>\n
N\u0103p\u0103dit\u0103 de at\u00e2tea amintiri dureroase, biata fat\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 nu-\u015fi mai putea st\u0103p\u00e2ni hohotele de pl\u00e2ns. Aduse vorba printre suspine de t\u00e2n\u0103rul c\u0103pitan \u015fi de logodna care avusese loc \u00een p\u0103dure. De toate \u00ee\u015fi aduse aminte, f\u0103r\u0103 ca totu\u015fi un singur lucru s\u0103-i mai fi trecut prin g\u00e2nd: de unde era s\u0103 \u015ftie c\u0103 \u00een marginea ferestrei, \u00een colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: g\u00e2tul sticlei care se desfundase cu at\u00e2ta zgomot \u015fi din cuprinsul c\u0103reia gustaser\u0103 to\u0163i cei de fa\u0163\u0103, ciocnind \u00een s\u0103n\u0103tatea tinerei perechi?<\/p>\n
Dar nici g\u00e2tul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasc\u0103 pe logodnica de odinioar\u0103. C\u00e2nd, \u00een sf\u00e2r\u015fit, a putut ajunge la \u00eencredin\u0163area c\u0103 nimeni nu-l mai b\u0103ga \u00een seam\u0103 \u015fi c\u0103 nu se minuna c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in de trecutul lui, plin de at\u00e2ta str\u0103lucire, c\u00e2nd era \u015ftiut c\u0103 se afla acolo printr-o \u00eent\u00e2mplare, \u00een urma c\u0103derii din \u00eenaltul cerului, s-a posomor\u00e2t \u00een a\u015fa chip \u00eenc\u00e2t n-a vrut s\u0103 mai asculte cele ce-\u015fi spuneau cele dou\u0103 b\u0103tr\u00e2ne.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Era o strad\u0103 \u00eengust\u0103 \u015fi \u00eentortocheat\u0103, cu case mici, ur\u00e2te \u015fi d\u0103r\u0103p\u0103nate. Dar, dintre toate, una singur\u0103, cea mai \u00eenalt\u0103, era at\u00e2t de veche \u015fi de \u015fubred\u0103 \u00eenc\u00e2t \u00ee\u0163i venea … <\/p>\n